5,157 matches
-
doar în ochii de un verde întunecat. Părerea de rău, atunci când apare, este doar fugară. Concediul l-a schimbat, este chiar binedispus. Se află în centrul atenției. Toți așteaptă să afle dacă a cordit sau nu ceva în timpul concediului. Așteptare uitată cât de curând. Ghergheli îi fascinează relatând amintirea cea mai dragă lui, de pe vremea când ducea caprele la păscut pe dealurile dobrogene ; idila cu Aruna : „ Am crescut împreună, mânând caprele la păscut de mici copii. Copila ce o știam căpăta
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
cu bucurie... Că o știu de-o veșnicie Inima-n piept să-mi bată Ca să n-o uit niciodată. Și chiar de nu voi mai fi Limba mea-nu va pieri Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
o veșnicie Inima-n piept să-mi bată Ca să n-o uit niciodată. Și chiar de nu voi mai fi Limba mea-nu va pieri Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
n-o uit niciodată. Și chiar de nu voi mai fi Limba mea-nu va pieri Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie. Viața poartă văluri negre, Mai avem un singur dor
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
își mai dorește să fie în mijlocul prichindeilor, să le îndrume pașii, să sădească în mințile lor necoapte sămânța adevărului chiar dacă nu îl poate dezvălui în fața lor. Privirile i-au fost atrase de o carte, aflată de demult în bibliotecă, aproape uitată. Citind, așa a gândit, va fi din nou aproape de vechea lui îndeletnicire. Nu era decât o carte de povești, scrisă pentru copii, pe care încă nu o citise. Una, dintre cele câte erau în cuprins, depășea însă puterea de înțelegere
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
slava Veșnicei Treimi și să adorăm unitatea celor Trei Persoane. Avem cale liberă spre harurile Duhului Sfânt. Dumnezeu ne învață cu Duhul Blândeții. Prin Botez eu am primit și am fost însemnat cu semnul Sfintei Treimi. Acest adevăr nu trebuie uitat, așa cum nu trebuie uitate, cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, pe care le primim permanent. De aceea, putem spune pe deplin conștienți: Duhul Sfânt mă luminează Și îmi ține mintea trează Șapte daruri mi-a adus De la Tatăl meu de
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
să adorăm unitatea celor Trei Persoane. Avem cale liberă spre harurile Duhului Sfânt. Dumnezeu ne învață cu Duhul Blândeții. Prin Botez eu am primit și am fost însemnat cu semnul Sfintei Treimi. Acest adevăr nu trebuie uitat, așa cum nu trebuie uitate, cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, pe care le primim permanent. De aceea, putem spune pe deplin conștienți: Duhul Sfânt mă luminează Și îmi ține mintea trează Șapte daruri mi-a adus De la Tatăl meu de sus, De la Fiul iubitor
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
numără fără-ndoială numele sonor al peșterii Altamira și certitudinea că Iberia este leagănul preistoric al culturii Europei. Însă, din păcate, ocupați fiind peste măsură cu fiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
poposește pentru o clipă în muzeul complexului Altamira simte inevitabil fiorul trecerii noastre efemere prin lume, coborând nu doar în tenebrele pământului ci și în propria sa ființă, acolo unde simbolurile rituale moștenite peste secole trezesc emoții și bănuieli demult uitate. Asemeni stâncilor și bolovanilor rostogoliți întâmplător în dreptul intrării în peșteri, care ascund privirii noastre învățămintele locuitorilor preistorici, așa ”beneficiile” civilizației moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre trăirile îngropate undeva departe, în memoria colectivă, atavică. Altamira
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
glastra, uitând parcă, de ce am plâns, amintindu-mi de noiembrie, cel de-nceput, când am lăsat, în urmă, dor, tristețe și împăcare, dac-ar mai fi vreun loc și pentru ea. Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
