24,868 matches
-
-i auzi cum pronunță numele unor ilustre personalități ca Goethe sau Chopin, al unui oraș precum Köln, în pronunția lor: Ghiote, Șopan ori Chioln. Important și nu prea, când îi auzi la radio și TV. Deși unii îi pot zgândări urechile dnei Kövesi, rebotezată de mai toți: Chioveși. - Ești sigur c-o zgândărește, știi tu cum își pronunță dânsa numele? Nu de alta, dar, băgată-n cristelniță, o chema Lascu! Da, da, nu te mira; ăsta i-a fost numele de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
sufletului și să spunem: „Gata! S-arunc neghina din sufletu-mi bob!... ” Și de ce n-am avea voința de a alunga răul din noi?! Să-mi spun, cinstit: „Acumulat-am suficient, halt! să pun punct ispitei!...” Se poate? Bineînțeles! Ațintesc urechea și-am să aud vocea duhovnicului: „Da fiule, orice este posibil, numai să vrei! Și de ce să nu vrei, când e așa de bine, seara, după orele de muncă, să așterni capul pe perna ta... și să fii binecuvântat de-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
deschide, se descifrează de la sine. Cartea aceasta este nostalgia unei existențe revăzute și reconsiderate din punct de vedere al ,,cuvintelor pe care le-a așteptat trăind/ nu sunt decât cuvinte/ zadarnice cuvinte, nefolositoare cuvinte’’ (Ultimul cadou - p. 33) rostite în urechea marii Tăceri, este Cuvântul însuși creat din lumina ultravioletă, dar mai ales exprimat printr-un timp ireversibil, trăit și el inexorabil la aceeași dimensiune, ca răspuns tăcut al tăcerii în tăcere, ca răspuns la o întrebare permanentă ce plutește în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
ci au fost doar preocupați să înalte deasupra capetelor telefoanele pentru a filma cu orice preț o secvență din concertul cantaretei și a-o poștă pe facebook, alături de laudă că au fost prezenți la ceva care a trecut pe langă urechile lor... La box nu e așa...Ai văzut, spectatorii au trăit la cote maxime meciul lui Nistor, reactionand spectaculos! Iar eu, oriunde m-aș află un sală, numai privind înspre ring pot comenta în direct...Așa am făcut și duminica
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
Istrate Dabija-Voievod”)[29]. Dabija Vodă nu are, chiar și pentru mulți specialiști, altă rezonanță în istorie decât întâmplarea prin care Miron Costin și-a sfârșit odată cu domnia acestuia faimosul Letopiseț (adică la 1661), început acolo unde îl lăsase vornicul Grigore Ureche, adică la Aron Vodă (1595). Altminteri, nu a rămas pomenit prin vreo faptă semnificativă. Eminescu însă îl arată „sus, în cetate la Suceava”, printre „ziduri negre” și „icoane numai pete” sau hălăduind pe la Cotnari, Soroca, Vrancea și Tigheci, luptând în
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
poetului, Ion Pachia - Tatomirescu (Timișoara), care ne îndeamnă să citim poemele aceluiași poet, Adrian Botez, din volumul Obârșii, carte proaspăt apărută, având aceeași vigoare și libertate a cuvântului, o lucrare de hermeneutică a cronicilor celor trei moldoveni de vază, Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, Larisa Ileana Casangiu (Constanța), înfățișează cel de-al patrulea roman al scriitoarei Mihaela Burlacu, Simfonie pentru ciulini, realist prin acțiune, cu trăsături sămănătoriste și naturaliste. Rubrica Spiritualitate, unde semnează Gina Moldoveanu, ne prezintă articolul Comunicarea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92609_a_93901]
-
Ordinul Crucea Germaniei (1973); Meritul Cultural — clasa a doua (1979); Premiul Academiei Române (1983); Premiul pentru literatură decernat de Revista Literatură și Artă de la Chișinău (1994); Premiul pentru poezie al Centrului Internațional Ecumenic și al Băncii Religiilor (1995); Premiul Fundației Damian Ureche pentru poezie (1996); Premiul Fundației ”Niște țărani” — 1999; Diploma și Trofeul Fundației ”România 2000”, Premiul „Soarele de Aur”, în cadrul celei de-a XV-a Gale a Premiilor Revistei „Ambasador” de la Târgu Mureș (2008). Din 1994, a fost ales, mai mulți
