3,094 matches
-
Oare Nuharoo nu dorește ca timpul petrecut cu împăratul Hsien Feng să nu-i fie tulburat? îl întreb. Din răspunsul tăcut al lui An-te-hai îmi dau seama că mai bine i-aș urma sfatul. — Nu e vorba de trimiterea unei urări, îmi explică An-te-hai în scurt timp. E pentru a face impresie. Și pentru ca numele dumneavoastră să apară pe una dintre plăcuțele din bambus pentru mesaje ale împăratului Hsien Feng. E pentru a-i aduce aminte Majestății Sale Împăratul de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Seamănă mai mult cu ritualul unui supus care-și aduce omagiul stăpânului său. Împăratul Hsien Feng îi mulțumește fratelui său pentru gest, grăbindu-se să încheie cu formalitățile și repezindu-și răspunsul. Înainte ca Fujin să-și isprăvească plecăciunea și urarea: „Îi doresc Majestății Voastre zece mii de ani de viață“, el își ia fratele de braț. Îmi execut plecăciunile și apoi mă dau deoparte, ca să ascult și să observ. Descopăr asemănări în modul de comportament al fraților: elegant și arogant deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbat cu înfățișare blândă, cu buze subțiri și obraji rotofei. — Zeița milei, Kuan Ying, a transpirat, zice el zâmbind. Am știut că acesta era mesajul Cerului care îmi spunea că Majestățile Voastre veți trece pe aici. Deși templul este mic, urarea mea umilă de bun venit se întinde de la mâna lui Buddha către infinit. La cină ni se servește supă fierbinte din rădăcină de ghimbir cu pâinici din boabe de soia și grâu. Tung Chih își îngroapă fața în bol. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aducă omagii Domniei Sale pentru Anul Nou, a fost o asemenea aglomerație, încât s-a dărâmat un zid și mulți oameni au murit loviți de pietrele prăbușite. S-a iscat o zăpăceală nemaipomenită. — Taxați-l pe fiecare vizitator care vine pentru urările de Anul Nou în prima zi cu o sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, în ajunul Anului Nou. O „taxă de vizitare“ nu e prea mult pentru a i-o cere unui oaspete în schimbul privilegiului divin de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, în ajunul Anului Nou. O „taxă de vizitare“ nu e prea mult pentru a i-o cere unui oaspete în schimbul privilegiului divin de a intra în audiență la mine, ca să-și exprime urările de Anul Nou. Dar nu fu numai atât. Ca recompensă pentru „taxa de vizitare“, Nobunaga dădu voie să se deschidă unele părți din curtea castelului, în care, de obicei, accesul publicului era interzis. Hanurile din Azuchi fuseseră rezervate, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rangurile - care așteptau, cu nerăbdare, să vadă Templul Sokenji, să intre pe Poarta Exterioară și să se apropie de Poarta a Treia, iar, de acolo, să treacă prin apartamentele rezidențiale, intrând în grădina cu nisip alb, unde să-și prezinte urările. Turiștii de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a se reîntoarce, în triumf, la Azuchi. — Ar trebui să vă pregătiți grabnic, stăpâne, îi spuse Toshimitsu lui Mitsuhide. — Toshimitsu, am dormit foarte bine azi-noapte! — Mă bucur să aud. — Când Yusho pleacă, te rog să-i transmiți cele mai bune urări ale mele și să-i dai niște bani de drum. Dar, știți, azi dimineață când m-am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit împreună cu soldații, înainte să răsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere. — Nici unul, răspunse Hikoemon. Adunase toate rapoartele despre starea luptei primite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceremonială și se duse să se roage în capela castelului. Apoi, mâncă turte de orez și supă, în camera lui Nene. În ziua aceea, a doua din noul an, șirul de oameni care veniseră la castel pentru a-i face urările de Anul Nou părea să nu se mai sfârșească. Hideyoshi îi salută pe toți, oferindu-i fiecăruia câte o ceașcă de sake. Ulterior, vizitatorii treceau pe lângă nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând cetatea principală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri din teatrul Nô, colo, în alt grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază, alți și alți oameni, dornici să-i facă urări de bine, trecură prin fața lui Hideyoshi. Hideyoshi se ocupă de toate treburile din Himeji până în ziua a cincea, iar în seara aceea, spre surprinderea vasalilor săi, anunță că a doua zi avea să plece la Kyoto. Oamenii se grăbiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii în locuri nepotrivite. Poți fi sigur că are nevoie de dumneata, undeva, printre oficialități. — Crede-mă că sunt foarte nemulțumit să te văd atribuindu-mi asemenea capacități, replică Shonyu, râzând. Că tot veni vorba, i-ai făcut tânărului senior urările de Anul Nou? — Tocmai mi-am luat rămas bun de la el. — Și eu plecam, așa că s-a potrivit bine, mai ales că aș dori foarte mult să discut cu dumneata o chestiune privată. — La drept vorbind, de cum te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unele imprudențe nepermise de față cu vasalii, iar acestea ajungeau la urechea publicului, astfel că, gândurile lui cele mai intime deveniseră un motiv de iritare în plus pentru Hideyoshi. Ca rezultat, Anul Nou trecu fără ca cei doi să-și facă urările cuvenite. La Anul Nou, când Nobuo juca mingea în grădina din spate cu pajii și doamnele de onoare, un samurai anunță că venise un vizitator. Era Gamo. Avea cu doi ani mai mult decât Nobuo și era căsătorit cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de demnitatea sa. Sau, cel puțin, așa judeca el. Nimic nu era mai ușor decât să satisfacă înfumurarea lui Nobuo. Folosind aceeași curtoazie pe care o arătase când îngenunchease în fața lui Nobuo la Yadagawara, Hideyoshi arată o deplină sinceritate în urarea sa de bun venit. Ceea ce spusese Hideyoshi la Yadagawara nu era o minciună, cugeta Nobuo. Când răzbăteau la suprafață zvonuri despre Ieyasu, Nobuo îi critica firea calculată, crezând că așa îi făcea plăcere lui Hideyoshi. Însă Hideyoshi nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
