3,024 matches
-
trosniturile ferigilor tinere sub pași. Obiectivul e Îndreptat Înainte, filmând spatele excursioniștilor care Înaintează căznit. Un bărbat se plânge: Bennie. Și o femeie: Vera. Tăiați. Unii stau pe un buștean, alții se sprijină de el. Obiectivul se apropie de o umbrelă dată cu ulei, iar Roxanne strigă: —Hei! Umbrela se dă pe spate și de dedesubt apare Esmé cu cățelușul alb În brațe. Se strâmbă spre cameră. Tăiați. Ce e ăla? Un râu? Un hău? Cu siguranță o prăpastie adâncă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înainte, filmând spatele excursioniștilor care Înaintează căznit. Un bărbat se plânge: Bennie. Și o femeie: Vera. Tăiați. Unii stau pe un buștean, alții se sprijină de el. Obiectivul se apropie de o umbrelă dată cu ulei, iar Roxanne strigă: —Hei! Umbrela se dă pe spate și de dedesubt apare Esmé cu cățelușul alb În brațe. Se strâmbă spre cameră. Tăiați. Ce e ăla? Un râu? Un hău? Cu siguranță o prăpastie adâncă, dar, deși obiectivul e Îndreptat spre fundul hăului, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obicei. Te speli pe față. Iei micul dejun. Te îmbraci și te îndrepți spre gară. Apoi iei metroul către muncă. E aglomerat, ca-ntotdeauna. Nimic deosebit. O altă zi obișnuită din viață. Până când cinci bărbați deghizați înfig vârful ascuțit al umbrelei într-o pungă umplută cu un lichid ciudat... LINIA CHIYODA TRENUL A 725K Hayashi Ikuo și Niimi Tomomitsu s-au „ocupat“ de răspândirea gazului sarin pe Linia Chiyoda. Hayashi a fost „criminalul principal“, iar Niimi, complicele. De ce tocmai Hayashi? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
muntele Fuji la trei dimineața. Împreună cu ceilalți patru criminali au făcut o simulare a atacului. Au folosit pungi cam de aceeași mărime cu cele de la atac, doar că erau umplute cu apă. Au străpuns punga cu vârful ascuțit al unei umbrele. Repetiția a fost supravegheată de Murai Hideo, unul dintre capii sectei. Se pare că ceilalți patru adepți se distrau făcând lucrul ăsta, însă Hayashi privea totul cu rezervă. Nici măcar nu a înțepat punga. Pentru doctorul în vârstă de patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să dea înapoi acum. Acesta era un Război Sfânt. Cei slabi pierdeau bătălia. Când metroul s-a apropiat de stația Shin-ochanomizu, a pus pungile cu gaz sarin lângă piciorul drept, și-a luat inima în dinți și a înfipt vârful umbrelei în pungă. S-a auzit un fâsâit. Apoi a mai înțepat de câteva ori, dar nu-și aducea aminte de câte. În final, doar o pungă din cele două a fost găsită găurită, de cealaltă nici nu se atinsese. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
A777 a ajuns la Ochanomizu la 07.59. Hayashi Yasuo, „fratele lui mai mare“, l-a îndrumat pas cu pas. După douăzeci de zile de antrenament în satul Kamikuishiki, Hirose a înțepat așa de tare punga, încât a îndoit vârful umbrelei. La 06.00 Hirose și Kitamura au plecat din Shibuya și au mers cu mașina până la stația Yotsuya. Hirose a luat metroul de pe linia Marunouchi, a coborât la Shinjuku, apoi s-a urcat în metroul de pe linia Saikyū, până la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu i-a păsat. Nici n-avea timp să-și facă griji. A repetat de nenumărate ori rugăciunea Aum ca să se liniștească și, cum s-au deschis ușile la stația Ochanomizu, fără să se gândească la nimic, a înfipt vârful umbrelei în pungi. Înainte să se urce în mașina lui Kitamura, Hirose a spălat vârful umbrelei cu apa dintr-o sticlă și apoi a aruncat-o în portbagaj. Cu toate că fusese extrem de precaut, gazul sarin începuse să-și facă efectul și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nenumărate ori rugăciunea Aum ca să se liniștească și, cum s-au deschis ușile la stația Ochanomizu, fără să se gândească la nimic, a înfipt vârful umbrelei în pungi. Înainte să se urce în mașina lui Kitamura, Hirose a spălat vârful umbrelei cu apa dintr-o sticlă și apoi a aruncat-o în portbagaj. Cu toate că fusese extrem de precaut, gazul sarin începuse să-și facă efectul și asupra lui. Nu putea să vorbească normal, respira foarte greu. Pulpa de la piciorul stâng îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a pus perucă și ochelari falși. La 7:39 Yokoyama s-a urcat în metroul (cu numărul B701) de pe ruta Ogikubo-Ikebukuro, linia Marunouchi, la stația Shinjuku, în al cincilea vagon din față. A înțepat de mai multe ori cu vârful umbrelei pungile cu sarin, acoperite cu ziare, de pe podea. Totuși, doar o pungă a fost găurită. Cealaltă a rămas intactă. Dacă ambele pachete s-ar fi desfăcut, probabil că ar fi fost mult mai multe victime umane. A coborât la Yotsuya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu ziare, de pe podea. Totuși, doar