1,591 matches
-
stimulat de aspectul animat și colorat al străzii, are efecte economice asupra comerțului și valorii proprietăților imobiliare, lucru deloc de neglijat. Popularitatea unui cartier și succesul său economic merg mână În mână. O dată create, aceste locuri atrag activități cărora majoritatea urbaniștilor le-ar fi rezervat spații distincte În altă parte. În loc să se joace În parcurile special amenajate, mulți copii preferă trotuarele - mai sigure, mai dinamice și mai aproape de magazine și de casă. Atracția pe care o exercită o stradă aglomerată, În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
clădiri cât mai variate din punct de vedere al vechimii și stării, acest lucru făcând posibilă Închirierea lor la prețuri diferite și utilizarea lor pentru diverse activități. Deloc surprinzător, fiecare dintre aceste condiții Încalcă unul sau mai multe dintre principiile urbaniștilor ortodocși ai vremii: zonele unifuncționale, străzile lungi și uniformitatea arhitecturală. Scopurile primare mixte, arată Jacobs, concură la crearea diversității și densității. Să luăm exemplul unui mic restaurant dintr-un cartier unifuncțional, cum ar fi cel financiar din New York, Wall Street
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
jur care, Într-un cartier unifuncțional, ar avea o importanță secundară, dar care, Într-o zonă dinamică și cu activități mixte, devin afaceri prospere. Pentru Jacobs, tocmai numărul mare de activități, clădiri și oameni - adică aparenta dezordine pe care ochiul urbanistului o găsea supărătoare - este un semn de vitalitate dinamică: „Melanjurile complexe de funcții nu sunt o formă de haos. Dimpotrivă, ele reprezintă o formă de ordine complexă și extrem de dezvoltată”. Chiar dacă Jacobs pledează foarte convingător pentru multifuncționalitate și complexitate analizând
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
structură vie aflată În continuă schimbare și plină de surprize. Interconexiunile din cadrul său sunt atât de complexe și de puțin Înțelese, Încât urbanismul riscă Întotdeauna să taie În carne vie, dereglând sau chiar stopând procese sociale vitale. Autoarea opune „arta” urbanistului modului practic În care se derulează viața de zi cu zi: „Un oraș nu poate fi o operă de artă... Față de complexitatea covârșitoare și de-a dreptul nesfârșită a vieții, arta este arbitrară, simbolică și simplificată. În aceasta constă valoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și oamenii de afaceri să rămână niște caste fixe și distincte. O asemenea premisă Înseamnă că nu se respectă sau nu se oferă „autodiversificarea spontană” și fluiditatea ce constituiau principalele caracteristici ale orașului secolului al XIX-lea. Puternica Înclinație a urbaniștilor către mari proiecte de curățare a mahalalelor este atacată cu argumente similare. Aceste zone au fost primele În care s-au instalat imigranții săraci. Atât timp cât aveau un grad rezonabil de stabilitate, cât situația economică era relativ bună, iar oamenii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
aveau un grad rezonabil de stabilitate, cât situația economică era relativ bună, iar oamenii și diversele afaceri nu aveau disperată nevoie de credite, cartierele puteau, În timp, să se „demahalalileze”. Ceea ce s-a și Întâmplat În multe cazuri. Or, adesea, urbaniștii au distrus suburbiile care nu suferiseră această transformare, din cauză că Încălcau doctrinele privind „amenajarea, funcțiile, rata de acoperire, gradul de mixitate și activitățile”, ca să nu mai vorbim de speculațiile imobiliare și preocupările legate de securitate ce au stat la baza multor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de funcții interdependente, această libertate, această viață mai ușor de Înțeles așa cum este ea cu adevărat și nici nu ar trebui să fim atât de puțin conștienți de faptul că nu știm ce este ea”. Premisa fundamentală a doctrinelor multor urbaniști - aceea că ei știu ce vor oamenii și cum ar trebui aceștia să Își petreacă timpul - este, după părerea lui Jacobs, o viziune Îngustă și arogantă. Urbaniștii, sau cel puțin planurile lor, porneau de la presupunerea că oamenii preferă spațiile deschise
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de faptul că nu știm ce este ea”. Premisa fundamentală a doctrinelor multor urbaniști - aceea că ei știu ce vor oamenii și cum ar trebui aceștia să Își petreacă timpul - este, după părerea lui Jacobs, o viziune Îngustă și arogantă. Urbaniștii, sau cel puțin planurile lor, porneau de la presupunerea că oamenii preferă spațiile deschise, ordinea vizuală (zonificarea) și liniștea și că vor să locuiască Într-un loc și să lucreze În altul. Or, Jacobs crede că nu este așa. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
