5,770 matches
-
Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului, înțeleaptă, mi-a dor, Spusă cu asprimea mierei de labine. Pădurea în care n-a intrat topor Așteaptă anotimpul, care, nu mai vine! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Eminescu, ca veșnicia cerului... / Al
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
ne-am fi făcut dacă nu ar fi existat trecerea timpului. Privesc satul și observ casele reîntinerite, nu multe, pentru că în acest sat, până în anul1989, existau aproape două sute de familii cu o viață liniștită, cu copii care alergau veseli pe ulițele satului sau pe dealurile înverzite, mergeau la școala cu clasele I-IV din sat, unde o singură învățătoare preda copiilor grupați pe vârste și pe clase. Aveau și o clinică cu medicul satului, care venea din comuna Lipnița. Era și
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
București, singurele replici la care publicul a rîs, nu sunt din textul piesei, ci sunt lipituri făcute de actori, replici luate din lumea TV, a spectacolelor „fierbinți” din televiziunea de consum! Vulgarități acceptate de regizor, din respect pentru canalia din uliți care s-ar putea nimeri la spectacolul Naționalului... E bine venită! Se va simți în largul ei!... Un spectacol la care spectatorii nu au aplaudat niciodată!... În afara apauzelor de complezență de la sfârșit!... Se vede că spectatorii de teatru din București
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
Paul Surugiu. Fiecare om este copilul cuiva, fiecare casă e raiul cuiva...! De aceea, casa părintească, odată cu trecerea timpului însoțește ca umbra gândul omului. A privi o expoziție de case în tablou înseamnă a merge cu ochii de-a lumgul ulițelor unui sat. Aceasta a făptuit printr-o expoziție de tablouri personale, organizată la Palatul Parlamentului, Paul Surugiu: un sat împodobit cu niște case ca niște mirese ale sufletelor. Evenimentul a fost prezentat de dr. Doina Păuleanu, director la Muzeul de
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
se află la cinci curți de locuința lui Clăpăugea. Fusese construită cu multă vreme în urmă, de Moș Tufan, bunicul lui Radu Tufan, acesta din urmă fiind văr de-al doilea cu Lucreția. De la fântâna lui Tufan lua apă toată ulița. Chiar și cei care între timp își făcuseră fântâni în curte, veneau tot aici, atunci când aveau de fiert fasole ori vreo pasăre mai bătrână, sau când spălau rufe. Deși grăbit, calcă cu grijă, șchiopătând ușor din cauza bătăturii din talpa piciorului
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
ar putea pierde țuica. Îi veni să râdă. „E ca și cum aș da țuica, pe apă - își zise. Ce-ar mai râde păluga de Stemate, de i-aș spune!” Dându-și seama că zâmbește aproape cu toată gura, mergând singur pe uliță, își reprimă jenat surâsul ce-i împodobise, câteva clipe, fizionomia, privind totodată în stânga și-n dreapta, de teamă să nu-l fi văzut cineva „râzând ca prostu’ în târg”. De la distanță-l zări pe Neculai, poștașul, pedalând alene la bicicleta
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Azi am rugat pe bună maica mare Să-mi cumpere plic de scrisoare Chiar dacă pe aici e bine Nouă ne este dor de tine Și mie dar și lui Gigel Că ma-ngrijesc și eu de el Când dimineață pe ulița Îl duc atent la grădiniță Mama mi-e dor, mi-e tare dor Să mă chemi, zicandu-mi puișor Mi-e dor să-mi spui cate-o poveste Cu Făt-Frumos ce-a fost și numai este Că noapte să îmi
SCRISOARE DE LA NELU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345816_a_347145]
-
cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: “Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul... Tu, flăcău,... mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță, Ai să mă rogi mult și bine!...” * * * Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă copiliță. Zău, nu știu de ne iubeam, Poate
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
și de cealaltă a drumului pavat cu piatră de râu, casele negustorilor evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite, de mirare, erau la fel ca înainte, numai că parcă mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
urmează cursul, și fiecare are drumul său. Al tău este abia la început, al nostru din păcate ... este spre apus, dar asta doar Domnul știe! Indiferent care-ți va fi drumul vieții să nu uiți niciodată locul de unde ai plecat - ulița copilăriei, casă părintească, neamul și seminția din care cu cinste te tragi, curtea unde te jucai cu sora ta mai mică, vecinii și nici dascălii ce-au slujit învățându-te adevăratele valori morale ale societății din care facem parte. Să
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
a merge mereu mai departe, dar cu fruntea sus. Probabil în timp, vei înțelege în profunzimea lui și textul, deși sunt convins că-ți este drag. Evident, scriindu-l, am avut un singur gând - să ilustrez prin text, viața satului, ulița și portița de lângă ea, locul unde fata primea ,,pe-ascuns" câte o gură. Nu am dorit să fie uitată din cântecul popular, șezătoarea - unul din locul de întâlnire al tinerilor. Aici, tinerii se întâlneau, se distrau așa cum știau mai frumos
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
sănătate trupească și voie bună. Pentru că, în locul în care se așează micuța gâză, dacă există vreun copil, se naște o prietenie și o simpatie spontană, care însă, poate dura toată viața. Obiceiul acesta foarte simpatic era practicat la țară, pe ulițe, în ogradă, în bătătură, ori pe străzile orașelor, acolo unde există parcuri și scuaruri cu spații verzi și floricele pastelate și copaci umbroși. O raită pe pajiștea cuvintelor este la fel de temerară, pe urma literelor care pot fi asemuite cu gâzele
