5,886 matches
-
și să mă bag în pat, căci doctorul Meyer va vrea să mă consulte. Gândindu-mă că era în stare să mă vâre chiar ea în pat, m-am hotărât să nu opun rezistență. Nu numai că asistenta mea era urâtă, dar mai era și posesoarea unor maniere la patul bolnavului pe care cu siguranță le dobândise într-o grădină de legume cultivate pentru piață. După ce a plecat, m-am pus în pat să citesc. Nu genul de lectură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie de fotografii înfățișând degradarea și pedepsirea unei fete care părea elevă de liceu, de către un bărbat bătrân și urât care purta o meșă prost croită. Dungile pe care bastonul lui le lăsase pe spatele ei gol păreau cu adevărat foarte reale. — Nasol, am zis. — Înțelegeți și dumneavoastră, eu sunt doar distribuitorul, zise Helmut, suflându-și nasul într-o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Helmut: — Dar știi cine a realizat-o, nu-i așa? Helmut rămase tăcut numai până când Becker îl apucă de gât și începu să-l pălmuiască peste gură. — Vă rog, nu mă loviți. Probabil că-ți face plăcere, pervers mic și urât ce ești, se rățoi Becker, înfierbântându-se. Haide, vorbește cu mine, sau o să vorbești cu asta. Scoase un baston scurt de cauciuc din buzunar și îl lipi de fața lui Helmut. — Poliza a fost, țipă Helmut. Becker îl strânse tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai rău e în locurile împuțite de pișatul în care dorm bețivii care transpiră rom. Ăsta e un miros pe care mi-l pot aminti în cele mai rele coșmaruri ale mele. Știi, Arthur, am crezut că știu fiecare miros urât care există în orașul ăsta, dar ăsta este rahatul de luna trecută prăjit cu ouăle de anul trecut. Nebe trase un sertar și scoase o sticlă și două pahare. Nu zise nimic în timp ce turnă din belșug. L-am dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
blond, își smuci nerăbdătoare capul ca un ponei încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune întotdeauna lucruri urâte despre evrei. O urăsc și nu-mi pasă că tatăl ei e mort. — Ajunge, zise tatăl ei cu fermitate, probabil neținând prea mult să audă despre tați care erau morți. Nu contează ce-a spus ea. Dacă știi ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ulrike. Am pășit către Stürmerkästen-ul unde stătea cântând încetișor de una singură. Știi ce ai de făcut, Ulrike? i-am zis încet, fără să o privesc, acum că eram chiar lângă ea, ci fixând desenul standardizat, cu obligatoriul său evreu urât. Nimeni nu ar putea să arate așa, mi-am zis. Nasul era la fel de mare ca botul unei oi. Da, domnule, răspunse ea pe un ton vesel. Sunt o mulțime de polițiști prin preajmă. Tu nu poți să-i vezi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
câte ceva înainte de a o ucide, doar de dragul autenticității. Ea își suflă nasul și apoi ridică privirea: — De ce ne-am oprit? — Pentru că mă duc înapoi acolo să mai arunc o privire. Să văd dacă pot descoperi care este micul lor joc urât. Mașina parcată în fața noastră este condusă de unul dintre oamenii mei. Îl cheamă Korsch și el o să te ducă acasă. Ea dădu din cap: — Te rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Din buzunarul de la haină scoase cele două scrisori pe care i le dădusem eu și le agită prin fața lui Lange: — Să presupun că pe astea i le-ai scris Zânei Măseluță? Lange vru să apuce scrisorile și rată. — Ce maniere urâte, zise Becker, ciupindu-l din nou, dar mai tare. — De unde ai alea? — Eu i le-am dat. Lange se uită la mine și se mai uită o dată: — Ia stai puțin, zise el. Te știu. Tu ești Steininger. Ai fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
