1,685 matches
-
eu am venit prima, dumnealui începuse deja. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cânta singur! DOAMNA CU VOAL: Cânta singur, era deja început. Pauză. BĂTRÎNUL CU BASTON: Totuși... nu cântă rău. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, nu. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ne mai ține de urât. DOAMNA CU VOAL: Eu una am uitat complet de timp. (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL repetă obsedant aceeași bucată muzicală.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Păcat că nu știm ce cântă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu nu mă prea pricep, dar pare ceva cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
față de autocrație sau de dictatură, față de comunism și capitalism, de statele laice și religioase, față de libertate și tiranie, de dreptate și nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața lumii este Într-un fel sau altul, luminoasă ori detestabilă, sublimă ori monstruoasă; tot ce contează pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceeași voce ca a lui Matvei. Ascultându-l pe Vîsoțki, i-am povestit Esterei despre ziua aceea cu Matvei. Fusese coleg de grupă cu ea. Îl trimiseseră înapoi la Moscova chiar în vacanța de iarnă a acelui an. Făcuse ceva urât la ambasadă, dar nimeni nu știa sau nu voia să spună ce. Ester râdea. „Se dădea la mine. Spunea să mă mărit cu el și să cerem azil politic apoi în Israel. Că dacă e cu mine îl primește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bruiasem meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel de idei pe după ceafă, ai răbdare, aș fi vrut să-i spun aceluia din oglindă, urâtule, supăratule, speriatule, mă car, numa’ să strig să vină destinu’ să mă scoată, că multilaterala dezvoltată e după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu voi mai apuca să mă recomand, că șutul metafizic mă va arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din nou: ― Dragul meu, înțelege-mă, întîrziem... ― Te așteaptă fluturele albastru, completă fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toarnă Pân nădușit plesni acel centaur. Trecu - nainte - două lancii scurte - Pân- ce dădu de strălucita curte. Un an de când copila petrecuse 170Urzind gîndirea-i și visând ursitul, Un an întreg prea fericită fuse, Dar dup-un an mi-a fost-o-ajuns urâtul. Își amintea viața ce-o avuse Și peste pieptu-i își îndoae gâtul 175Și trist privea un punct cu ochii țintă, Și se uscă ca și la umbr-o plîntă. - "Eu mor de n-oi vede seninul, cerul, De n-oi privi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legat de-o copilă Și-o lăsat lucrul din mână. 83 Badeo, de trei zile - ncoace, Mai n-am dorului ce-i face. 84 - De unde vii, dorule? - De la voi puișorule. - Dar la noi la ce foc vii, C-o vinit urâtul dintâi Și s-o pus la căpătâi Și n-am leac din loc să-l mîiu. 85 Când treci bade pe la noi Pune-ți clopote la boi Și le pune la toți șasă Cu șinoare de mătasă, Să te-aud
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tot Îmi dedeși brânci pe - ușă cu foc. No. 59 Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde Ș-ar călca pământ uscat Să văz că l-am blestemat; Bată-l maica Precesta Cine strică dragostea; Fugi, urâtule, din prag Să vie care mi-i drag. No. 60 Floareo, floricică ești, Ce din zi în zi-nflorești Și nu știi ce folos Poți da cu al tău miros; Dar Florico, de vei vrea Nen-tău te poate învăța. În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și ordonări sistematice a materiei, în măsura în care ordonarea presupune eliminarea elementelor nepotrivite. Curățenia, în acest sens, este altceva - și mult mai mult - decît a da cu mătura : îngrijirea este un imperativ moral categoric, iar curat/ murdar devine astfel izomorf cu frumos/urît și chiar cu sacru/profan. O prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Matei Millo, mare actor și bun director de trupă. Și apoi îi spune profesorului că vrea să-i ia un elev. Ăsta îi indică un june-prim, un băiat frumos din banca-ntâi, dar Millo arată cu degetul spre Grigore Manolescu, urâtul din ultima bancă. Și-așa ajunge, la 16 ani, Grigore, tot într-un rol de bătrân, pe scenă, alături de Millo și de Frosa Sarandy. Aici papa a făcut o pauză și i-a explicat lui Dan Crețu cine-i Frosa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de literatură poate fi, ori tava pe care autorul își pune