2,906 matches
-
rugat să-i ia fecioria... A avut câteva succese monstre... să vezi... - Și Arabella? Arabella era metresa lui de multă vreme și alcătuise cu dânsa aproape un menaj (dar cu despărțiri mari, semănând aproape definitive). Ioana povestea despre ea lucruri uimitoare și, cu toată viața ei de câine al nimănui și cu aparențe ușuratece, o socotea drept cea mai serioasă femeie din câte a cunoscut. - Arabella e drăguță, ne mai certăm, ne mai împăcăm, poate o să ne despărțim până la urmă. E
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mă împiedecă să izbutesc ceva până la capăt. Dar mai gândesc cu ciudă că o credință a ei nealterată deloc de mine - căci eram prea orgolios să o fac - ne distrusese fericirea: credința în virtuțile celuilalt. Ioana mea deșteaptă... E uimitoare pasiunea pe care o pune pentru cine știe ce lectură. Atunci nu mai există nici o altă distracție, fuge de lume, nu o interesează nimeni, nu o importă hainele cu care se îmbracă. Creionul nu o părăsește, căci adnotează fiecare rând și nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fără nimic turbure în ei, gura tăiată de un mare artist, părul bogat, încadrînd-o superb. Și o siluetă elegantă, înaltă, subțire, pe care o prinde admirabil negrul, și căreia i s-ar potrivi rochiile unei regine. Aparițiile Ioanei sunt uneori uimitoare (dar eu o prefer altminteri, căci de prima imagine, a Ioanei nenorocită, mi-e milă cumplită, iar de a doua mă simt umilit, îndepărtat; când o găsesc fără să se fi așteptat, și atunci se bucură toată, se grăbește spre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
conduși de fatalitățile structurii noastre. Îmi pot consola cu gândul acesta gelozia? În iubita mea se poate constata imediat că se găsește ceva anormal. Însăși inteligența ei care pâlpâie parcă, nu este rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu stângăcii față de unele întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să înveselească seminarul și să descrețească fruntea lui Moreira. Dar Salazar se ridica și începe să vorbească, măsurat, fără grabă, fără emoție, fără nici cea mai mică lucire de triumf în privirile sale - și vorbește destul de mult, precum și cu o uimitoare știință și precizie, ca să devină celebru o jumătate de ceas mai târziu. De atunci, cucerește în ochii tuturor studenților de la Drept excepționala și mult râvnita poreclă de "Ursu". Examenele pe care le dă în acel an și în cei următori
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să o facă apoi trase de hățuri și își întoarse murgul. Trecu ceva vreme până regăsi cărarea printre copaci, dar apoi, fără grabă, luă drumul întoarcerii. înainta în tăcerea pădurii, gândindu-se la domina: era o femeie puternică, frumoasă și uimitoare. O revedea acum așa cum îi apăruse - neîmblânzită și plină de hotărâre - în momentele cele mai zbuciumate ale acelei nopți cumplite, dar și cum o văzuse după aceea în curte, în momentul când părăsea villa împreună cu prizonierul: pierdută și demoralizată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi niciodată suficientă. Mai ales dorința unui om care nu are nici cea mai vagă idee corectă despre propriul său trecut. Nu avea voie să uite niciodată că teribilul gol din mintea lui trebuia pus pe primul loc. Oricât de uimitoare ar fi fost celelalte descoperiri ale sale, ele nu erau la fel de importante ca falsul trecut care fusese imprimat în creierul lui. Trebuia să trăiască după mintea lui. Și cât timp aceasta îi era parțial goală, viața lui era o cochilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de asemenea, să aștepte în propriul lui interes. Trebuia să știe, să afle pentru el. Și, în plus, era și Anrella! Agățat de gardul metalic, cu mușchii începând să-i obosească, Craig se gândi înverșunat la Anrella. Cu excepția acelei izbucniri uimitoare din ziua când se confruntase cu ea, cu trei săptămâni înainte, ea încercase din răsputeri să readucă relația