1,632 matches
-
mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat mai mult de pini. De la altitudinea de aproape 800 metri cât era la Villafranca aici cred că sunt la 1000 de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a celebra Sf. Liturghie. Pentru mine însă este prea târziu așa că plec mai departe cu speranța unei alte biserici în care să se celebreze. La un moment dat drumul aproape plat ce taie lanurile aride se termină și începe un urcuș destul de lung și abrupt. Ajung din urmă și alți pelerini ce urcă încet dar hotărât. Când se termină urcușul suntem recompensați cu o oază de copaci și o fântână cu apă proaspătă. Ce moment reconfortant, cu atât mai mult, cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în care să se celebreze. La un moment dat drumul aproape plat ce taie lanurile aride se termină și începe un urcuș destul de lung și abrupt. Ajung din urmă și alți pelerini ce urcă încet dar hotărât. Când se termină urcușul suntem recompensați cu o oază de copaci și o fântână cu apă proaspătă. Ce moment reconfortant, cu atât mai mult, cu cât și soarele a început să ardă. După un alt sat, Castrojeriz, urmează un drum lung de aproape 11
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în mână mergând într-un anume ritm propriu lor. Un ritm prin care parcurgi 5 sau 6 km într-o oră. Mă opresc la un bar pentru o cafea cu lapte apoi îmi continui drumul. Acum, totul este plan, fără urcușuri sau coborâșuri, rucsacul încă nu mi se pare greu, timpul trece mai repede și așa trec și prin următoarele sate. Peste tot, bisericile sunt închise, ceea ce iar nu-mi place. în Villalcázar de Sirgo mă - opresc din nou pentru o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trecute demult. Urmează alte trei localități înainte de Astorga unde ajung în primele ore ale dupăamiezii. Orașul îl vezi de departe, solemn, pe o colină dominată de biserica catedrală. Trec peste calea ferată pe o pasarelă metalică, după care urmează un urcuș destul de abrupt, pentru a intra în orașul vechi unde găsesc imediat un han foarte mare, o clădire ce a aparținut unor călugărițe așa cum pot deduce citind inscripția de deasupra intrării. în fața clădirii admir o statuie metalică, reprezentând un călător
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu care am fost în excursii și tabere. Dacă buna mea colegă, excepționala profesoară și dirigintă, doamna Georgeta Chiorpec va citi aceste rânduri, cu siguranță va lăsa câteva lacrimi amintire în paginile revistei de față. Vom uita vreodată cabana Negoiu, urcușul pe crestele Munților Făgăraș, aventurile din Bucegi, cărările tăinuite ale Ceahlăului sau popasul odihnitor de la Izvorul Muntelui? Dar primejdioasele treceri pe acele punți suspendate sau prin Strunga Ciobanului? Elevii cu care am fost acolo, oameni azi cu responsabilități majore, trăiesc
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
spre adevăr, așa cum constatam la acei înaintași ai noștri care deveniseră referințe cu care se delectau elitele lumii culturale? Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală pentru creșterea lor intelectuală, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean. Ne aștepta o nouă viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu zile bune și zile rele, peste care uniți ca În 26 ianuarie 1953 am trecut cu lacrimi de bucurie sau de amar, după cum ne-a fost Ursita. Primii ani ne-am transformat În Muchi și Ciuchi - inspirați
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
