1,675 matches
-
pătruns toată cu tot cuțitul”. Nonșalanța abordării temei dragostei și selectarea unor cupluri de îndrăgostiți de la periferia societății conturează originalitate și inovație în poezia românească. Îmbinând cuvinte dure/indecente cu limbajul poetic dulce, Arghezi reușește să făurească o estetică a urâtului, o estetică a poeziei sinistre, care transformă imoralitatea și mizeria umană în obiect estetic. Așadar, dragostea a cunoscut prin poezie diferite ipostaze: iluzie, spațiu securizant la Bacovia, iubirea văzută ca potențare a misterului și cale a cunoașterii la Blaga (dar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și de munca noastră. În același timp, această lucrare pleacă de la premisa că noi, oamenii, suntem ființe pozitive în esența noastră și că fericirea este starea normală, iar nefericirea excepția, tendința spre bine, adevăr și frumos este starea naturală; iar urâtul, răul și minciuna sunt doar fețele întunericului prin intermediul cărora putem valoriza și ne-am creat morala. Chiar dacă suntem, așa cum spuneam, ființe duale, iar sufletul ne este răvășit de întrebări, de lumini și de umbre, noi oamenii avem, atunci când vine vorba
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă". Ioan Holban, Dacia literară, decembrie 2007 "Pentru noua sa carte, a cincea (apărută la Editura Timpul, Iași, 2007), scriitoarea băcăuană Carmen Mihalache (redactor-șef al revistei ,,Ateneu") a ales cehovianul Urât mai trăiți, domnilor!, pe care dramaturgul l-a adresat locuitorilor plicticoși ai planetei, spune Gorki, ,,cu glas frumos și sincer". În ciuda acestui titlu, Carmen Mihalache se oprește puțin asupra aspectelor întristătoare ale vieții. Cu glas frumos și sincer, autoarea preferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ceea ce am putea numi spărturi în conștiință. Cum descoperi informațiile toxice și cum le decantezi, pentru ca mintea, sufletul să primească și să înmagazineze doar ce-i bun și frumos? E posibil așa ceva sau ne gândim și la o estetică a urâtului? Din această estetică a urâtului s-a născut originalul, excelentul volum de poeme "Evenimentul zilei. Un poem văzut de Lucian Vasilescu"? L.V.: Mă bucur că-ți amintești de volumul meu de debut, apărut la Nemira, în 1995. Din punctul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în conștiință. Cum descoperi informațiile toxice și cum le decantezi, pentru ca mintea, sufletul să primească și să înmagazineze doar ce-i bun și frumos? E posibil așa ceva sau ne gândim și la o estetică a urâtului? Din această estetică a urâtului s-a născut originalul, excelentul volum de poeme "Evenimentul zilei. Un poem văzut de Lucian Vasilescu"? L.V.: Mă bucur că-ți amintești de volumul meu de debut, apărut la Nemira, în 1995. Din punctul meu de vedere (dacă-i îngădui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
L.V.: Mă bucur că-ți amintești de volumul meu de debut, apărut la Nemira, în 1995. Din punctul meu de vedere (dacă-i îngădui și autorului un punct de vedere) "Evenimentul zilei..." este un poem de dragoste. Discuția despre "estetica urâtului" o las pe seama teoreticienilor. Eu mă uit și mă întreb: este poezie sau nu este poezie? Restul e teorie. V.P.: Comentând volumul amintit mai sus, Cristian Popescu, un remarcabil poet, spunea următoarele: "Personajul care "vorbește" poemele lui Lucian Vasilescu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
iluzii personajele lui Cehov, în timp ce falsul din existența lor crește îngrozitor? Că te ia cu frig văzându-i cum se zbat fără ieșire! Dacă am ști. Dacă am ști! (se lamentează Olga). Dar nu știu, și un rău fără nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și noi destul. Și despre neîmpliniri, tristeți, teamă, singurătate, iubiri neîmpărtășite, disperare, neputință, lehamite, iluzii spulberate, autoamăgire, viață irosită, obsesia fericirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
este blajină, bună și împăciuitoare și sare mereu să aplaneze conflictele dintre femei. Tamara este frumușică, agreabilă, blândă; fusese călugăriță, de aceea păstrase ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era o evreică oacheșă și urâțică iar amantul ei îi reproșa inerția de a rămâne în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Au însă ghinionul să fie lângă Baia Mare: moroșenii și-au ridicat coșurile combinatului mai sus și fumul blestemat se condensează deasupra oșenilor la fiece ploaie, pârjolind grădinile și livezile. «Uitați-vă la strugurii noștri: niciodată n-au fost așa de urâți», îmi spune doamna Feher din Negrești, un târg de vreo 16000 de suflete, dar cu orgolii de metropolă. Unii oșeni au firme rentabile, care varsă anual la bugetul de stat sute de miliarde de lei. Cum să nu renunțe ei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
bustului". Cu o activitate publicistică intensă, Caraion pledează, în termenii avangardei, pentru o literatură sinceră, lipsită de estetizarea gratuită, anticalofilismul devenind în acest caz nu doar o formulă în sine, ci și o modalitate de exaltare a grotescului și a urâtului ca tematică literară și mod de expresie. Am ales însă să insistăm asupra poeziei, căci ea este cea care l-a apropiat în tinerețe de grupul de la Albatros, dincolo de părerile exprimate de el sau reticențele altora din redacție cu privire la lirica
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a sufletului, contopire a acestuia cu adevărul suprem, ci renunțare la orice speranță și dezintegrare. Și aici sângele capătă atributele apelor infernale, curgerea sa tăind orice posibilitate de împotrivire în fața destinului. Laitmotivul florii de sânge, dincolo de intenția de estetizare a urâtului, accentuează tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel moment, urâtul existenței, poeții aceștia se distanțează de lumea reflectată și o recompun spasmodic din memorie. La Geo Dumitrescu, poezia se constituie ca fals dialog, eul poetic suferă un proces de disociere, totul se conturează în jurul unui tu virtual, transformat într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat,/ ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva...") conturează și ele acest univers al ezitării. Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de coșmar, invadează spațiul realității. Se estompează și aici granițele dintre imaginar și real. Această invadare a realității de către urât, grotesc, de către spaimele cele mai profunde este subliniată prin două modalități, pe de o parte, prin imaginarul specific -tematica nevrozei, a nebuniei ("La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret", Carnet lapidar, "Ni-s obrajii galbeni în toate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