lor pe vechiul făgaș. Venise într-o zi în spatele lui, pe când citea, și-l sărutase. Probabil că el se încruntase la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a sa îl lăsa complet nedumerit. Gândi că mai târziu, după ce îi va trece agitația, îl va citi mai atent. Dar îl luă cu el la culcare și, în miezul nopții, se sculă și citi în grabă, și pe sărite, uimitorul document. În privința celor două așa numite automobile electrice și a numitului aeroplan electric, care ne-au fost prezentate de către agenții dumneavoastră... Un termen mai adecvat ar fi cel de propulsie electronică. Forța motrice pare să provină de la un tub electronic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și la o scară mai mare, națiunile care și-au jertfit imense cantități de sânge pentru o cauză, care într-un fel n-a reușit să triumfe, sunt stoarse de puteri. Cinismul înflorește prea ușor, moralitatea se prăbușește în mod uimitor. Buruienile ies cu ușurință acolo unde creșteau flori doar cu un an înainte. Știința omenească, minunat de adaptabilă în timpul războiului, nu și-a revenit niciodată de pe urma restricțiilor impuse de războiul rece. Întregul glob stagnează azi în inutilitatea negativă a zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol. Prin însăși condiția noastră. Prin faptul că intrăm cu frică în viață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ne facem...? Va trebui să ne mulțumim cu ce rămâne...” fu de părere un altul având grijă să nu fie paharele goale. Comentară pe larg afirmațiile Doctorului Într’o dispoziție de veselie contagioasă, În timp ce sticlele se goleau cu o rapiditate uimitoare. Gluma rostită de Doctor la adresa lui, Tony Pavone o consideră grosolană. O atribui totuși, numeroaselor pahare de vin golite, odată În plus, Întărindu-i convingerea iluzorie de prietenia și anturajul acestui om, era mai mult decât dăunătoare. Se ridică de pe scaun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
excrementelor cu puternice crampe stomacale În timp ce restul cu pantalonii pe vine așteptau să le vină rândul, Îmbrâncindu-se și Înjurându-se Între ei: W.C.-urile turcești nu corespundea puhoiului de oameni În nevoie...! Programul ordonat se termină cu o rapiditate uimitoare. Imediat Liberul șef de cameră, Îi alinie de-a lungul paturilor Într-o tăcere de priveghe În așteptarea numărătoarei care nu Întârzie să vină. Se auzi zăvoarele: aceste zăvore Medievale erau descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului cu ajutorul mereu al simbolurilor mediteraneene. Medii Întunecate răzbite de simboluri religioase importate și de facilitățile domestice locale. Fără puterea de la Miazănoapte, fără minele, industriile sale, lumea n-ar fi atins niciodată uimitoarea ei formă modernă. Și lăsându-l la o parte pe Augustin, Sammler Întotdeauna Își iubise orașele de la Miazănoapte, mai ales Londra, binecuvântarea Întunecimii ei, a fumului ei de cărbune, a ploilor cenușii și oportunitățile sale mintale și umane de mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sihastru. Când devenea inimoasă cu el și râdea, vedeai că are o gură mare, o limbă mare. Înăuntrul femeii elegante el vedea una necioplită. Buzele erau roșii, limba adesea palidă. Acea limbă - o limbă de femeie - evident juca un rol uimitor În viața ei liberă, luxoasă. La prima ei Întâlnire cu Wharton Horricker, venise În fugă din East Village la periferie. O treabă de care nu putuse scăpa. Nu folosise iarbă În seara aceea, doar whisky, spusese ea. Iarba nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi Rolls-ul? Probabil că ăsta era cel mai plauzibil răspuns. Instinctul protector era foarte puternic la Elya. Actele de caritate nedezvăluite erau plăcerea lui. Avea multe stratageme prin care Își manifesta bunătatea. Eu unul știu prea bine. Cât de neobișnuită - uimitoare, dorința de a ne proteja și de a ne scoate din nevoie. Era uimitor pentru că, pe de altă parte, Elya chirurgul