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
devine depozitar al multiplelor și complexelor semnificații. Pentru cine intuiește profunzimi dincolo de o simplă înșiruire de litere, de cuvinte și de versuri, cuvântul părintelui Botiș are extrem de multe de spus. Într-o rostire cu ecouri maramureșene - evident, pentru cine are urechi de auzit - versurile, dar și textele celelalte, proză în toată autenticitatea sa, eseistică, interviu, oricum le-am încadra, transmit vii și nealterate mesaje. Astfel, spicuim din ”dezbateri”, clădite pe scrieri ortodoxe, prezentând adevărul Bisericii Dreptmăritoare, ”atât de bogat expus în
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
când am pus pe You Tube cover-urile după piesele băieților de la The MOOoD, singura mea „intreracțiune” cu muzica a fost cântatul în cadrul unui cor, la Palatul Național al Copiilor, din București. Mi s-a spus ani la rând că am ureche muzicală dar „o voce mediocră” și niciodată nu am fost încurajată să fac ceva pe cont propriu. Abia după ce clipul piesei „Silence” a început să devină cunoscut și am primit feedback pozitiv din partea atâtor oameni, atât din țară, cât și
Lucia, noua senzaţie muzicală "made in Romania" [Corola-blog/BlogPost/98406_a_99698]
-
înainte de a mă panica din cauza precipitării situației. Mulți nu înțeleg de ce mă agit așa. Uneori nici eu nu mă înțeleg. Știu doar că este singurul mod în care funcționez eficient. Avem timp, știu, dar nu mă pot lăsa pe-o ureche. Dacă arunc o privire în geanta mea, voi găsi o agendă, o agendă mai mică, un carnețel plus completări de diferite categorii pe desktop. Pe lângă toate acestea, biroul meu este o mică plantație de post-it-uri și buline de tot soiul
Avem timp! [Corola-blog/BlogPost/98459_a_99751]
-
Cultură, spectacole, evenimente Stage - De fiecare dată când ajunge la urechile mele zvonul unui festival de teatru pentru tineri, un val de nostalgie îmi intoxică plămânii. Nu, nu este vreo vrajă sau vreun blestem, ci amintirea faptului că în tinerețile mele am făcut parte dintr-o trupă de teatru. Fiecare festival
Festivalul Bunei Dispoziţii [Corola-blog/BlogPost/98456_a_99748]
-
un spectacol extraordinar, dar a fost mai puțin public decît de obicei la Rockstadt. Nici rockerii de la Negative Core nu au înșelat așteptările, chiar dacă au cîntat imediat după show-ul minunat al turcilor, care rămăsese încă pe retinele și în urechile spectatorilor. Mai puțin melodici decît turcii, dar emanînd o energie mai brutală și mai directă, cu un stil propriu. O formație originală, interesantă și profi, care merită urmărită în continuare. O nouă seară excelentă la Rockstadt Bv. Sîmbătă a cîntat
Weekend intens la Rockstadt Bv [Corola-blog/BlogPost/98466_a_99758]
-
te așteaptă! Am pornit amândoi. El înainte și, eu în urmă, ținând strâns brațul călăuzitor. La un moment dat mi s-a părut că mă aflu pe „Calea Lactee”. Miros de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și ... Citește mai mult Rătăceam printre stele. În jurul meu puzderie: mari și mici, luminoase ori palide, cu un licăr slab. Eu o căutam pe a mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să
MADELEINE DAVIDSOHN [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
te așteaptă!Am pornit amândoi. El înainte și, eu în urmă, ținând strâns brațul călăuzitor. La un moment dat mi s-a părut că mă aflu pe „Calea Lactee”. Miros de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și ...