sufletul, ori - nimic. Fluidul muzicii de orgă pulverizează pentru câteva clipe toate răutățile din noi. Artistul ființa prin pupilele căruia gâlgâie mistere. Arta va rămâne măcar ca placebo împotriva urâtului și a răutății. Poezia de dragoste pare o retorică a dimineților de primăvară. Nici în artă nu există căi regale. Le este foarte greu prozatorilor să nu devină personaje. Multe romane actuale sunt cuminți. Nu le simți prelungirile. Și sensibilitățile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe și - au golit cerul de mistere. Să trăim atât de intens, încât să - i plesnească urâtului din noi colesterolul. Pentru igiena curajului, fundamental este riscul. Neutralitatea intelectualului este aproape criminală El trebuie să fie ori alături, ori împotriva vremurilor lui. Este foarte greu de condus un popor care are o singură grijă : cea a zilei de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alungat de la masa optimiștilor. Multor rumegători de neant le scapă metafizica printre măsele. În junglă, ca și în societate, domină forța. Diferența e că animalele nu ascund acest lucru. Cenaclul era mixt : unii talentați, alții nu. Presa popularizează cu vehemența urâtul. Oare așa suntem? Ori acolo vrem să ajungem? Lumea se clatină pentru că i s-au tulburat reperele. Ne cruțăm prea mult dușmanii. Parcă mai tare îi sâcâie muștele. Economia românească merge, e drept, dar mai mult cu "ia-mă nene
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bacon într-unul din Eseurile sale Fluviul Lethe curge și deasupra pământului, nu numai dedesubt. Fatalitatea uitării (pierderea memoriei) pare să fie obsesia scriitorului băcăuan. Nu înțelege de ce fluviul uitării îneacă cu aceeași egală indiferență, Binele, Răul, Utilul, Inutilul, Frumosul, Urâtul, Meritul etc., de ce cel care nu uită este considerat nebun... Eroii, indiferent de numele pe care-l poartă, par să joace aceeași piesă, un puzzle înșelător și să (re)trăiască neîntrerupt, un vis într-un alt vis, într-un alt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea, o tot muncea și nu îndrăznea să-i spuie nici măcar bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma îi ținea de urât... de obicei, îi spunea o poveste, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată, poate, pentru că semăna cu povestea vieții ei... Era vorba, se înțelege, de un moșneag care avea o fată și trăiau în pădure. Alteori, se juca cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a binelea. Din vinul aista am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o plasă și vietnamezii, cu fluturii... Înlocuise războiul cu pacea; orașul, cu selva; mulțimea, cu singurătatea... Fumul, cu aerul; vacarmul, cu tăcerea; spaima, cu liniștea... Fabricile, cu arborii; mașina, cu caiacul; uniforma, cu goliciunea... Ordinele, cu libertatea; moartea, cu viața; urâtul, cu frumosul... „Civilizația“, cu Natura... În urmă, rămăseseră Chicago și Vietnamul, frigul și moartea, poluarea și napalmul, duhoarea și neînduplecarea... Și Clarence... De parcă ar fi vrut să alunge vechile amintiri, respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul meu, o să plătesc la biserică să se roage preotul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu știu, de la o vreme mă Îngrijorează tot mai mult mila copleșitoare pe care mi-o trezesc toate făpturile cu care vin În contact. Îmi paralizează simțul critic. Altădată eram convinsă că exacerbarea urîtului și a răului din om este singura metodă de a-i trezi spiritul, de a-l face să acționeze, să iasă din inerție, să se distrugă pentru a se recrea. Era ca un crez, cînd mă așezam la masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna posomorâtă, Luceafărul e tăcut în ultima vreme, iar eu trebuie să stau singură, doar cu marea cea veșnic neliniștită. Poți să vorbești cu mine, dacă vrei. Eu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
adevărul sparge urechile. Minciuna n-are rădăcini. - Ce este adevăr și ce-i minciună? Două fețe ale aceluiași lucru care, celor care se grupează după interese, le apare cînd într-o haină, cînd în alta. Răul și binele, frumosul și urîtul sînt culori pe care ochiul le selectează doar după felul în care este el format. Educația e cheia pe care noi vom pune mîna de îndată ce vom lua puterea. - Ca să fiu îngăduitor, planul dumitale care ignoră natura omenească mi se pare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]