7,855 matches
-
necreditabil gesturile ample ale filmului mut, nemul-țumindu-i pe spectatorii care nu înțeleg neologismele. Însă expresia supremă a mimicii o constituie figurile grotești, monștrii de la vila Palagonia, construită de un lampedusian prinț pe jumătate nebun al cărui nume a alunecat în uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
Acolo a fost lovit de o boală nemilostivă, care l-a ținut aproape un sfert de secol mort între cei vii." Un destin de risipitor, punându-și râvna în versuri și aruncându-și viața pe apă. De-acolo, din valurile uitării și ale începutului de lume, lume nouă care s-a dezis de cântărețul ei, îl recuperează Ghica, într-un text care n-are nimic din-tr-o scrisoare, și totul dintr-o confesiune.
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
itinerariul genetic al textului Boutès (Butes), pun într-o nouă lumină personalitatea și universul straniu al lui Pascard Quignard, cel care prin colaborarea sa cu muzica, pictura, grafica, dansul sau cinematografia pare să fi cîștigat pariul de a salva de la uitare genuri, personalități, mituri. Primul volum se situează în mod clar sub semnul dialogului și al întîlnirii, fiindcă editorii volumului și organizatorii colocviului au reușit să reunească în jurul lui Quignard figuri importante din domeniul altor arte decît literatura de care aceasta
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
Savall, ne gîndim mai ales la partea a IV-a, care poartă ca titlu-moto un extras din Butes - „Acolo unde gîndirii îi e teamă, muzica...” - și care reunește comunicările lui Souab Khebi și Midori Ogawa, urmate de dialogul Quignard-Savall „Despre uitare”. Inevitabil discuția celor doi monștri sacri se referă și la muzica lui Sainte-Colombe și la cea a lui Marin Marais, la Festivalul de muzică barocă de la Versailles, al cărui cunoscut și pasionat inițiator este Quignard. O vagă confuzie între trecutul
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
lecturii, fiindcă în lipsa lui ea nu ar lua în considerare decât partea pozitivă și acumulativă a frecventării textelor. Să citești nu înseamnă numai să te informezi, ci și să uiți, altfel spus, să te confrunți cu ceea ce în noi e uitare de sine. Eseul are trei părți constitutive: prima identifică tipurile principale de nonlectură (diferite: cărți pe care nu le cunoaștem/cărți pe care le-am răsfoit/cărți despre care am auzit vorbindu-se/cărți pe care le-am uitat), a
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
Marina Constantinescu Într-una din zilele trecute, făcînd puțină ordine prin cărți și hîrtii fel de fel, am deschis cîteva dintre cutiile care adăpostesc din drumul uitării fotografii din spectacole, fotografii cu prieteni, cărți poștale, carnețele, scrisori, bilețele. Am sărit din realitate. M-am lăsat să alunec în doruri și nostalgii, să retrăiesc clipe de viață, bucurii și despărțiri, întîlniri pentru care nu știu niciodată să mulțumesc
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
Dincolo de aceste note, am citit și recitit evocările lui Victor Ion Popa, Alexandru Giugaru, Ion Iancovescu - paginile despre domnia sa sînt unele dintre cele mai tulburătoare, vorbind, în același timp, despre un artist uriaș, despre un om special, dar și despre uitare - Liviu Rebreanu, Sică Alexandrescu, George Vraca, Toma Caragiu, Victor Eftimiu și a pasiunii lui despre etimologii neașteptate - „săndulie” din „descente du lit”, mujdei din „mousse d ail”, dar cele mai tari sînt explicațiile pentru „pațachină”, de la fratele mezelarului Pațac care
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
poate chiar mai ostil decât cel din care ai plecat dar de unde nu te mai poți întoarce. O poveste care începe cu o despărțire și se termină cu o regăsire, cu alte cuvinte, povestea genezei unei familii tarate, condamnate la uitare, atâta timp cât aproape fiecare membru al fiecărei generații are implantat în ADN-ul său (pe cromozomul 14), germenele uitării, gena declanșatoare a maladiei Alzheimer cu debut precoce. Când mama sa, încă tânără, este diagnosticată cu Alzheimer familial, Seth, un adolescent de
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