manu militari, prin șuturi bine trase în popoul cui trebuie, lectoratele din Nancy și Strasbourg, nu mai era o dificultate majoră accesul la viza Schengen. Finanțele îmi îngăduiau să execut în vacanțele universitare, scoborâri multiple în Italia, Spania și Portugalia, urcușuri în Anglia și Benelux, câteva incursiuni rapide peste Rin (că expediția de două luni din Pakistan și India nu o mai arunc pe cântar). Am luat-o și eu, cu regretabilă întârziere, pe urmele unor Goethe, Flaubert, Theophile Gautier, Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trecând pe cale. Și În calea lor văd un dud cu un om În el. Omul se suise În sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi În urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să-L auzim mai bine. O, ce stare sufletească lăuntrică aveam Încă de când oprise mașina la poarta mănăstirii. Știu că am coborât la poarta mănăstirii, am Îngenuncheat de 3 ori și-am sărutat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleită de puteri și toată udă În spate. De ce? Puteți Înțelege de la sine. Duceam păcatele mele În spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasă!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Există și ciobani care îi apără pe lupi împotriva oilor. * „Se fură ca-n codru” nu mai e o zicere de actualitate, pentru că la noi s-a furat și codrul. * Unii preferă călătoria cu avionul, fiindcă acesta este do12 * Nu urcușurile sunt grele, puterile sunt slabe. Nu există elevi slabi la învățătură, există elevi tari la lene. * Între catedră și bancă există o singură legătură: învățătura. * A bate cuie nu înseamnă a folosi scrierea cuneiformă. * Grafic, 3 este jumătatea lui. * Cine
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu se obțin cu eforturi minime. * Invidia nu este o stare și nici o atitudine, ci o boală incurabilă. * Notele sunt grăitoare, dar ele nu pot spune totul. * În banca întâi stau de obicei indisciplinații. Unele scoborâșuri sunt mai grele decât urcușurile. * Cerul este o tablă pe care Dumnezeu scrie cu stele. * Iepurii nu se înmulțesc ca să aibă ce împușca vânătorii. * Dacă iepurii ar avea pușcă, ogarii ar rămânea fără stăpâni. * De când spune adevărul, a început să-i crească nasul. * Săpând în stânga
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mai ruginească, pune sapa să prășească. * Decât să tragi mâța de coadă, mai bine trage sapa. * Cercul e o linie fără cap și fără coadă. * Pătratul e un cerc în colțuri. * Zahărul și sarea au gusturi diferite, dar roluri similare. * Urcușul e un coborâș răsturnat. * Unele adevăruri se spun în față, altele pe la spate. * Adevărul spus pe la spate se numește bârfă. * Curajul nu are nici o legătură cu obrăznicia. * Mielul blând rămâne flămând. * Dintre toate pantele, cea a beției este cea mai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
profundă. * Glumeții sunt parteneri plăcuți, dar nu te baza pe statornicia lor. * Toate cele ce trec prin mâinile omului se tocesc; toate cele care trec prin mintea omului se ascut. * Nu toate căderile sunt dezastruoase; vezi căderea în ridicol. * Orice urcuș îi amețește pe cei nepregătiți. * Dacă înoți pe sub apă, nu înseamnă că ești submarin. * Toate curgerile duc către un sfârșit. * Ochii lunecoși sunt ca ferestrele mate. * Pacea este un război nedeclarat. În numele păcii, puternicii îi atacă pe slabi. Atunci când atacă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și unele și altele au aceeași soartă: se deteriorează. * Cititul printre rânduri ține și de calitatea scrisului. * Virgula pusă la locul ei face lumină; pusă greșit - face derută; nepusă deloc - face beznă. * Cititorii în stele sunt și scriitori de cărți. * Urcușul pieptiș obosește, dar și fortifică. * Într-o pădure seculară și lăstarii sunt bătrâni. În unele cazuri te lovești de pragul de jos după ce l-ai văzut pe cel de sus. * Nu cuvintele îl portretizează pe om, ci faptele. * Unii vorbesc
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
făcută la timp valorează cât o ploaie bună; ambele - și mai mult. * Nu din cauza copacilor nu se vede pădurea, ci pentru că a fost tăiată. * Nu un medic a stabilit că cel cu șira spinării dreaptă are opinii personale. * Și la urcușul pe scara socială se aplică regula de la căile ferate: trenul care vine ultimul pleacă primul. * Nu tot pățitu-i priceput; unii o pățesc mereu. * Mieii susțin că și ei ar sacrifica miei dacă ar fi oameni; oamenii spun că ei ar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sine. Dacă mai făcea și calul, ar fi devenit mai important decât personajul pietrificat. * Pentru a ți se recunoaște valoarea, mai întâi trebuie să mori. * Din victorie în victorie, înfrângerea este asigurată. * Gloria postumă e o moarte prematură. * Nu doar urcușurile abrupte amețesc, ci și succesele facile. * Biruitor e acela ce mai are încă speranța victoriei. * Mieii născuți timpuriu nu apucă primăvara; ei prevestesc apropierea Paștelui. * Nu doar coala de hârtie e netedă, ci și unele creiere. Prostia e o boală
