1,694 matches
-
În localitatea Șercaia, la acea dată, nu existau lăcașuri de cult sau preoți ai vreunei religii românești, cea mai apropiată biserică românească se găsea la Vad (la circa 5 kilometri distanță), unde erau recenzați doi preoți uniți (greco-catolici): în ortografie ungurească: Iuon și Sztán (Stan). În anul 1927, s-a organizat un recensământ al populației în România. La Șercaia, cu acea ocazie, au fost recenzate 624 de familii, cu 1874 de persoane, între care 288 de familii românești, cu 784 de
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
Calnic la satul Feldioara, unde aceștia au convocat vecinii și megieșii, de jur împrejur și în prezența lor s-a constatat hotarele „după semnele vechi și adevărate"). Satul este atestat încă de la începutul sec. al XIII-lea sub numele oficial unguresc de Főldoar, ceea ce înseamnă în românește teren fortificat, (de la ruinele castrului român din apropiere), păstrându-și această numire până la Marea Unire a Transilvaniei cu Regatul României din 1 Decembrie 1918, când i s-a dat numirea oficială de Feldioara întrebuințata
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
recenzate 73 de familii, (în medie, cu câte 5 membri fiecare). Cu alte cuvinte, în "Vadul" anului 1733, trăiau circa 365 de suflete, toți români. Aflăm, din registrul aceleiași conscripțiuni, că erau recenzați doi preoți: "Iuon" și "Stan" (în ortografie ungurească, "Sztán"), ambii uniți, precum și o casă parohială, o biserică greco-catolică; de pe fânețele parohiei se obțineau 6 care de fân ... Din punct de vedere bisericesc, Vadul anului 1733 aparținea protopiatului de Veneția de Jos. Numele localității ("Vád"), precum și al preoților ("Iuon
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
lucrarea sa ",Doboka vármegye természeti ées polgári esmértetesé, által Koloszvártt, 1837"” la pagina 536, ne arată că în Brusturi erau 40 de case și 261 locuitori. În anul 1848 aici erau 280 de locuitori. Până în 1918 denumirea satului în documentele ungurești a fost invariabil aceea de Somróújfalu sau Somró Ujfalu, iar varianta românească era de Brusztur. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul sec. XX, în Transilvania se fac mai multe recensăminte: în anii 1850, 1857, 1869
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
Mic". Le-am mai dat să stăpânească un pământ numit Gemelchen, care cu alt nume se chiamă Bozia". Gem în limba maghiară înseamnă stârc. Este deci foarte posibil să fie vorba despre satul numit Stârci, iar Bozia poate veni din ungurescul bozot care înseamnă tufiș. Numeroase mențiuni de-a lungul timpului se refer la Crasna cu diferite variante: Carasna -1213, Craszna-1214, Karasnay, Carasnay-1219, Crasna-1249, terra castri Crasna, Craznavar-1259, Karazna-1299, Karezna-1341, Karaznaseg-1347, Krazna-1451, Crazna-1481, Kraszna-1760, Karaszno, Krasmarkt-1850, Kraszna, Carasna-1854. Marea invazie mongolo-tătară
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
ai Cetății Ciceu care botează satul Kapolna, după mica bisericuță a călugărilor și-l trec în stăpânirea Cetății pentru care trebuiau să plătească dări. Așa s-a transformat satul din pădure în satul Căpâlnea, prin adaptarea la limba românească a ungurescului Kapolna. Sosirea primelor familii pe Valea Maotei s-a petrecut în primele decenii ale veacului al XIV-lea, între 1310-1330. În 1420 sosesc din Ungaria curteni și slujitori ai grofului Bamfy de Losoncz pe podișul de la Gura Văii la baza
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
tichete, iar tichetele le obțin cei cu funcții. Cei rămași fără funcție sunt nevoiți să plece peste frontieră. Unii primesc tichetele de trecere a frontierei chiar fără să le fi cerut... Școlile rămase fără personal românesc sunt încadrate cu personal unguresc fără să cunoască limba română. În satul Căpâlna a mai rămas un singur intelectual român, preotul Muresan Ionel si preoteasa Viorica. Școala se transformă din școală românească în școală ungurească, cu elevi neștiutori ai limbii maghiare, cu personal unguresc. În
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
cerut... Școlile rămase fără personal românesc sunt încadrate cu personal unguresc fără să cunoască limba română. În satul Căpâlna a mai rămas un singur intelectual român, preotul Muresan Ionel si preoteasa Viorica. Școala se transformă din școală românească în școală ungurească, cu elevi neștiutori ai limbii maghiare, cu personal unguresc. În al doilea război mondial din satul Căpâlna au luptat 43 de săteni din care au căzut în lupte 8. Alți douăzeci de săteni au fost concentrați la muncă forțată de către