poveste care începe cu o despărțire și se termină cu o regăsire, cu alte cuvinte, povestea genezei unei familii tarate, condamnate la uitare, atâta timp cât aproape fiecare membru al fiecărei generații are implantat în ADN-ul său (pe cromozomul 14), germenele uitării, gena declanșatoare a maladiei Alzheimer cu debut precoce. Când mama sa, încă tânără, este diagnosticată cu Alzheimer familial, Seth, un adolescent de numai cincisprezece ani, vrea să descopere nu doar trecutul misterios al celei ce i-a dat naștere și
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
oarbă, indiferentă la dramele sau consecințele pe care le provoacă. Din iubirea lui Abel pentru Mae se va naște Jamie, cea care nu va afla decât prea târziu că tatăl ei adevărat nu e Paul, iar Paul, lovit prematur de uitare, nu va afla niciodată. Paul o va uita pe Mae, o va uita pe Jamie, își va uita fratele, dar nu și marea lui iubire, un soldat, care murise dintr-un joc prostesc, undeva într- o bază militară americană din
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
se întreabă același Seth, „să pună la cale o revoltă și să-și spună cuvântul?” Da, poate, pare să-i răspundă autorul, argumentul cel mai concludent fiind chiar romanul de față, o declarație de dragoste făcută tuturor celor afectați de uitare, dovada supremă că dacă ei uită, noi, și cei ce urmează să devină noi, nu-i vom uita niciodată.
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
știe că viața textelor de gazetă e scurtă, iar gîndul perisabilității îi insuflă un aer frivol de conțopist literar. Cînd știi că scrii de la o săptămînă la alta articole a căror literă se va acoperi de o implacabilă patină de uitare, ochiul n-are cum să nu împrumute o umoare superficială. Toți visăm la texte încrustate în eternitate și nu există rană mai acută decît să știi că esența cuvintelor tale e trecătoare. Din acest motiv, cronicarul are dreptul să nu
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
talent și totuși face cronică are o dublă justificare: bucuria literaturii și nevoia de feedback fără de care autorii comentați ar trăi cu convingerea că scriu în pustiu. În schimb, cine are talent și face cronică, poate întîrzia așezarea patinei de uitare peste textele lui, caz în care într-o zi va putea să facă antologie din cronicile proprii. Cu acest tabel de defecte și calități ne putem apropia de volumul Ora de citit al Serenelei Ghițeanu. Tomul conține o selecție din
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
dansului. În aceeași seară, a avut loc și premiera spectacolului Tentația Sfântului Anton, în regia și coregrafia Andreei Tănăsescu, din care mai văzusem un fragment, în avanpremieră, în cadrul serii închinate Pinei Bausch. Ca și în cazul spectacolului Exil în pământul uitării, din 2009, coregrafa pleacă de la un text, de astă dată al lui Saint- Exupéry, și tot ca în acel spectacol folosește mijloace scenice complexe, dansatori, actori, păpușari, proiecții și, în plus, o scenografie mobilă. Dar asamblarea lor nu a mai
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
cea pretins civilizată, atât în Vest cât și în Estul bătrânului continent, în virtutea unor comandamente de ordin politic, oameni de diferite credințe, de diferite naționalități, au fost suprimați, mulți artiști au fost marginalizați, creațiile lor au fost aruncate în coșul uitării sau distruse. Autorii lor au fost sechestrați, alții au fost șantajați sau izolați; alții au fost reprimați. Asta încearcă să ne povestească în aceste zile ale sfârșitului de iunie serialul de concerte sugestiv intitulat „Muzica suprimată” - muzică regăsită, aș adăuga
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
o intrigă evanescentă - nimic spectaculos nu survine pentru a antrena spectatorul, pentru a-l surprinde -, filmul lui Veiroj constituie și un studiu asupra cinefiliei prin intermediul acestor anonimi sacerdoți care păzesc un templu plin de umbre al unui cult acoperit de uitare. Deloc întâmplător filmul lui Veiroj este alb-negru pentru a ne insera mai bine în istoria filmului, dar și pentru jocul de lumini și umbre pe care filmul vechi îl proiectează într-un mod magic. Lipsit de intrigă, La vida util
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
ultimă instanță, neliniștea în fața amenințărilor convenției poetice, a deja-cititului și deja-spusului și implicarea, în consecință, într-un dialog permanent, adesea dureros-elegiac, dintre scris și trăit, cu procentul de ironie relativizantă inevitabil. Pe traseul de la Gramatică târzie (1977), la Soarele și uitarea (1985), la Amânarea generală (1990), apoi Elegii în ofensivă (2003) și Litere și albine (2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație și profunzime. Până la urmă, această tematică pornită din inițiala „cumințenie” a putut