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
să și cazi. * Unii urcă pe căderile altora. * Una e să cazi pe pârtia de schi, alta de pe scaunul puterii. * Unele căderi înseamnă pierderea capului; altele - pierderea privilegiilor. * Unii cad în gol, alții cad în... plin. * În mod fatal, orice urcuș are ca alternativă coborâșul. * Tinerețea nu e o virtute, ci un atu. * Bătrânețea nu e un handicap, ci o stare. * Voturile necontrolate produc surprize neplăcute. * Nici un scandal nu se iscă din senin. * În politică, onoarea și demnitatea sunt doar vorbe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
îi mărturisește poetul colegului său I. Valerian într-un interviu apărut în coloanele revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939), care vor include de altfel și imaginea propriului manierism», notează Marian Popa în Dicționar de literatură română contemporană, 1977. Autorul însuși, V.V. , rememora, în 1914 debutase în Convorbiri Literare nr. 4 cu poeziile Urare și Din
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
semănătorist, un tradiționalist, un autentic rural care îl continuă pe Coșbuc sau Vlahuță, departe de marii lirici, Blaga, Arghezi, Pillat sau Maniu... Apariția volumului „Pârgă” în 1921, ca și numirea ca subdirector al fundației Culturale „Principele Carol” sunt semne de urcuș și în aprecierile literare. În mai 1922 poetul devine chiar director al culturii la Fundația arătată, iar toamna, la 22 noiembrie, primește decorația „Coroana României, în grad de ofițer”, devenind și medic-profesor de igienă la Institutul Pompilian, plus că, din
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
trăiește o activitate efervescentă. Într-o scrisoare din toamna anului 1936 el detalia preocupările sale lui N.M. Condiescu, prietenul său, acum președinte al Comitetului de conducere a Asociației scriitorilor: La 5 iulie 1937 îi scrie aceluiași: În 1937 îi apare Urcuș, al șaselea volum de poezie (Ed. Fundațiilor) iar în 1939 al șaptelea, volumul Întrezăriri, tot la Editura Fundațiilor. La 1 decembrie 1940 i se aprobă demisia din funcțiile de medic. Începuse să se pregătească pentru pensionare. În 1940, la 23
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Tot el atrage atenția asupra posibilităților de a cerceta cu folos "zariștea expresiei definitive" la Eminescu, cercetând variantele poemelor, existente în manuscrise. Astfel "putem să "refacem" întrucâtva drumul Poetului, să-i măsurăm etapele și să apreciem, cum se cuvine, sporul urcușului său de la închegarea imaginilor până la deplina lor configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Dornach (Elveția), și publicate în volumul Înnoirea artei pedagogico-didactice prin știința spirituală (11). În evoluția istorică a omenirii, Steiner constată o stare de permanentă decădere; omul este chemat, crede el, ca prin forță proprie să transforme decăderea într-un urcuș: "Devenirea culturală istorică amenință în mod constant să se îmbolnăvească. Omul trebuie, prin învățămîntul lui, prin activitatea lui, să tămăduiască ceea ce în devenirea culturală tinde în permanență să se îmbolnăvească (...). Cultura se poate naște" adăugă el "numai dacă omul tămăduiește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în dreapta potecii. Astfel că lumina ajunge la sol oarecum din această direcție, creând o imagine feerică a zonei. Toată coasta este brăzdată de șanțuri prin care au fost trase la vale trunchiurile de pom tăiate pe vremuri, astfel că în urcuș poți să o iei mai pe stânga sau pe dreapta cu 5-10 metri, dar întorcându-te întotdeauna spre linia principală de urcuș, care de altfel este și marcată cu un triunghi roșu, cam vechi, culoarea ne mai fiind prea vizibilă
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]