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
personal unguresc fără să cunoască limba română. În satul Căpâlna a mai rămas un singur intelectual român, preotul Muresan Ionel si preoteasa Viorica. Școala se transformă din școală românească în școală ungurească, cu elevi neștiutori ai limbii maghiare, cu personal unguresc. În al doilea război mondial din satul Căpâlna au luptat 43 de săteni din care au căzut în lupte 8. Alți douăzeci de săteni au fost concentrați la muncă forțată de către unguri. La pierderile de vieți omenești din sat în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
drept al Agrijului în dreptul satului Creaca se află satul Lupoaia. După cum îi spune și numele, acesta vine de la cuvântul "lup", dovadă fiind și particula "farkas" (care în maghiară înseamnă lup) ce apare în componența numelui satului în secolele de dominație ungurească. Este pomenit prima oară în documente în anul 1469 și se numea "Farkasmezew". O altă consemnare a satului o avem din anul 1602 când denumirea este de "Farkas Pataka și Farkaspataka." Ca și în cazul celorlalte localități din Transilvania, primele
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
trei variante cu privire la etimologia cuvântului. Una dintre ele sugerează că denumirea ar fi inspirată de la zmeurișurile care existau pe colinele Marinului în vechime și care în limba maghiară se numesc „málnas”. Alte surse susțin că originea denumirii satului vine de la ungurescul “malom”, adică “moară”, însă niciun document nu atestă prezența vreunei mori în satul Marin. În sfârșit, cea de-a treia variantă evidențiază originea slavă a denumirii “marati”, cu sensul de “a murdări” făcându-se aluzie la solul negru argilos și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
pe la anul 1708, oamenii din acest sat și-au lăsat vetrele și s-au împrăștiat trecând peste Meseș în Ardeal. Tot gol era satul și prin 1715 și numai la 1720 se aflau 11 fumuri, dar și acelea toate erau ungurești. La 1733 apoi aflăm și 16 familii românești.Aceste informații nu sunt confirmate însă de conscripția Comitatului Crasna din iunie 1720, unde Marinul figurează cu un total de 87 de gospodării, dintre care 64 aparțineau iobagilor, iar 23 jelerilor. Se
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
decât de existența a două biserici dispărute: una de cărămidă și una de lemn construită în anul 1780 și dărâmată în 1967. Pictura interioară a bisericii de lemn a fost finalizată în anul 1824. În ceea ce privește biserica de zid, numită „biserica ungurească”, nu există izvoare scrise. Această informație s-a transmis doar pe cale orală. Până în urmă cu câteva decenii, pe locul fostei biserici se mai găseau încă fragmente de cărămidă și de țiglă. Foarte probabil ca această biserică să fi fost înaintea
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
localitatea apare sub numele de „Szász Lona”. A fost atestat documentar în anul 1298, sub numele "Lonna". Între anii 1330-1652 apare cu numele "Lona", iar apoi, până în 1896, ca "Szászlóna" (Lona Săsească). Între 1896-1919 numele oficial a fost "Magyarlona" (Lona Ungurească). Din 1919 până în 1925 s-a numit "Lona Săsească", iar din 1925 până azi "Luna de Sus". Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele Capitului la 13 ianuarie 1298, în timpul episcopului romano-catolic al Alba-Iuliei
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
și covei sunt aproape sinonime, așadar nu este numai o apropiere geografică între cele două sate, dar și etimologică oarecum. Cât despre numele mai nou al satului, CATANE, pare să provină de la cătană, termen ce denumește soldații în Ardeal, de la ungurescul katona, dar aceasta s-ar adeveri dacă s-ar găsi documente care să ateste existența unor cătane austriece în zonă, în cursul ocupației austriece a Olteniei din perioada 1718-1739, sau din timpul războaielor ulterioare, cu turcii. În acest caz, numele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
începe bătălia cu veșmintele. Dacă Rusia vrea să meargă repede înainte, nu trebuie să rămână îmbrăcată în vechiturile de pe vrema lui Boris Godunov. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotărăște ca "boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt". Cei care nu se supun ucazului plătesc amendă. Unii mormăie că veșmintele astea nu sunt bune pentru clima aspră a Rusiei. Obiceiurile din străbuni mai primesc o
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
Robert răspunde cu aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază. Unele relatări ungurești dar și cronica lui Jan Długosz povestesc despre un armistițiu încheiat între cele două părți beligerante, cu condiția ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. Ghizii români puși la dispoziția regelui de către Basarab i-
