13,247 matches
-
unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Deja se Înserase și nu aveam un loc unde să dorm peste noapte. Am căutat o cameră la toate hotelurile din oraș. Era un simpozion și toate locurile erau ocupate. Se Întunecase de-a binelea și eu hoinăream pe străzi. Umblam fără țintă, obosită, flămândă și dezamăgită. Și tot mergând, mi-am amintit de adresa unei verișoare. Întrebând din om În om despre strada respectivă, am reușit s-o găsesc. Nu-mi trebuia absolut nimic, decât un colț unde să-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă erau atacurile de panică și insomniile. Nu doresc nimănui să trăiască cu acest sentiment al morții imediate, cu această spaimă devoratoare. Imposibil de Îndurat!. Tata a fost un om rafinat, umblat prin lume, având diverse funcții. Ah! Trebuie să amintesc că a făcut doi ani de teologie, unde se plăteau biruri grele. Asta se Întâmpla Înainte de război. Motivul pentru care a fost exmatriculat, nu-l voi dezvolta aici. Mi-a povestit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi este dat să trăiască? Cine știe de va ajunge la bătrânețe sau nu? Acest lucru este ca și cum omul ar avea toate cele de trebuință pentru a se spăla: baie, apă caldă, săpun, prosop, dar nu se folosește de ele. Umblă nespălat și murdar, amânând spălarea pentru mai târziu. Nu se gândește că moartea poate veni pe neașteptate și îl va găsi murdar și, atunci, la ce bun le-a mai avut pe toate, știind că acestea spală și curăță, dacă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acea dimineață, nu citise rugăciunea cea dinainte de călătorie din cauză că se grăbea. Al doilea caz s-a petrecut la mănăstirea Diveevo din Rusia. Un frate era în ascultare. Într-o zi, starețul îi poruncise să prindă câinele care se dezlegase și umbla prin mănăstire, necăjindu-i pe mulți. Mult se chinui acel frate să-l prindă, dar nu reuși. Când obosi de-a binelea și era gata să se întoarcă să spună că nu poate, îi apăru în cale un alt părinte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea spune că nu-i era frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de aceea își câștigase un titlu de glorie printre copiii de seama ei înfruntând întunericul și situațiile dificile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a stârnit o zarvă mare. Una dintr-a șaptea era "bolnavă". O boală suspectă, profesoara a luat-o sub protecția ei, era scutită de înviorare și nu mai făcea duș cu ele. Cele mici au început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de lei pe lună, nu le ajung, că ea bea de stinge, vine numa' noaptea acasă, după miezul nopții, bea și fumează ca turcii". "Băiatul dumneavoastră ce zice?" "Ce să zică, că-i în spital, ea cu burta la gură, umblă lela toată ziua, vine numai după miezul nopții, moartă de beată". Se uită la copil și zice râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de lume spune uitându-se spre orizont, e mai rău ca la Cotul Donului, în inima războiului, acolo primeai un cartuș în moalele capului și ți se sfârșea suferința". Mă uit la el, nu înțeleg ce spune, dar simt că umblăm cu focul în spate. Mă ghemuiesc în car și-mi acopăr privirile. O frică animalică îmi sfârtecă măruntaiele. Aud râsetele fraților mei. Mi-e și mai frică. Înțeleg că focul e doar pentru mine și pentru tata. Pentru mine e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o purta și ziua, și noaptea. În mănăstirea în care crescuse, acest lucru nu era un fapt neobișnuit, deși văzuse adeseori măicuțele cum își ridică năframa până la rădăcina nasului doar la apariția ei. Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ți spun, sunt geloasă, dar trebuie să recunosc că ești un personaj". Mă uit în zare, întotdeauna mi-au plăcut depărtările, întotdeauna mi-a plăcut să fiu mai departe de locul de unde eram, mereu am bătut pasul pe loc, eram umblată în lume ca țiganul din poveștile tatălui meu, o dată la moară și de două ori în târg. Aide era în ultimul an la Facultatea de Agronomie. Era una dintre studentele eminente. Deși mică de statură, părea zveltă, își punea cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am fugit de lângă el de parcă aș fi avut picioare de lemn, dar știam că acest om nu-mi era hărăzit. Îl iubeam cum nu voi mai iubi pe nimeni, dar în același timp aveam o senzație de pericol, simțeam că umblu cu focul în spate. Aș fi murit bucuroasă pentru o oră de dragoste, împărtășită, cu acest om. Dar el se juca. N-am închis ochii toată noaptea. A doua zi și a treia zi, știam că va sta doar trei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
călăresc pe bietele fete și la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând pe la vraci, altele se pocăiesc pe ascuns, altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate vântul și îl trimit la plimbare, acesta se face că nu înțelege, umblă beat cam două săptămâni, după care se împacă, de nevoie, cu "toarșa nevastă". O nouă lună de miere, îi redescoperă acesteia virtuțile, încât biata femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune că cei adunați acolo au început să țipe ceva despre drepturi și ceva despre alegeri, ce le trebuie la aceștia drepturi când nu ai ce face cu ele, casa e a statului, fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului, autobuzele care te cară la serviciu sunt ale statului, stațiunile unde te duci să-ți tratezi reumatismele, după ce iarna crăpi de frig la locul de muncă, sunt ale statului, nisipul de pe plaja Mării Negre este al statului, până
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu știu ce drepturi, e o mare prostie să ceri așa ceva, dacă ai drepturi ai și responsabilități, e mai bine să gândească statul pentru tine, se îngrijește cât să trăiești și de ce anume beteșug să mori, îți alege și nevasta, iar dacă umbli în străchini, poți s-o faci până leșini, numai să ai dezlegare de la comitetul de partid, și de ce să nu o obții, doar și ăia sunt oameni, dacă refuză să te ajute îi șoptești dumnealui, secretarului, la ureche că l-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar acum ce ne facem, stăm adunați aici
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coada ochiului, fără să se atingă de ele. Ea insista, îi îmbia să se bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]