enumerații, putem distinge aici tentația unei gradații, pentru că se pornește de la un simbol coloristic al sufocării, al monotoniei, moartea este doar un fapt comun, banal, cuvântul "urât" însă reprezintă sinteza finalului de vers. Se pune astfel existența umană sub semnul "urâtului", al suferinței și al imposibilității de evadare ("sârme, opac"), ultimii doi termeni făcându-se purtătorii mesajului celui mai important: nu moartea sperie, nu prezența ei peste tot, ci imposibilitatea de schimbare a destinului și neputința de a vedea, dincolo de moarte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
calmul cu care se abordează problema morții, ci și de reluarea ca într-un refren a exclamației "Ce frumusețe!" Exclamația amintită exprimă o ironie amară, este poate modalitatea cea mai obișnuită, în cazul acestor poeți, de a încerca să accepte "urâtul" existenței și, totodată, cea mai crudă căci presupune un eu poetic deplin conștient de mizeria lumii. Luciditatea extremă care caracterizează discursul liric al acestor poeți se reflectă nu numai în tematica abordată, ci și în modul în care textele lor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Șatra). La Ion Caraion descoperim o poezie gravă, cu multe pauze, opriri sugrumate ale discursului, universul prezentat este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din atmosfera bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de obiectivare sau de clamare a unei emoții colective. Tragismul devenind tot mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-ți pupe numai o dată autocamioanele" (Clișeu). Lumea profană a invadat sacrul sufocându-l și înlocuindu-l, nu mai e loc de refugiu în transcedental pentru că acesta a fost cucerit de profan: "singurătățile serii cu cuțitele-n mână/ ne țin de urât" sau "se uită la soare ca la un hoț ieșit, ziua, din mine." (Panopticum). Poezia optzecistă va aduce chiar o celebrare a dispariției laturii metafizice a existenței "și coșul de fabrică era de cărămidă adevărată, nimic nu era metafizic și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Unii o lăudau, alții, mai numeroși, o criticau. Criticile vizau în primul rînd ineficiența administrațiilor, dar și mentalitatea colectivă ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu numai în poemele despre tîrgul de provincie, ci și în cele despre „orașul mare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu numele lui. Pe cei de departe (București și Iași), nu știu să-i fi văzut vreodată la festivitățile dedicate poetului. Dacă indiscreția ar fi posibilă, aș constata, probabil , că nici nu-l citesc. Cînd sînt simțite acut, singurătatea și urîtul capătă formulări expresive chiar și la cei ce nu sînt poeți. Astfel, într-o seară, vorbindu mi la telefon, d-l Silviu Horea Ceuță din Deva, un pasionat de Bacovia (a adunat cam tot ce se referă la el), după ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia (a adunat cam tot ce se referă la el), după ce mi a relatat peregrinările făcute peste zi, a adăugat, în chip de justificare: „Merg și tot merg, căci nu-mi vine să mai intru în casă, unde mă mănîncă urîtul”. Ceva asemănător mi-a spus nu de mult și vînzătoarea de ziare, o femeie văduvă. întrebînd-o de ce stă în chioșcul ei și după orele de program, mi-a răspuns: „Pentru că știu ce mă așteaptă acasă”. Adică n-o așteaptă nimeni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
etc, etc Elemente ale cadrului psihic: somnul; visul; Doma și apa; zborul uranic; halucinații de timp și spațiu; Venera serafică; anatomia femeii ideale; Categoriile estetice care impun un asemenea univers sunt pe de o parte: frumosul grațiosul, sublimul, tragicul, opuse urâtului, diformului, grotescului, comicului, pe de altă parte. Poetul cultivă satiricul, ironicul, sarcasticul, umoristicul. Există În toate aceste atitudini estetice un paralelism specific eminescian. De fiecare dată, cititorul trăiește alături de poet starea de grație, imortalizată Într-un text, fără nici o dificultate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu trăsături simboliste sau sămănătoriste, perioadă În care se Înscrie opera scriitorilor Alexandru Macedonski, Octavian Goga, George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Barbu Stefănescu Delavrancea.etc Caracteristicile romantismului Romantismul introducere În artă noi categorii estetice, opuse frumosului, grațiosului, sublimului și tragicului: urâtul, diformul, grotescul, comicul. Inedite sunt fantasticul (cu izvoare folclorice), macabrul, pitorescul, feericul, precum si specii literare necunoscute: drama romantică, meditația, poemul filozofic, nuvela istorică, psihologică, fantastică etc Noul current cultiva de asemenea sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rolul rațiunii și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
colorată, mai simțeam alta statică, de greutate. Plumbul apasă mai greu pe om... Cât privește despre mine am fost și rămân un poet al decadenței." Gama de culori este restrânsă În poezia lui Bacovia, centrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, monotonia. Esențial sugestivă, culoarea, În loc să reliefeze obiectul, dimpotrivă, Îi estompează conturul, Îl dizolvă, Într-un fluid unic, În stare să impună o anumită stare de spirit. Culorile, ca și instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]