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
de Alba, purtătorul sigiliului regal, precum și preotul personal al regelui. O parte a supraviețuitorilor au fost luați în robie, însuși regele recunoscând, doi ani mai târziu, că în urma bătăliei "„s-au tras nu puține robii, cazne și primejdii pentru neamul unguresc”". Un document maghiar din 1351 menționează că în ajutorul românilor au venit și cete de tătari ("„păgânii vecini”"). Tot în sprijinul lui Basarab se pare că au venit și sibienii: "Chronica antiqua", cea mai veche cronică săsească, menționează faptul că
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
de speranță - ulterior dovedită că înșelătoare - de o parte dintre evreii din teritoriul transferat. În momentul respectiv situația evreilor din Ungaria era ceva mai suportabila decât în România, desi Ungaria adoptase deja „cele trei legi antisemite” represive (pentru comparare, universitățile ungurești aplicau "numerus clausus" - acceptarea a maximum 20 % evrei din totalul studenților - în timp ce România s-a introdus "numerus nulus" - interdicția totală impusă evreilor de a studia în universități - începând din anul școlar 1939), exproprieri, etc. Această situație s-a înrăutățit brusc
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
până la 31 martie 1920, în 99 de numere, la Sibiu până la 18 octombrie 1919 (nr. 61) și la Cluj în continuare. La 11 decembrie 1918, Consiliul Dirigent întocmește la Sibiu manifestul intitulat "Către națiunea română din Transilvania, Banat și Țara Ungurească", publicat în nr. 1 din 14 decembrie 1918 al "Gazetei Oficiale", în care se aducea la cunoștință tuturor constituirea sa în vederea conducerii "„provizorii a Transilvaniei până la întrunirea Constituantei”" și se angaja să-și conducă activitatea după principiile democratice proclamate la
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
1733), Kubleșu Ungureszk în statistica Transilvaniei din 1850, Magyar-Köblös în Buletinul Guberniului Trovinciale pentru Marele Principat Transilvania din 1854 și în statisticile austriece din 1857, 1880 și 1900. După unirea Transilvaniei cu România, satul este menționat cu numele de Cubleșu Unguresc și, ulterior, cu cel de Cubleșu Someșan. După opinia localnicilor, numele satului se datorează văii în care a fost așezat , punct de vedere confirmat de autorii cărții Szolnok-Dobokavármegye Monographiája . În plus, aceștia consideră că termenul Kubl’es este românesc, Tagány
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
a silentio" nu dovedește nimic pentru neființa Românilor în Dacia. Dar nici nu este adevărat că Dacoromanii nu s’ar afla amintiți în istorie înainte de secolul XII. Cel mai cunoscut cronicar, care face asemenea amintire, este Anonimul Notar al regelui unguresc Béla. Acesta spune că Ungurii la venirea lor nu numai c’au aflat pe Români în Ardeal, dar și un principat românesc în această țară sub ducele Gelou, care a fost învins de Unguri. Roesler n’a știut cum să
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
fantazia sa popoarele și statele din Ungaria și Ardeal, numite ca existente la venirea Ungurilor, - aceasta atât de puțin cât și cealaltă părere a lui Roesler că Ungurii n’ar fi venit, cum o spune Anonymus în acord cu tradiția ungurească, prin Carpații răsăriteni ai Ungariei superioare, - cale cunoscută lor de mai nainte, când veniră într’ajutor Francilor în contra Moravilor, - ci pe la Poarta de Fier de la Dunăre. Dintre argumentele aduse în contra acestei păreri defel neîntemeiate este, ca dovadă directă, mai de
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
km față de municipiul Arad, orașul Pecica și-a făcut de curând apariția în rețeaua urbană a României. Teritoriul administrativ al orașului se întinde în vestul Câmpiei Aradului, orașul administrând localitățile Pecica Veche (mai demult "Pecica Română"), Rovine (mai demult "Pecica Ungurească") și localitățile rurale Bodrogu Vechi, Sederhat și Turnu. Orașul Pecica se află în județul Arad, în Câmpia Aradului, pe partea dreaptă a râului Mureș. Pe teritorul orașului Pecica a fost localizată cetatea dacică Ziridava. Prima mențiune documentară a așezării datează
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
Masacrele din Transilvania de Nord, 1940-1944 au fost comise de unități militare ungurești împotriva etnicilor români. În toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord realipit la Ungaria, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]