este pregătită să Își susțină poziția cu observații atente asupra vieții de zi cu zi a străzii, și nu cu presupuneri privind dorințele umane, formulate undeva la un nivel superior. Logica segregării spațiale și zonificării unifuncționale pe care o propuneau urbaniștii și pe care o critică Jacobs era În același timp estetică, științifică și practică. Din punct de vedere estetic, ea aducea regularitatea vizuală - chiar Înregimentarea - impusă de sculpturala viziune de ansamblu. Din punct de vedere științific, se reducea numărul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
o critică Jacobs era În același timp estetică, științifică și practică. Din punct de vedere estetic, ea aducea regularitatea vizuală - chiar Înregimentarea - impusă de sculpturala viziune de ansamblu. Din punct de vedere științific, se reducea numărul de necunoscute pentru care urbanistul trebuia să găsească soluții. Ca și În cazul sistemelor de ecuații algebrice, prea multe necunoscute urbanistice Îngreunau găsirea unei rezolvări sau necesitau abordări fastidioase. Problema cu care se confrunta urbanistul era similară celei În fața căreia se găsea silvicultorul. O soluție
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de vedere științific, se reducea numărul de necunoscute pentru care urbanistul trebuia să găsească soluții. Ca și În cazul sistemelor de ecuații algebrice, prea multe necunoscute urbanistice Îngreunau găsirea unei rezolvări sau necesitau abordări fastidioase. Problema cu care se confrunta urbanistul era similară celei În fața căreia se găsea silvicultorul. O soluție modernă pentru acesta din urmă era să adopte tehnica managerială cunoscută sub numele de teoria controlului optim, conform căreia o producție constantă de cherestea putea fi prevăzută corect pe baza
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Un exemplu Îl reprezintă logica proiectelor de satisfacere a nevoilor de aprovizionare ale unei populații date. După ce au aplicat formula unui spațiu comercial și au atribuit un anumit număr de metri pătrați fiecărei categorii de produse (precum alimente sau haine), urbaniștii și-au dat seama că centrele comerciale at trebui să dețină monopolul În zona lor, pentru ca nu cumva clientela să fie atrasă de competitori. Era de ajuns ca formula să fie aprobată prin lege, garantându-se astfel centrului comercial hegemonia
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Îi corespunde o creștere a timpului dedicat activităților administrative și a costului bugetar. Dacă autoritatea planificatoare nu are nevoie să țină cont de dorințele populației, este foarte probabil ca soluția adoptată să fie cea a „mărimii unice”. Perspectivei și formulelor urbaniștilor, Jacobs le opune propria perspectivă și propriile formule. Estetica ei, ar putea pretinde autoarea, este una pragmatică și a străzii, o estetică al cărei cadru de referință Îl constituie ordinea funcțională a orașului, din perspectiva oamenilor care trăiesc În el
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
responsabilitate a urbanismului ar trebui să fie aceea de a clădi - În măsura În care o permit politicile și acțiunile publice - orașe În care toată această gamă diversă de planuri, idei și oportunități neoficiale să Își găsească locul și să se dezvolte”. În vreme ce urbanistul lui Le Corbusier era preocupat doar de forma de ansamblu a peisajului urban și de eficiența cu care pot fi deplasați locuitorii dintr-un punct În altul, În viziunea lui Jacobs, urbanistul lasă intenționat loc activităților umane neașteptate, mărunte, informale
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Își găsească locul și să se dezvolte”. În vreme ce urbanistul lui Le Corbusier era preocupat doar de forma de ansamblu a peisajului urban și de eficiența cu care pot fi deplasați locuitorii dintr-un punct În altul, În viziunea lui Jacobs, urbanistul lasă intenționat loc activităților umane neașteptate, mărunte, informale și chiar neproductive, care conferă vitalitate „orașului trăit”. Jacobs este mult mai conștientă decât majoritatea urbaniștilor că forțele naturale și economice transformă orașul În mod continuu. Succesiunea de porturi, șosele și autostrăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
eficiența cu care pot fi deplasați locuitorii dintr-un punct În altul, În viziunea lui Jacobs, urbanistul lasă intenționat loc activităților umane neașteptate, mărunte, informale și chiar neproductive, care conferă vitalitate „orașului trăit”. Jacobs este mult mai conștientă decât majoritatea urbaniștilor că forțele naturale și economice transformă orașul În mod continuu. Succesiunea de porturi, șosele și autostrăzi folosite pentru transportul de persoane și bunuri au determinat deja dezvoltarea și declinul anumitor zone ale orașului. Până și cartierele animate și de succes
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
chiriile cresc, comerțul local suferă modificări, iar oamenii de afaceri nou veniți iau adesea locul deschizătorilor de drumuri care au determinat transformarea. Orașul Înseamnă flux și schimbare, iar un cartier de succes nu poate fi Înghețat și păstrat așa de urbaniști. Un oraș excesiv planificat ar diminua inevitabil diversitatea ce constituie punctul de rezistență al marilor așezări umane din istorie. Tot ce poate spera urbanistul este să contribuie modest la accelerarea - și nu la Îngreunarea - procesului de dezvoltare a complexității urbane