MADELEINE DAVIDSOHN [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub un coviltir de brumă înțărcând a morții sete, odihnește-un chip de mumă prin a humei, negre plete. Iarna, prinsă-n flori de gheață i-a-nflorit pe la ureche, arcuind un fir de viață pe la casa ei, cea veche. Ochii ei, blânde izvoare înecau în streșini, plânsul, tot privind pe geam o floare cu-al său chip sculptat, într-însul. Buzele, poveți de suflet tremurau în adormire, aruncând săgeți
OCHII MAMEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381628_a_382957]
-
te așteaptă! Am pornit amândoi. El înainte și, eu în urmă, ținând strâns brațul călăuzitor. La un moment dat mi s-a părut că mă aflu pe „Calea Lactee”. Miros de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și Carul Mic. Semănau cu cele care adeseori treceau prin spatele casei mele spre târg, care cu boii rumegând alene și, căinii hămăind, legați la osie. Muzica stelară era nostalgică, melodii vechi știute încă
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
putem rămâne încă puțin? - Imposibil, a răspuns vocea de lângă mine. Acesta e mersul timpului. Nu poate fi oprit. Trebuie să ținem pasul. - Timpul!? Adică vrei să spui că... Tu ești Timpul! Acum am înțeles. Atunci i-am auzit râsul lângă urechea mea, cristalin ca un murmur de ape... - Vino! mi-a scuturat cu blândețe mâna. Continuăm să mergem. El înainte, eu având grijă să nu rămân în urmă. De la o vreme mi s-a părut că a grăbit pasul. Îmi venea
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine visul vechi Al vieții strecurate prin strâmtele urechi De ac, într-o interpretare veșnic solo Cu scopul devenirii de acum încolo. Silvana Andrada Tcacenco- 21.02. 2017 ... Citește mai mult POEMA DEVENIRIIDin nou, în universul care veșnic trece,Uitarea se transformă în lumină receSe pierde în zare într-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TRECERE Eu mă petrec,tu te petreci Și toamna asta în curând Ni se va pune pe umeri Chiar în jurul unui cuvânt Ne va suna în ureche, Iar ochiul se cufundă printre frunze Ce complicat....! Totul depinde de noi Să nu ne petrecem răniți Puținele cuvinte să ne mențină în echilibru Între a fi și a fi fost Fericiți! Referință Bibliografică: TRECERE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN
TRECERE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381720_a_383049]
-
lipit pleoapele cum este cea a poienii păsării de aur. Nu se pot lăuda mulți că știu această poveste! Ca să meriți să o asculți trebuie să iubești munții, pădurile, izvoarele, florile și mai ales păsările. Dacă îndrăznești să tragi cu urechea deși nu te ferești să rupi florile și copacii și să strici cuiburile păsărilor, te vei transforma pe loc în piatră! Spune drept acum, ești vrednic să asculți povestea aceasta minunată? Iată! Într-un sat de la poalele munților trăia un
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
lipit pleoapele cum este cea a poienii păsării de aur. Nu se pot lăuda mulți că știu această poveste! Ca să meriți să o asculți trebuie să iubești munții, pădurile, izvoarele, florile și mai ales păsările. Dacă îndrăznești să tragi cu urechea deși nu te ferești să rupi florile și copacii și să strici cuiburile păsărilor, te vei transforma pe loc în piatră! Spune drept acum, ești vrednic să asculți povestea aceasta minunată?Iată! Într-un sat de la poalele munților trăia un
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
bancă trebuie să fie deștept, silitor, să învețe carte singur, ca să fie capabil să-l învețe și pe mârlanul din banca lui. Dacă mârlanul lui nu vrea să asculte, atunci monitorul poate și trebuie să-l tragă de păr, de urechi, de nas, chiar să-l dea cu capul de bancă pe tâmpitul de mârlan care refuză să învețe carte. Iar mârlanul nu are voie să refuze bătaia monitorului, sau, mai grav, să ridice mâna asupra lui. În acest caz monitorul
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
descifreze tainele abecedarului și aritmeticii. - Nu observ nimic, domnule învățător! A bâiguit Mihăiță. - Înseamnă că ești tâmpit și trebuie să te înlocuiesc, cred că am spus clar. Mârlanului îi intră cartea-n cap numai dacă-l tragi de păr, de urechi, dacă-i cari pumni în cap sau îl dai cu capul de bancă. Așa învață mârlanul! Ai înțeles, monitor general? Executarea! Pe fața lui Mihăiță se citea nedumerirea. Ce să execute? Cât era el de isteț, nu pricepea ce trebuie
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
ce trebuie să facă. Totuși, teama de a fi înlocuit și, doamne ferește, să fie făcut mârlan, i-a ascuțit mintea. A trecut pe la toți monitorii și monitorițele de bancă, îndemnându-i: - Hai, mă, trage pe mârlan de păr, de urechi! Hai fă, trage mârlanca de cozi, că ai de ce! Hai, executarea, că vă fac pe voi mârlani ! Mihăiță învățase bine lecția. Se vedea după rânjetul de satisfacție al domnului Fusulan. Au început să priceapă și monitorii de bancă, pentru că imediat
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu mai râde că-ți rup urechile de-adevăratelea ! N-a înțeles și a continuat să chicotească. Noroc că eram în ultima bancă, dar Mihăiță
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]