izvoare, fără stele azvârlite de mâna ta... iubite... Să nu strivești lumina cuibărită într-un bob de fericire... eu sunt firul de iarbă ivit sub razele de lună, ca o promisiune într-o flacără neîmblânzită... ... mi-e sufletul o peșteră uitată, sunt umbre lungi, sunt șoapte - suicidară noapte - și ușa-i ferecată de mâna ta iubite... de mâna ta... 15 aprilie 2012 Referință Bibliografică: Suicidară noapte / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi
SUICIDARĂ NOAPTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365572_a_366901]
-
simplă, dar tristă Idilă, Tu porți Desfrâul cu tine zâmbind Și ești o paiață și ești infantilă, Tu treci, sentimente strivind. Când vii, pari o zână frumos parfumată Și-ntuneci rațiunea cu farmecul tău, Când pleci, o furtună de lume uitată, Lăsând amăgiri și părere de rău. . . Tu ești, precum clipa, mereu trecătoare, Nu legi două inimi pe veci Și ești ca o frunză, căzând pe cărare, Sub negura toamnelor reci. . . Și fierberea minții și patima firii, Mânjesc tot cristalul din
IDILĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365574_a_366903]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
ora mea tu nu vii niciodată nepregătit. Albert este surprins de această afirmație; nu prea se omoară cu învățătura, cu atât mai puțin la lb. română. Lecturile însă îi încălzesc de fiecare dată sufletul, ca atunci când se afla împreună cu vechiul, uitatul lui prieten George. Își îndreaptă umerii gârboviți, de elev surprins cu lecția neînvățată, își limpezește privirea și glasul și începe să caracterizeze personajele, așa cum le-a simțit lecturând opera, fără să pomenească părerile criticilor întrucât puțin îl interesa ce și
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
linii Al visului peren. Apare infinitul Adus de ficțiune, Splendoare peste roua Steril , abluțiune. Descoper cum trecutul Se rupe dintre fire , Adăugând la geamuri Miracol și magie. Și sorb aureola Din șoapte adunate . Mă adâncesc spre spații De alte zări uitate. Iar vine primăvară, Frumosul că refren . Pe bolta constelații Abundă în etern. Referință Bibliografica: Primăvară / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul ÎI, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRIMAVARA de PETRU JIPA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365244_a_366573]
-
graduală, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae distingând pe urmele Sfântului Grigorie Palama trei trepte de apofatism: 1) teologia negativă intelectuală, inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la Dumnezeu de la capătul rugăciunii curate (în care lumea nu mai e negată, ci uitată) și inima simte pe întuneric oglindindu-se în adâncul ei nedefinit infinitul subiectului divin; și 3) vederea luminii dumnezeiești iradiind din întunericul cel supraluminos al tainei Persoanei lui Dumnezeu. „Din întunericul apofatic al subiectului divin transcendent țâșnesc mereu luminile energiilor
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
dar cărțile au viața lor. Sunt un vinovat, nu aștept iertare, sunt nemodelat, mi-am format eu singur o statura care ar putea să-nvingă prin ea însăși multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat. BORIS MARIAN Referință Bibliografica: Finiș / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 693, Anul ÎI, 23 noiembrie 2012. Drepturi de
FINIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364799_a_366128]
-
au rămas absente din orizontul intelectual și spiritual. Faptul era valabil și pentru recent înființatele facultăți de teologie ortodoxă (1875 Cernăuți; 1884 București) unde învățământul era dominat fie de istorism, fie de scolasticism sau moralism, dimensiunea duhovnicească fiind cu totul uitată. Despre Nichifor Crainic și întoarcerea misticii răsăritene în Teologia și Spiritualitatea românească Un reviriment filocalic în teologia românească s-a produs abia în anii '30 ai secolului XX, și la originea lui s-a aflat contribuția unui teolog laic în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