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
2008. Oricît de neverosimilă ar părea, afirmația că literatura ia salvat pe islandezi de la marasmul eșecului în afaceri este adevărată. Fiindcă, de peste o mie de ani, micuța națiune vede în arta povestitului, în tradiționalele „saga” o formă de rezistență împotriva uitării propriei istorii, de apărare a bunului ei renume, de securizare în fața dramaticelor schimbări ale pămîntului sub picioare și ale peisajului, în jur. Ca și Horațiu, islandezii cred în perenitatea literaturii... Revenirea la tradiție, la valorile sigure ale artei narative, poate
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
închisoarea din Dealul Arsenalului, la Canal, la Galați și la Iași), suferă un accident (cade de la etajul III al unui bloc în construcție) și își pierde memoria. Dar nu de tot, ci numai două decenii din viață intră în negura uitării. Narațiunea desfășoară alternativ acest plan al trecutului (pe care Brunul îl cunoaște până la momentul plecării în Italia, la șaisprezece ani) și unul al prezentului (’59) în care, proaspăt ieșit din detenție, amnezicul încearcă să se integreze, cu ajutorul tovarășului Bojin, în
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
de gustare a unui ritm. E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor, să le jertfească estetica de dragul sensurilor pe care le sugerează. Din acest motiv, beletristica lui Russell (alcătuită din romane și nuvele că- zute azi în uitare) e insignifiantă, în vreme ce scrierile filosofice îi rămîn în picioare, așa cum se întîmplă și cu cochetul volum În căutarea fericirii, unde vedem cum un logician se apleacă asupra unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
de gustare a unui ritm. E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor, să le jertfească estetica de dragul sensurilor pe care le sugerează. Din acest motiv, beletristica lui Russell (alcătuită din romane și nuvele că- zute azi în uitare) e insignifiantă, în vreme ce scrierile filosofice îi rămîn în picioare, așa cum se întîmplă și cu cochetul volum În căutarea fericirii, unde vedem cum un logician se apleacă asupra unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
sunt de acord cu Vladimir Tismăneanu: în atenția pe care i-o dă unui filosof de filiație neomarxistă, Jürgen Habermas, un nume care pe cît de acoperit de onoruri oficiale e acum, pe atît de mare va fi neantul de uitare care se va așterne în urma lui după moarte. Un autor fără talent și fără stofă, căruia flerul cu care a simțit din timp încotro bate vîntul i-a asigurat o carieră netedă și mereu ascendentă. Concepția lui Verfassungpatriotismus (patriotism constituțional
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
cu psaltul Ioannis Arvanitis, invitat de onoare sosit de la Atena, se dovedește a fi întru totul stimulatoare, prețios orientativă, pentru tinerii noștri psalți. Arvanitis este un atent cercetător al arhivelor, un om de știință pasionat care decodifică semne căzute în uitare, aduce în actualitate cântări de strană notate cu neume ce aparțin perioadei imperiale a începutului celui de al doilea mileniu; dispune de o voce baritonală expresivă dar sobră ce dezvoltă valori timbrale importante, voce ce susține o ornamentație funcțională firesc
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
cazuistică stufoasă. De aceea acumularea oțioasă a unor informații care și-ar fi găsit mai bine locul între coperțile unor anale decît într-un volum de memorii pune cititorul la o probă de răbdare. Dorința de a acoperi golul de uitare printr-un exces de documentație răpește volumului fluența beletristică, de aceea, în mijlocul pletorei de amănunte onomastice, fragmentele care vin cel mai bine la lectură sînt cele care îngăduie cititorului un moment de odihnă. Te bucuri cînd autoarea lasă acribia detaliului
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
este aceea a autenticității opiniei, cu alte cuvinte, faptul că nu convingerea prevalează în discursul politic, ci calculul. Asta se poate numi și electoralism, adică plierea oportunistă pe dorințele presupuse ale electoratului. În fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini autocomplezente...” Încheie Pleșu: „Mi se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]