1,493 matches
-
În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar care mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva, așa să trăiești, Poate vreo vicleană fire A umblat cu clevetire De pizmă, să mă urești. Nu aș avea nici o jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai apropiați mie s-au ridicat de departe și s-au grăbit, și din nenorocire se grăbesc În a cere cu menzil sufletul meu“... Scrisorile lui Alecu dezvăluie o dramă de renaștere Într-un mediu oriental. Omul este, realmente, Înspăimîntat, umilit, fără mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și spune oful din urmă, într-o scenă de cea mai pură factură melodramatică, pe care merită s-o detaliez nițel. Deși conștient de propria lașitate, care-l făcea să fugă de responsabilitate și să caute dinadins suferința în dragoste, umilitul Bizu e prea copleșit de importanța momentului și izbucnește în lacrimi în prezența femeii, impresionat atât de gândul inevitabilei despărțiri, cât și de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
simțuri", fiind "ceva insesizabil, inexplicabil" cuvinte ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai era o enigmă, nici pentru unul, nici pentru celălalt", agronomul iese din scenă umilit și îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei, cu lacrimi în glas (nici nu se putea altfel), replica de final: Am înțeles, fată dragă!". Lacrimile eroului nostru se datorează așadar nu atât despărțirii (dezirabile, la urma urmei), cât sentimentului că femeia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Iată un scurt fragment edificator: "[...] N-am dat afecție și nici n-am așteptat; am literaturizat bătăile inimii. Boala mi-a deschis o lume nouă, necunoscută și m-a smuls din viziunea sumbră a sentimentelor omenești. Mă simt sărac și umilit, rușinat de mine însumi și mai nevrednic decât toți cei ce mă înconjoară; credeam că-mi aduc numai cerneală și ei mi-au dat mărturii de dragoste, pe care n-o merit, pentru că eu nu le-am răspuns, în schimb
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și ei mi-au dat mărturii de dragoste, pe care n-o merit, pentru că eu nu le-am răspuns, în schimb, decât cu judecată critică. Am rămas de atunci cu o mare slăbiciune: lăcrimez la fiecare atenție, înduioșat și totuși umilit". Schimbul acesta epistolar are loc așadar cu puțin înainte moartea amfitrionului de la Sburătorul. Vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 559-566. 101 Ioan Holban, op. cit., p. 85. 102 Petru Creția, op. cit., p. 35: "Scria extensiv, acoperea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
noștri, din ce În ce mai rodnică și mai lămurită. O comparație cu realitățile din trecut, cu regimul oamenilor artei și culturii În orânduirea burgheză e izbitoare. Grija statului pentru ei era inexistentă, În viața culturală domnea cea mai deplină anarhie, „arta” aservită, Înfeudată, umilită, „cultura” oamenilor de casă, a lacheilor, „literatura” osanalelor fascisto-monarhice, erau singurele posibile, În timp ce scriitorul sau artistul care refuza situația de sclav era condamnat la foame și mizerie. Astăzi, dimpotrivă, creatorul de artă și cultură este considerat un factor activ În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
toți au ceva comun prin care sunt și mizerabili și ridicoli, și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului român. Iar cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mult decît ție însuți! Cînd traversezi neantul sacru al unei frontiere, amintește-ți, cu umilință, ceremoniile inventate în mica noastră Europă. Să te așezi la coadă, la controlul pașapoartelor! Stai la rînd răbdător, răbdător, însă, mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar fi bună regalitatea? De ce ar fi bună? De ce n-ar fi bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta: (Octav a spus adevărul și totuși...) Da..., bine..., să zicem că... dar măcar eram cu toții la fel... în aceeași oală... Octav: Nici măcar atîta, mama... Pentru că cei care ne învățau ce bine e, ce rațional e, ce echitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un element amplificator al dezastrului din jur și al dificultăților întâmpinate în rezolvarea problemelor. Analiza unui sindrom de stres post-traumatic permite identificarea mai ușoară a unor deficite ale afirmării de sine: teama de a fi agresat, de a se simți umilit sau de a fi tu însuți agresiv, etc. Tulburările de dispoziție (în mod special tulburările depresive majore recurente) sunt în primul rând tulburări asociate. O absență a afirmării de sine veche și generalizată epuizează pacientul, îl devalorizează și poate evolua
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Părinții Soniei sunt algerieni. Când era mică, Sonia era înconjurată de patru surori, un frate, de nepoatele și nepoții săi care locuiau în casă. Ea era adesea bolnavă. Sonia se descrie pe sine ca find „cocoloșită” de către mama sa, dar umilită și tratată ca fiind incapabilă de către tatăl său și de către una dintre surorile sale. Ea și-a întrerupt școala când era în ciclul trei de învățământ, an în care fratele său a fost asasinat. La vârsta de 18 ani ea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se poarte nimeni cu alții așa cum n-ar vrea ca alții să se poarte cu el”. Precum și Hristos mai târziu, Buddha îi îndeamnă pe discipolii săi: „Duceți-vă în toate țările și propovăduiți această învățătură. Spuneți-le că săracii și umiliții, bogații și nobilii, toți sunt egali, că toate castele se unesc în această religie ca fluviile în mare”. Astăzi, buddhismul este privit de savanți ca fiind prima religie universală, urmată mai târziu de creștinism și islamism. În mod fals, buddhismul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