disprețuia slăbiciunea și incompetența. Numai instinctele mari și puternice lucrau atât de profund și de perfid, sfârșind În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca taximetrist, dar uitase să menționeze că mama lui avea o diplomă sau că tatăl era pasionat de istorie, cu un interes special pentru Războiul Civil American. Aceste lucruri, acum că au ieșit la iveală în ziare, sunt atât de uimitoare pentru Sheba - atât de diferite de desenele cu mardeiași pe care fusese încurajată să și le imagineze - că alege fie să le ignore, fie să le considere niște minciuni. Într-un interviu recent, mama lui Connolly menționează că pe când copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mâinile, și-a dat capul pe spate și a scos un sunet plin de fericire: — Oooooh, ce bine că vine weekendul, a zis ea. A închis ochii o clipă și când m-am uitat la ea, i-am văzut genele uimitoare bătându-i obrajii ca niște frunze de palmier. — Pleci undeva, am întrebat eu de probă. — Nuuuu, a zis ea, deschizându-și ochii. Nu plec nicăieri. Nu mă dau jos din pat decât dacă e absolut necesar. I-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a zis mama ei. Am pus pe pereți un tapet ecosez. Polly s-a uitat și a zis că acolo vrea să stea. — Ce face? a întrebat Sheba. — Doarme, a zis doamna Taylor. Doamne, dar cât mai doarme! Uitasem fenomenul uimitor al torporii adolescentine. Sheba s-a strâmbat spre mine: — Pe mine nu mă lăsa niciodată să dorm la 3 după-amiaza, a șoptit, când mama ei s-a întors cu spatele și a plecat spre fundul holului. — Acum, dragă, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
căsuță așezată pe o creastă, între două râuri. Vreau să le mulțumesc soțului meu, Rob, și copiilor, Claire și Dean, pentru că m-au însoțit acolo cu entuziasm. În ceea ce-i privește pe cei din afara statului, îi sunt recunoscătoare, din nou, uimitoarei mele editoare, Leona Nevler, pentru bunătatea ei sinceră și pentru faptul c-a făcut tot ce-a fost posibil ca să-mi transforme munca într-un succes. Bill Johnson a consumat remarcabil de mult timp și foarte multă atenție editându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Preda. A trebuit să ne fixăm temele de absolvire. O colegă mai săracă la minte, incapabilă să învețe partea filosofică sau sociologică a lucrurilor, anunță comisia că ea va face o lucrare despre gândirea filosofică a tovarășului. Replica a fost uimitoare: „Vai, tovarășa, o Academie întreagă nu poate să i-o cuprindă și vă găsiți dumneavoastră să propuneți așa ceva?”. Acest sindrom l-am văzut clonat la mulți colegi, profesori de științe sociale. Erau oameni mai aproape de pensie. Făcuseră filosofie pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult mai discretă, așa că prânzurile reveniseră la ordinea zilei. Singura metodă de a le face față a fost să o iau pe Brooke cu mine, cel puțin atunci când era disponibilă. Era un dar dumnezeiesc, afurisita, zău că era. Talentul ei uimitor de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor reușea să pună în umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate de viața ei super-strălucitoare, fără a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zice ea, sunt supărată pe tine și dintr-un alt motiv. Am un prieten la bancă, un om foarte, foarte drăguț, membru al Opus Dei și foarte talentat. Construiește machete ale teatrelor de operă din bețe de înghețată - un talent uimitor! - și mi-a zis că, în după-amiaza asta, ți-ai lichidat mai multe conturi și ai transferat fondurile la o bancă din Marbella. Te cari, nu-i așa? Detta (cu capul în pământ): Da, îmi pare rău, Tessie, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înveliș de fier, celălalt lovea cu bâta, înfigând castrapilum-ul în pământ. Imediat, învelișul de fier acoperea vârful altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată de noroi și zăpadă. — Fratele tău a calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]