PREZENTAREA VOLUMULUI DE VERSURI PENTRU COPII, AL VEREI CRĂCIUN, ROCHIŢA CU BULINE , EDITURA PHOEBUS, 2013 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345988_a_347317]
-
ar fi scris cu dreapta mea, înmuiată-n azur, versurile. Toamna cuvintelor nu are nevoie de conduri de argint. Nici de cizme îmblănite. Poezia este această regină în zdrențe care colindă din casă-n casă, din oraș în oraș, pe uliți, prin păduri și pe creste, se înalță cu zmeiele în azur, merge desculță pe ape. Și adesea, cerșește un coltuc de încredere de la oameni care, îndeobște, sunt atât de preocupați de varii interese, că uită că mai au și suflet
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
combinate. Muncă la oi de o viață îi istovise pe bunicii mei, am observat că bunicul meu era iubit de oamenii din sat pentru calitatea să umană și pentru umorul sau. Îmi aduc aminte ca adeseori mergeam cu el pe ulițele satului și ne întâlneam cu cineva care întreba: - Ce mai faci nea Culiță? Iar el răspundea plin de acel umor al său cel caracteriza mereu. - Amărât dar o duc bine. Apoi începea să vorbească, să povestească atâtea și atâtea lucruri
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
se desfășura totul cu atâta viteza că astăzi, iar oamenilor le plăcea să dialogheze ceea ce consider că era un lucru bun. Îmi plăceau acele dimineți de vară când mă trezeam și ieșeam pe prispa casei bătrânești și vedeam cum pe ulița ridicând praful în sus treceau oile mânate de ciobani, iar bunicul își mai scotea din curte cele câteva oi pe care le mai avea nici la bătrânețe nu renunțase la oi și la un cal cu căruță. De asemenea aveau
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
când în oraș au circulat tramvaiele cu aburi, care au asigurat un transport mixt, atât de pasageri cât și de mărfuri. Rețeaua lor de căi ferate se întindea din Piața Gării până în Piața Centrală, iar apoi spre cartierul Mănăștur, pe Ulița Ungurilor, până spre Fabrica de bere. Un segment al acelei căi ferate, de circa un kilometru, se desprindea din rețeaua principală, mergând spre malul Someșului Mic, prin strada Nép, adică a Poporului - actuala George Coșbuc - spre depoul de tramvaie unde
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
a păstrat înfățișarea de acum 200 de ani... Mai există încă, acele prelate colorate de pe căruțile de țigani... Acești oameni sunt numiți și în ziua de astăzi astfel, pentru că nimeni nu a numit aici " romii”, ”Roma”, ci doar, țigani. Pe ulițile satului vezi costume colorate, femei bătrîne care și-au păstrat credința pentru Dumnezeu, care poartă numai haine negre și păstrează tradiții arhaice și ritualuri. Există deasemenea mulți oameni care poartă dorința de nestăpânit, de a ajunge în Europa. După o
ROMÂNIA ÎN ”STERN” de DOINA THEISS în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347273_a_348602]
-
e ca, mâine, să-nflorească flori de mucegai pre noi... dacă, astăzi, nu-ți dau pace fiii căror le-ai dat țâță, dacă nu în iarna asta, mult nu e până la vară să te-ngroape în pământ, precum iarna pe uliță. că ei știu atât de bine cum se plămădește plodul și să-ți cânte-apoi... prohodul! Referință Bibliografică: flori de mucegai pre noi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
FLORI DE MUCEGAI PRE NOI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347364_a_348693]
-
când se plimbau de-a lungul străzii, dar îl considera un amic și atât, încă nu i se înflăcăra imaginația. De multe ori, Eleonora, știind că țigănușul o place, o învăța ce să facă atunci când se întâlnesc singuri seara pe uliță. Ei nu-i convenea ce-i spunea Eleonora și nu l-a lăsat niciodată pe Bibicu s-o pupe, cu toate că țigănușul tot încerca. Doar nu o dată, le auzise pe țigăncile mai mari spunându-i lui Bibicu: „Mă, prostule, pune-o
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
că nu-i plăcea să fie pupată de Bibicu sau de către alt copil. După ce rudarii au părăsit satul, când avea vreo doisprezece ani, au mai încercat și alți copii să o „înghesuie” pe la întuneric, când se jucau seara pitulita pe uliță. Maria, sora geamănă, se mișca mai repede ca ea. Radia de plăcere când se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
nevoia să fie mai apropiată de vreun băiat anume, mai mult decât de altul. De Dany și Bibicu se simțea atrasă ca prieteni. Dany cânta frumos, avea o voce caldă, odihnitoare și parcă atunci când începea el să cânte seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
ne apără de copiii din satul vecin, ăsta mă măsura cu coada ochiului și rânjea binevoitor. Bunicul care pe semne îl văzuse m-a întrebat al cui este și ce hram poartă, i-am spus că nu știu, vine de pe uliță-n sus, ...aha a zis. Să nu te cerți cu el săracul e un bun prieten dacă-l respecți și a plecat la treburile lui. Eu am rămas mai departe la joacă. Referință Bibliografică: La joacă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
LA JOACĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347461_a_348790]
-
se află 100 de case călugărești construite în stilul caselor de la munte pentru cele aproape 400 de măicuțe). În primul rând, aveai senzația că e un sătuc părăsit, dar știai (simțeai) că înăuntru trăiesc suflete. Mai apoi, drumul bătătorit de pe ulița și aleile caselor aveau urme fără pași. Gospodăriile simple și curate, lemnele stivuite într-o ordine desăvârșită, fântânile acoperite, cu căni atârnate pentru călători rătăciți îți întregeau încrederea că acolo e rostul lor. Îți venea să pășești pe vârfuri și
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]