predicții ale pătimirii sunt profeții rostite după împlinirea faptelor, numite uneori vaticinia ex eventu (profeții pornind de la un eveniment întâmplat deja). Trebuie să admitem că aceste predicții au un aspect formal și conțin detalii (precum a fi luat în derâdere, umilit sau biciuit) care sugerează cunoașterea a ceea ce i s-a întâmplat în final lui Isus. Dar, chiar dacă se știe că prezicerile pătimirii au fost editate sau stilizate ulterior în lumina a ceea ce i s-a întâmplat lui Isus, nu înseamnă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
realist-cinematografic, către o tragedie anodină. Doi tineri sunt aduși de poliție să filmeze reconstituirea unui incident pe care îl provocaseră, la beție, într-un mic local. Scopul acțiunii - un film educativ. „Interpretarea” împrejurărilor tulbură însă profund echilibrul celor doi care, umiliți, devin victimele unui bizar experiment psihologic. Evaluarea lui sub aspect moral rămâne subiacentă textului propriu-zis. Reconstituirea este, cu toate acestea, una dintre paginile cele mai dure despre mentalitățile autoritare din sistemul comunist. Prozator realist, cu aptitudini evidente de reporter, P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
șocurile, măcar aparente, prin care pare să treacă acum. Dorin Popa: În volumul Timpul dărâmării, timpul zidirii, carte pe care am lansat-o amândoi, împreună cu autorul, la Iași, în 2004, Emil Constantinescu notează, la pagina 409, că "PNȚCD se simte umilit că Radu Vasile a transferat practic atribuțiile de șef al Executivului lui Traian Băsescu, iar deciziile cele mai importante se iau fără consultarea conducerii partidului" (miercuri, 1 dec.1999). Cum îți expli-ci că, într-un guvern condus de țărăniști și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Goya feminin al literaturii române, este, altfel zis, în substanța cea mai prețioasă și mai originală a operei sale, dincolo de obiectivitatea ei chirurgicală, o evocatoare plină de amărăciune a precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de zi cu zi din perioada acută a dictaturii ceaușiste, pe care autorul o atacă cu toată înverșunarea ființei îndelung umilite și jignite de minciună și teroare. Stăpânit în viața de zi cu zi, impunându-și în permanență o circumspectă autocenzură, în fapt pierdut în marea de frică ce a dominat și paralizat societatea românească în anii dictaturii comuniste, C. încredințează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
degradării continue a vieții. Autorul se supune unui tulburător examen de conștiință, în care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
Formele neinstituționale au existat dintotdeauna și există pretutindeni, în condiții tolerante ori interdictive, în locuri periferice, pe străzi, în hanuri, în hoteluri, în locuințe private. Practicantele, femeile predomină și au predominat pe piața comercializării sexului, au fost și sunt disprețuite, umilite, persecutate și condamnate. Ele își vând trupul pentru traiul zilnic, al lor și al familiilor lor. Morala, creștină și necreștină, le condamnă. Față de curtezanele ce-și cuceresc partenerii și-i învăluie cu farmecul lor în temeiul liberei exprimări, prostituatele comune
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a tânără care făcea trotuarul. Pentru că a ripostat după ce a fost agrasată și umilită de un bărbat, a fost arestată de devotatul legii, Javert. Era Fantine. Cine era această tânără care-și vindea trupul și era fără milă agresată și umilită? Fantine și prietenele ei: Favourite, Dahlia și Zéphine, toate foarte tinere și frumoase, cochetau cu niște "pierde vară" gălăgioși, fazi și obraznici care le amăgeau cu iluzii de iubire. Prietenele ei aveau mai multă experiență de viață, Fantine era la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
străduiau să placă, simulau dorința pentru că sufereau umiliri înjositoare din partea patroanelor, portarilor, polițiștilor, clienților. Nu de puține ori se antrenau în scandaluri, în orgii, făceau crize de gelozie. Când una dintre ele trecea printr-un impas, când era jignită și umilită, celelalte se solidarizau cu ea. Toate aveau istoria lor, erau marcate de părăsirea de către părinți, erau înșelate de iubiți, violate. Unele dintre ele, erau puține, ajungeau în bordeluri doar din nevoi sexuale nimfomane. Toate însă purtau amintirea iubirii lor nevinovate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru a nu desfigurate. După scandal își vindecau rănile, depășeau șocul violențelor și reluau pregătirile pentru următoarele petreceri, pentru primirea musafirilor. Mama tinerilor Chira și Dragomir și soția bărbatului, făcută să fie mângâiată și răsfățată, era bătută până la sânge, era umilită și înjosită. Nu se știe, spune autorul, dacă, la început femeia a fost bătută fiindcă își înșela bărbatul sau își înșelase bărbatul pentru că era bătută. Chira Chiralina era o nebunatecă, șireată, intriga și amuza cu zburdălniciile, înțepăturile și glumele pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]