1,651 matches
-
versul: „ai fost crud și te-ai copt“, acum pot să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu știi ce e dezgustul. ― Ba știu. ― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele..." Până aici e ușor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îți pot fi fatale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar pica... - Bine, mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de ferestre prăfuite, cu geamurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
separat fiecare silabă: ca-to-li-că. — Așa m-am născut și am crescut, ai dreptate. Ce, nu ești catolică și acum? Credeam că e ca și cum ai fi evreu. Odată ce ești, rămâi pentru totdeauna. Ceva de genul ăsta, spuse Maggie în șoaptă, ștergând umezeala de pe geam. Sunt și multe locuri de vizită pentru creștini aici. E Țara Sfântă, ține minte. —„Care nu trebuie niciodată cedată.“ —Îl citezi pe tatăl meu? Nu doar pe el. Turul cu ghid fu întrerupt o singură dată, când Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Viața numărul doi. Sau, cu alte cuvinte, spuse Maggie, cu ochii sclipindu-i, Viața a doua1. Capitolul 46 Ierusalim, joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și îl sărută lung pe buze. Simți moliciunea și umezeala gurii lui în momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea fi rezolvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama că acustica se schimbase: nu se mai auzea ecoul pereților de stâncă masivă. Și umezeala rece a aerului se ridica, simțindu-se din ce în ce mai puțin. Oare se amăgea sau percepea într-adevăr, chiar și prin legătura de la ochi, o schimbare a luminii? Se opriră. Se auzeau alte voci, ceva mai departe. Maggie se gândi la lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
laterală, ce urca spre o mică deschidere. Se afla pe aceeași linie cu centrul Templului și, astfel, cu Muntele Templului însuși. Desigur. Era Poarta lui Warren, locul unde fusese de dimineață, aproape de cel unde le văzuse pe femei plângând, simțind umezeala zidului: lacrimile lui Dumnezeu. Chiar în spatele lui, spuseseră femeile, la doar câțiva metri, se afla însăși Piatra, Piatra de Temelie, locul în care Avraam fusese gata să-și sacrifice fiul. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hilogeniile, credințele după care genul uman s-a născut din Ape. Potopului sau imersiunii periodice a continentelor (miturile de tip Atlantida) îi corespunde, la nivel uman, "cea de-a doua moarte" a omului ("umezeala" și leimon-ul Infernului etc.) ori moartea inițiatică prin botez. Însă, atât pe plan cosmologic, cât și pe plan antropologic, imersiunea în Ape nu echivalează cu o dispariție definitivă, ci cu o reintegrare vremelnică în nediferențiat, urmată de o nouă creație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de Pușkin; Don Quijote și Africa - Tărâmul minunilor), mama a cedat rugăminților mele fierbinți și s-a renunțat la toată povestea. Acum când stau și mă gândesc, acele imagini ca niște meduze, proiectate pe pânza umedă a ecranului (se presupunea că umezeala le dădea mai multă strălucire), păreau vulgare și stridente, dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îi zvâcnea sub pielea Întinsă a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dăruia În zori roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și vină În fire, dar el continuă să-și urle cîntecul ininteligibil, fără să se oprească nici o clipă toată ziua și noaptea următoare. În sfîrșit, În zori, Iguana Oberlus scoase unul dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte. Oberlus trase cocoșul armei În chip ostentativ. Celălalt Îl văzu făcînd asta, nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Seceta tăia pământul fără milă. Noi, copilașii, ne duceam cu bobocii la păscut, dar nu mai era nici iarbă, nici apă prin iazuri. Îmi amintesc cum băgam mânuțele prin crăpăturile pământului pentru a vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar nu reușeam să ne bucurăm de rezultate dorite. Ne frigeau tălpile piciorușelor, așa de fierbinte era pământul. Nu mai vedeai culoare verde în jur. Pomii stăteau cu crengile întinse, murind de sete ei se rugau de vlagă la nori
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ți-am spus doar, n-avea cine știe ce spirit... Încă o linguriță de rom? Încep să cred cu adevărat că exagerezi. Apucă sticluța și turnă în ambele cești. ― În realitate, nu are cum să-mi strice o picătură, mai ales după umezeala de afară. Când am intrat în casă, mâinile îmi erau mai reci decât o bucată de gheață. Vrei un pișcot? Atunci putem strânge masa. Mirciulică rămase în fotoliu privind țintă un tablou cu cale. Vasul de argint se strâmta la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i apuce de nări cu iavașa. Copiii lui i se suiau în cap, dar caii îl ascultau, și cu ei avea oricum mai multă răbdare, le vorbea drăgăstos. Uite că acum asuda de spaimă ca un cal, deși mai-nainte umezeala ceții îi băgase frigul în oase. Ușa se deschise brusc și conu Costache năvăli afară fără să se uite la nimeni și fără să-l vadă. Petre se luă după el și, înainte ca Șeful siguranței să intre în birou
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îngrijorați și atenți să nu calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a mai apuca măcar încă o asemenea zi, înainte de a-și da obștescul sfârșit. Coroanele copacilor de mărimi, esențe și culori diferite, cu ramurile lor îmbătrânite, fără vlagă, au început să se rărească. Sub adierea continuă a vântului și a umezelii, frunzele muribunde se desprindeau din când în când, ca apoi, cu părere de rău, să mai planeze câteva secunde pentru a-și lua adio de la măreția lor, căutându-și fiecare locul unde să se aștearnă pentru iernat. Deși vântul în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de tânguire, și un caporal se trezi brusc, cu ochii măriți de groază, căci timp de câteva secunde se temuse că se asfixiază și că aerul nu-i ajungea la plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în față, pe buza salinei, își întinse cu grijă capul și căută locurile pe unde se putea filtra umezeala. La urmă, petrecu mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul cel mai potrivit pe unde să-și înceapă coborâșul cu cel mai mic risc. Când avu certitudinea că făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
noi suntem de ieri, și nu știm nimic; zilele noastre pe pămînt nu sunt decît o umbră. 10. Ei te vor învăța, îți vor vorbi și vor scoate din inima lor aceste cuvinte: "Crește papura fără baltă? Crește trestia fără umezeală? 12. Fiind încă verde și fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile. 13. Așa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, și nădejdea celui nelegiuit va pieri. 14. Încrederea lui este zdrobită și sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pîinea pentru copiii lor. 6. Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7. Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. 8. Îi pătrunde ploaia munților și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. 9. Aceia smulg pe orfan de la țîță, iau zălog tot ce are săracul. 10. Și săracii umblă goi de tot, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]