felicită elogios, Caragiale răspunzând cu elogii la elogiile primite. În „Facla” lui George Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite din viața lui Caragiale” și de la palat primește urări de la regina Elisabeta. La Budapesta, tinerimea universitară îl sărbătorește cu o imensă însuflețire, în timp ce la Berlin, pe adresa sărbătoritului sosesc nenumărate telegrame de la personalitățile de primă mărime. În această situație, Caragiale conchide: „Așadar, față de atâtea manifestări de dragoste să mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Revelionul organizat de familia finilor Brătuleanu, cu belșug pe masă, cu multă voie bună, cu lumină în inimi și suflete, dar și cu o măsurată cumpătare. Doar discuțiile cu schimburi de idei au avut o largă prioritate, însoțite de bune urări de sănătate în noul an în care porneam cu toții. În sfârșit, luni, 1 ianuarie, sărbătorim intrarea în noul an cu noi speranțe, odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană. Am ascultat mesajele vorbitorilor... O mare de lume în Piața Universității, acolo unde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mă bucur că, în general, cartea place, având darul de a fi ușor citită, ca o lectură care nu produce dureri de cap în timpul parcurgerii conținutului. Mâine fiind ziua onomastică a d-lui Oprea, îl voi felicita, făcându-i cuvenitele urări. Aceasta ar fi prima noastră legătură după aproape șaizeci de ani, de când mă aflam la Priponești în activitate. Sunt sigur că, dacă l-aș întâlni nu l-aș recunoaște pentru că, adolescentul de atunci și-a maturizat trăsăturile. S-ar putea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
anilor mei. Împlinesc 91 de ani! În liniștea și confortul ce-l am în casă, nu pot să nu mă simt fericit, mai ales când am primit numeroase telefoane de felicitare - semn al aducerii-aminte - punând pe primul plan telefonul și urările primite de departe de la Mariana și Cosmin. Și dacă mai adaug și faptul că la televizor e un program muzical bun și că la ora 11 sunt poftit la masă de finii Brătuleanu ca în familie - poți să nu te
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
naturii transilvănene, am rostit acel jurământ că, dacă va fi să mor cândva în război, să mor pentru Transilvania - pe pământul Transilvaniei... Dragii mei, Gloria și Andrei Pandrea, vă doresc tot ce poate fi mai bun, începând cu sănătatea și urări de spor în ale scrisului. Vă mulțumesc mult pentru că existați în „Orașul Lumină”, că sunteți prieteni de nădejde ai familiei și că în dvs. am descoperit oameni cu aceleași afinități sufletești care ne leagă, deși ne aflăm la o distanță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
semnul crucii. L-am urmat... A umplut apoi păhărelele și a ridicat unul. --Să trăiești, om bun, și să nu te părăsească niciodată dragostea de cetatea nepereche a Iașilor... -Sărut dreapta, sfințite, și te rog să primești din parte-mi urarea de sănătate și zile senine. --Să dea Domnul!... Am gustat din licoarea chihlimbarie... Toată aroma fructelor de pădure s-a revărsat asupra ființei mele... Când am terminat masa, umbrele înserării se târau peste poiană... --Ar cam fi timpul să plecăm
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bun și mulți ani, fiindcă astăzi e ziua lui de naștere, zi de care el a uitat. Spunând acestea, călugărul a întins mâna cu ulcica cu vin și a ciocnit cu mine. --Mulți ani fericiți, dragul nostru! --Mulțumesc, sfințite, pentru urare. În sfârșit, a venit și momentul când Zâna a ciocnit ulcica cu mine și m-a privit în ochi. În acea privire am văzut o revărsare de lumină azurie, ca dintr-un cer senin de primăvară. Fără să plece ochii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat din ea ca din Sfânta Împărtășanie...A adăstat apoi câteva clipe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
omul, să răsfoiesc atâta hârțogăraie de documentare, pentru a rememora fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare viitor, folosind o sintagmă edificatoare în acest sens, care sună așa: „Nu i-ar mai muri mulți înainte”. Înduioșătoare urare pentru iubitul nostru președinte, nu-i așa?... Nimic despre pacostea noastră, totul despre guvern Cine spunea, că guvernul acesta atât de grijuliu cu banii celor care-l iubesc, nu se gândește și la cealaltă parte din populația României? Ca să nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spre disperare și umilință urmașii fanarioților din vechea Țară Românească, neofanarioți care au făcut din această frumoasă țară a României un fel de colonie a Bucureștilor. Poate măcar Moldova de dincolo va scăpa până la urmă de această soartă câinească... O urare pentru maghiari Ce mai trebuie atâta școală pe capul românului, când toate problemele lumii au fost deja rezolvate de alții, când România are nevoie doar de tinichigii, după spusele celui mai mare specialist în produse distilate, ajuns președinte de țară
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat de floarea teilor. Crengile se plecau sub povara florilor, făcându-mi temenele cu urarea de bun venit. Un soare primenit de roua dimineții îmi trimitea binețe dinspre soare-răsare și îmi mângâia fața cu o căldură binefăcătoare. Pluteam parcă... În această stare de beatitudine, am ajuns în parc. De undeva din stânga îmi făcea semne disperate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]