și care „a pus astfel teologia, izolată, redusă la defensivă, în contact cu gândirea și viața” (T. M. Popescu). Forța intelectuală a acestui „Crainic al Ortodoxiei” prin excelență vine însă din contactul viu cu izvoarele vii ale credinței, cu comorile uitate ale Ortodoxiei pe care le-a redescoperit. „Profesorul de mistică — singurul în toată teologia ortodoxă actuală, a privit — spunea același Teodor M. Popescu, spre înălțimea cea mai înaltă a teologiei și a redescoperit mistica ortodoxă, floarea spiritualității creștine, Olimpul cugetării
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
nealungat Pentru o creștere rapidă Într-o capcană restrânsă Falsă Și totodată mijlocită De niste împrăștieri Ce nu te lasă să-ți arunci nici prvirea nici piciorul în sacul cel de mult promis... Promisiuni încălcate într-un tărâm închis FERICIRE UITATĂ Degetele mele sunt într-adevar prea lungi. Aș hrăni un pian cu ele. Liniștește-te simțule, deschide-mi ochii, nu plânge prea crunt... Viața e frumoasă. Crești frumos spre ultimul dans al nostru. Iubește-mă așa cum cresc, așa cum sunt, doar
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
fost o notiță aruncată printre ,,puricii” de la sfârșitul ediției privind faptul că luna care de abia începea, conține o zi neagră pentru președinte. Dar trecuse neluată în seamă de nimeni. Într-un reportaj de la mijlocul Magazinului, cineva relua de mult uitatele relatări despre călugării budiști care cu mai mulți ani în urmă ieșeau în stradă ca ciupercile după ploaie dându-și foc împotriva regimului lui Ngo Dinh Diem! Oamenii-bombă care se căptușeau cu trotil și se amestecau în mulțime aruncându-se
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
metamorfoze. Miturile abundă de copulații, nașteri fantastice, infanticide care suscită profund imaginarul și reprezentarea simbolică. Dacă miturile au străbătut istoria ca motiv de inspirație pentru literatură și artă, astăzi mitologia este mult mai puțin prezentă, deși unele scenarii originare, aparent „uitate”, se regăsesc frecvent în vise și poezie. Asemenea zeilor sau lui Dumnezeu, fie urmând exemplul mitologic, fie pe cel biblic, artistul va așeza la temelia esteticii corpul omenesc, de a cărui nuditate nu se va rușina. Arta, ca și sexualitatea
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
creația lui Brâncuși în care iubirea devine simbol universal. Poetul o sculptează în frumusețea cuvântului : ,,De s-ar putea, aș face o poartă / prin care noi am trece-mbrățișați / sau am rămâne pironiți de soartă / în stâlpii ei pe veci uitați./ Să vină lumea și să ne-admire / cum două ființe nu sunt decât una,/ cum un sărut de vrajă și uimire/ se dă o dată pentru totdeauna''. .Cu o măiestrie artistică deosebită, autorul șlefuiește diamante verbale, le pune în țesătura versului
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
pământ Ne rămâne o clipă Să mai dăm din aripă Inălțați în cuvânt Și lumini de speranțe Se aprind la hotar Nu e zi, nu e noapte, Doar un cântec fugar. Trecători pe pământ Ne trezim doar o clipă Gând uitat se-nfiripă Așteptând un răspuns Și chemarea divină Se așterne pe ape Legănare de șoapte Curcubeu în apus. Trecători pe pământ Mă adun într-o clipă Și a vieții misivă O aștern la altar Când albastrul de stele Mă-nconjoară
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
Căci voi fi foarte departe. Rămâi pe gânduri când scrisori citești, Legate strâns în vechea fundă, Insistă, ca printre ele o să găsești, Cuvintele ce s-ar putea s-ascundă, Sentimente sincere, dar nebunești. Visătoru-mi gând, acele versuri, Vor fi demult uitate, Limitate-n stricte înțelesuri, Cu aluzii încrustate. Arzând dorințele din suflet, Desigur nu le vom stăvili, Dar ecoul și acel răsunet, Poate în timp se vor strivi. Turda 10 septembrie 1966 Referință Bibliografică: BANALITĂȚI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BANALITĂŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366362_a_367691]