braț: — Încetează. — Te rog, trebuie să o faci! Am scuturat din cap, dar picioarele ei s-au înfășurat în jurul pieptului meu și rinichii mei se strâmbară când coapsele ei puternice strânseră tare. — Încetează, pentru Dumnezeu! — Lovește-mă, nemernic prost și urât ce ești! Am zis și prost? Un polițai tipic cu capul sec. Dacă ai fi bărbat, m-ai viola, dar nu ești în stare, nu-i așa? — Dacă urmărești un soi de durere, atunci o să facem o plimbare cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cel care o șantaja să fiți implicați sexual. Și astfel, când eu am descoperit numele, a vrut ca tu să decizi ce e de făcut în continuare. Bineînțeles că nu știa că tu deja angajaseși un detectiv particular sub forma urâtă a lui Rolf Vogelmann. Sau, cel puțin, Otto Rahn a făcut-o, folosind banii furnizați de tine. Printr-o coincidență, când Rahn a căutat o afacere pe care s-o cumpere, el chiar mi-a scris și mie. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
principală. — E foarte jenant, zise el. Să vin aici cu cătușe la mâini, ca un infractor de rând. Sunt foarte cunoscut aici, să știți. Un infractor de rând și ești, Lange. Vrei să-ți pun un prosop pe capul ăla urât? L-am îmbrâncit din nou: — Ascultă, numai sufletul meu bun mă oprește să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase, de regulă neglijate... Juxtapunerea acestor două informații evită contrasensul, confuzia sau neînțelegerea care apar atunci când se face deosebirea între plăcerile bune și cele rele. Plăcerile rele, cele ale omului de rând, țin de a avea: a te căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
meu iute. Știți, eu am probleme cu... și arătă spre stomac. — Vă mulțumesc - spuse încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât de derizoriu, c-avea și ea, așa cum privea acum în gol, ceva uman pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită, care nu se sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor și să-ți dea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe cei cu sufletul nevândut, a reprezentat totodată un act de rescriere a istoriei așa cum a fost, și desigur un capitol de demnitate națională, cu care putem ”spală” fereastră murdară prin care unii ne-au dorit să ne vadă deformați, urâți, cu sufletul întinat de acceptarea fără cârtire a suveranității unui regim ateu, importat- culmea- în numele fraternității!. Deși am participat la înregistrarea unei emisiuni întregi pentru televiziune, din care nu au lipsit comentarii pertinente despre Odiseea plăcilor memoriale (Ed. Bibliotecă Bucureștilor
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
cu semenii din jurul nostru, la a păstra morală în limitele bunului simț. Asistăm de ani buni la un fenomen distrugător ( după umila mea părere):desenele animate - acele drăguțe animăluțe, șunt doar în arhivă-au apărut acum niște monștri,niște desene urîte , ca bieții copii șunt într-o confuzie totală și nu mai știu să facă deosebirea între frumos și urît.Urîtul e la el acasă.Dar răul nu se oprește aici.Poveștile acestor desene, șunt pline de violență. Rafturile magazinelor de
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
distrugător ( după umila mea părere):desenele animate - acele drăguțe animăluțe, șunt doar în arhivă-au apărut acum niște monștri,niște desene urîte , ca bieții copii șunt într-o confuzie totală și nu mai știu să facă deosebirea între frumos și urît.Urîtul e la el acasă.Dar răul nu se oprește aici.Poveștile acestor desene, șunt pline de violență. Rafturile magazinelor de jucării , șunt pline de jucării-pistoale, video-game-urile pline de violență. Niciodată nu am cumparat fiicelor mele jucării-pistol.Niciodată nu am
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
a dat și nouă permisie și atunci, pentru că nu era premiu pentru locul 4, insă ne-a dat pe langă altele. Îți aduci aminte că aceste lucruri au fost cele mai frumoase? dar.. și că de fapt au fost multe urâte... Că invidioșii (fruntașii) ce vroiau să ne despartă vrând să ne uram, ne puneau să facem kumite amândoi? Îți mai aduci aminte de ochiul umflat și vânat? ha, ha, regretam amarnic..dar tu brav și rațional că întotdeauna spuneai că