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
flux și schimbare, iar un cartier de succes nu poate fi Înghețat și păstrat așa de urbaniști. Un oraș excesiv planificat ar diminua inevitabil diversitatea ce constituie punctul de rezistență al marilor așezări umane din istorie. Tot ce poate spera urbanistul este să contribuie modest la accelerarea - și nu la Îngreunarea - procesului de dezvoltare a complexității urbane. Jacobs consideră că orașele evoluează asemenea limbilor. O limbă este creația istorică a milioane de vorbitori și, deși toți aceștia au o oarecare influență
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
căpăta accente dictatoriale. În pofida eforturilor de „planificare centralizată”, limba (mai ales În forma vorbită curentă) are tendința de a se Încăpățâna să evolueze În propria ei direcție și să fie bogată, polivalentă și colorată. La fel și orașul: În ciuda Încercărilor urbaniștilor de a-l planifica și stabiliza, el le scapă, fiind mereu reinventat și „modelat” de locuitorii săi. Această deschidere, flexibilitate și diversitate permite atât orașului mare, cât și limbii bogate să servească unei infinite varietăți de scopuri, dintre care multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
poți Încerca să o influențezi Întrucâtva) nu este doar lipsit de Înțelepciune, ci și inutil. Cartierele puternice - asemenea orașelor puternice - sunt rodul unor procese complexe, ce nu pot fi reproduse de sus. Jacobs Îl citează aprobator pe Stanley Tankel, un urbanist care protesta - lucru rar auzit - În următorii termeni Împotriva curățării mahalalelor: „Următorul pas va necesita o mare smerenie, deoarece acum suntem pe punctul de a confunda marile proiecte de construcții cu marile realizări sociale. Va trebui să recunoaștem că realizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Reparați clădirile, dar lăsați-i pe oameniș. «Nici un om mutat În afara cartieruluiș. Acestea trebuie să fie sloganurile folosite, dacă vrem ca sistemul public de locuințe să devină popular”. De fapt, logica politică a raționamentului lui Jacob este aceea că, În vreme ce urbanistul nu poate crea o comunitate funcțională, o astfel de comunitate este capabilă, Între anumite limite, să Își Îmbunătățească propria condiție. Autoarea răstoarnă logica planificării și explică În ce mod, Într-un context democratic, un cartier puternic poate lupta pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
afaceri și bancheri cu relații politice. Aceste opinii sunt Îndreptățite Întrucâtva. Totuși, având În vedere scopurile lucrării de față, autoarea are meritul de a fi scos În evidență principalele fisuri ale ambiției urbanismului extrem-modernist. Prima dintre acestea este premisa că urbaniștii pot face fără nici un risc majoritatea predicțiilor necesare planurile lor. Or, acum cunoaștem deja suficient de multe pentru a fi foarte sceptici când vine vorba de prognoze privind rata natalității, migrația urbană sau structura pieței muncii și veniturile, fiindcă adesea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
s-a Întâmplat lui Haussmann, cu centrele comerciale și culturale deja existente. În plus, cum ele sunt acelea care controlează instrumentele de zonificare, angajarea forței de muncă, distribuirea locuințelor, nivelul salariilor și amplasamentele urbane, pot adapta mediul la cerințele orașului. Urbaniștii susținuți de stat sunt asemenea unor croitori care au nu numai libertatea să inventeze ce haine doresc, ci și pe aceea de a-și ciopârți clientul până când veșmintele croite i se potrivesc. Jacobs spune că urbaniștii care resping „taxidermia” trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mediul la cerințele orașului. Urbaniștii susținuți de stat sunt asemenea unor croitori care au nu numai libertatea să inventeze ce haine doresc, ci și pe aceea de a-și ciopârți clientul până când veșmintele croite i se potrivesc. Jacobs spune că urbaniștii care resping „taxidermia” trebuie să inventeze totuși un fel de planificare care să Încurajeze inițiativele și interacțiunile, excluzând cât mai puține variante, și care să favorizeze circulația și contactele pe care asemenea inițiative le determină. Pentru a ilustra diversitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pot aduce acesteia inovații vii”. Lenin considera partidul de avangardă o mașină de făcut revoluție, iar apoi de clădit socialismul - misiuni ale căror direcții principale, se presupune, fuseseră deja stabilite. Le Corbusier considera casa o mașină de trăit, iar pe urbanist - un specialist căruia cunoștințele Îi indică În ce fel trebuie construit un oraș. După părerea lui, oamenii erau neglijabili În procesul de proiectare urbană, chiar dacă rezultatul acestuia este obținut ținându-se cont de bunăstarea și productivitatea lor. Lenin nu putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]