o pungă a fost găurită. Cealaltă a rămas intactă. Dacă ambele pachete s-ar fi desfăcut, probabil că ar fi fost mult mai multe victime umane. A coborât la Yotsuya și a spălat vârful umbrelei, murdar de lichid sarin, la o toaletă din apropierea casei de bilete. Apoi s-a urcat în mașina lui Tonozaki, care îl aștepta. La 8:30, metroul a ajuns la Ikebukuro și a pornit în sens invers de la linia opusă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de sarin împăturite în ziare și le-a lăsat pe podea. A stat foarte puțin în metrou. Doar două minute. Când trenul s-a oprit la următoarea stație, Ebisu, a înțepat fără ezitare, de mai multe ori, pungile cu vârful umbrelei, s-a ridicat și a coborât. A urcat în grabă scările și a intrat în mașina lui Takahashi, care-l aștepta. Totul s-a desfășurat conform planului. Parcă ar fi trasat o linie dreaptă pe o hârtie albă. În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a desfășurat conform planului. Parcă ar fi trasat o linie dreaptă pe o hârtie albă. În drum spre Shibuya ajid, Takahashi a început să aibă simptome ale intoxicării cu gaz sarin, singura lui greșeală. Își făceau efectul lichidul de pe vârful umbrelei și mirosul care se impregnase în hainele lui Toyoda. Ebisu e foarte aproape de Shibuya, așa că nu au pățit nimic grav. Toyoda a găurit bine cele două pungi și tot lichidul sarin, nouă sute de mililitri, s-a răspândit pe podea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
07.43, din stația Kita-senju. Metroul avea numărul A720S. S-a urcat în al treilea vagon, a lăsat pe podea pachetele înfășurate în ziare și, când meroul a ajuns la Akihabara, le-a înțepat de mai multe ori cu vârful umbrelei. Toate au fost găurite. El a făcut cele mai multe găuri dintre toți cei cinci criminali. A coborât la Akihabara, s-a urcat în mașina lui Sugimoto, care-l aștepta, și s-a întors la Shibuya ajid, unde a ajuns pe la 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
este o bancnotă de 10 000 de yeni falsă (râde). De fapt, e un carnețel pentru adrese, cu calculator. Când mă duc la câte un bar și le dau asta, fetele se minunează, dar de multe ori îmi iese șmecheria. Umbrela. ăsta e un bilet la loto pentru extragerea din săptămâna asta. Medicamente. Și astea tot medicamente. După ce am inhalat sarinul, cunoștințele mele erau îngrijorate și mi-au recomandat tot felul de doctorii. Dacă au efect? Nu știu exact dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe un teritoriu minat. Oare nu sunt „ei“ = sectanții Aum oglinda „noastră“ = a oamenilor de rând? Normal că imaginea din oglindă este mai întunecată și mai distorsionată. Schimbi imaginele convexe cu cele concave, înlocuiești minusul cu plusul și lumina cu umbrele. Dacă luăm nuanțele întunecate, cele două imagini vor fi izbitor de asemănătoare. Unele detalii par să se completeze între ele. De aceea evităm contactul direct cu oglinda și, în mod inconștient sau nu, continuăm să eliminăm elementele întunecate de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să nu deschideți ușa ferecată din adâncul-adâncului. În spatele ei se află povestea întunericului de nepătruns al Întunegrilor. Pornind de la propriul text (din punctul de vedere al povestirii mele), cei cinci „executanți“ Aum, care au străpuns pungile cu sarin cu vârful umbrelelor ascuțite, sunt niște „Întunegri“ evadați din subteranul întunecat al Tokio-ului. Îmi închipui scena respectivă și mă scutur. Frică. Dezgust. Probabil că e o prostie ce spun acum. Aș vrea să urlu în gura mare: „Nu ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost o problema în cazul în care Inoue Yoshihiro mi-ar fi propus lucrul ăsta. Probabil că l-aș fi urmat. Nu sunt sigur dacă într-adevăr aș fi participat la atac. Oare aș fi putut să înfig liniștit vârful umbrelei în pungă, fără să simt nimic, în fața unor oameni care nu știau ce avea să urmeze? Oare aș fi reușit să acționez cu sânge rece? - Stați puțin. Adineaori ați folosit expresia «în cazuri extreme de guruism», asta ar însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și înalte până în tavan ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și duios în același timp văzând perechea lor profilată pe mare. De obicei stăm pe plajă toată dimineața. Acolo lâncezești sub soare, nu se pot începe discuții. Ioana și Viky aduc umbrelele lor înflorite și mă adăpostesc și eu lângă ele. Iau câte o carte, creion și hârtie, dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând, cartea, creionul și caietul se pierd pe jos, se acoperă cu nisip. Viky nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au dispărut culoarea și șireturile. Așa îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]