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
un joc cu reguli imorale și profund antiumane în adversar provin de pe țeava unui revolver specific șantajului de grup și urii, „democratic” țintit între granițele proiectului politic intitulat simplu „UE”. Ceea ce este însă cu adevărat trist în tot acest basm urât prezentului îl reprezintă faptul că nici unul dintre acești „ofițeri” de tip xerox ai contemporanității nu își simte încărcată conștiința cu acel ceva care nu le aparține de facto și nici nu are curajul, într-un acces de sinceritate cu propria
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
poezie, doar sângerez. Sămânța încolțită va da roade fără prezența mea. Nu există speranță îngenuncheată, doar muribundă. Ochii nevăzuți fie se uită, fie te obsedează. Disperarea nu are capăt. Ceasurile lui Dali nu mai pot fi reparate. Nu există femei urâte, doar suflete urâte care nu au gen. Erorile mele nu interesează pe nimeni, dar sunt ale mele. Cine strigă în deșert să aștepte mult și bine. Când înveți să cobori scările, încep să te doară genunchii. Boris Marian Referință Bibliografică
METAFORELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364494_a_365823]
-
Sămânța încolțită va da roade fără prezența mea. Nu există speranță îngenuncheată, doar muribundă. Ochii nevăzuți fie se uită, fie te obsedează. Disperarea nu are capăt. Ceasurile lui Dali nu mai pot fi reparate. Nu există femei urâte, doar suflete urâte care nu au gen. Erorile mele nu interesează pe nimeni, dar sunt ale mele. Cine strigă în deșert să aștepte mult și bine. Când înveți să cobori scările, încep să te doară genunchii. Boris Marian Referință Bibliografică: Metaforele / Boris Mehr
METAFORELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364494_a_365823]
-
n-am mai fost eu insumi așa speriat de acestea..da, si niciodat n-am mai fost așa speculat, interpretat și susceptibil de a fi în cele mai groaznice ipostaze ce nici nu mi le-am închipuit prin cele mai urâte coșmaruri...da, nici atât de tare întărâtat întocmai că știu adevărul... Gânduri..bune și nebune..dar, mă simțeam excelent după cum ziceam, iar asta n-am uitat că întocmai și acestui tratament a fost asa.cum și înainte, după ce n-am mai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Abia văd, stăpâne drag,.. Ia-ți mândra, trece-o de prag! Să te văd măcar acum... Că mă duc pe al meu drum. Lângă mărul cel rotat, Unde stă murgu-ngropat - Iarba-i deasă, odrăslită Ea, ca mamă-i fericită: „De urât murgului țin!” Copii-n grădină vin, Marin la mormânt privește, Și așa îmi glăsuiește: Calul meu, scoal’ din mormânt! Hai cu mine, hai pe câmp!... Să asculți cucul pe deal Și-acel cântec de caval, Pe care-l ascultai an
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
cel mare și puternic nu s-a răstignit numai pentru un om pe lumea asta”. Așadar, la opoziția de bază rodnic-nerodnic se mai adaugă altele subiacente: sănătos-beteag, frumos-urît. Nu ni se precizează, dar presupunem că baba lui moș Nichifor este urîtă. O babă frumoasă e o contradicție în termeni la Creangă. Numai babele de azi, cărora li se zice bătrîne, vîrstnice, de vîrsta a treia, pot fi frumoase. În lumea lui Creangă toate babele sînt urîte și la chip și la
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
de nu se mai poate!”. O altă babă din aceeași poveste este îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, pe care naratorul o gratulează cu denumiri precum: “hîrca”, “viespea care înălbise pe dracul”, “talpa iadului”, “știrba-baba-cloanța”, “pohoața de babă”, “babornița”, “hoanghina”. Baba urîtă, rea și avidă de bunuri este în opoziție cu o fată capabilă să suporte sărăcia și penitența pentru a-și scoate cercul de fier de pe mijloc și a naște. Baba este pedepsită și moare, fata naște. Nici baba și moșneagul
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]