200,946 matches
-
văd o bucată de hîrtie, îmi vine să-ți scriu. E rău, fiindcă m-am învățat întîi să-ți scriu în fiecare zi, și-n ziua cînd nu-ți scriam mi se părea că e ceva ce-mi lipsește. Pe urmă, m-am învățat să-ți scriu mai des și nu m-aș mira să-ți scriu de 3-4 ori pe zi. Si-i absurd, aș putea să scriu și să păstrez, dar am impresia că gîndul meu n-ajunge destul de
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
special, ca să-i sperie. - Făcea spectacol. - Ar fi fost un artist de teatru nemaipomenit și chiar i s-a propus un scenariu de film în care să joace rolul unui rector al Universității. Rolul i se potrivea perfect, dar, până la urmă a învins seriozitatea. Să fi avut un film cu el, ar fi fost extraordinar. - Credeți că un astfel de model uman s-a pierdut în zilele noastre? - Dumneata vezi o asemenea personalitate astăzi? Eu acuma văd că am ajuns să
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
copii ștrengari, putem să le iubim ca pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi reușit să aud sau să-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei. Le ascult, pentru o clipă, liniștea, le verific țesuturile în căutarea celei mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
ștrengari, putem să le iubim ca pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi reușit să aud sau să-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei. Le ascult, pentru o clipă, liniștea, le verific țesuturile în căutarea celei mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm: cum mai sare dintr-un colț într-altul, cu câtă sprinteneală le împinge pe cele mai mari sau trage de ele și pe urmă șerpuiește în fața lor, insolentă și batjocoritoare, cu grația binevoitoare a copiilor acrobați. Mi-ar fi plăcut să-i dau un nume, să o deosebesc prin atributul germinal al unor silabe și al hazardului și totuși știu că nu trebuie s-
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
ca în alte nopți, cu fosfenele ei detestându-mă necruțător pentru insomnia mea, iar capul meu copleșit de durere izbucnind în tăcere împotriva nemiloaselor trupulețe. Mai las să treacă încă o clipă înainte de a întreba prompt: le expulzăm și pe urmă ne culcăm? iar ea, cu tandrețe, îmi declară din nou război fără cruțare: de ce să le expulzăm? oare trebuie să te scoli mâine devreme? Aprinde lumina pentru o clipă, îi văd zâmbetul iute și iarăși se așterne întunericul; iar fosfenele
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
separare față de conceptul de modernitate și în ce măsură ea înseamnă inovația unor tineri față de care s-a evitat orice formă de critică, din momentul în care aceștia au renunțat la a mai fi critici. Dacă e așa, să vină canibalii La urma urmelor, poate au ei vreo soluție.
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
față de conceptul de modernitate și în ce măsură ea înseamnă inovația unor tineri față de care s-a evitat orice formă de critică, din momentul în care aceștia au renunțat la a mai fi critici. Dacă e așa, să vină canibalii La urma urmelor, poate au ei vreo soluție.
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
al cărei titlu sună în felul următor: Filozoful crud, O istorie a canibalismului. Nu știu de fapt dacă titlul e cel care l-ar putea ține pe citior dornic eventual de subiecte mai "vesele" la distanță, sau dacă, pînă la urmă, constatarea care devine către finalul cărții subiect de analiză nu e cea care furnizează și scuza cea mai potrivită pentru a justifica o posibilă îndepărtare a cititorului de o atare temă canibalul e astăzi un personaj absent, dispărut complet din
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
alt tip de joc al actorilor iar contactul trupei s-a transformat într-o experiență plină de conținut. Sînt printre cei care, văzîndu-l de mai multe ori, la intervale diferite, a susținut această producție, poate nu pe placul tuturor la urma urmelor, unanimitățile sînt și periculoase, deși unii încă le doresc dar, vă asigur, bine primită și descifrată. Am discutat cu cîțiva prieteni filologi de la Brașov, printre care și cu Andrei Bodiu l-au văzut în perioada Festivalului de Teatru Contemporan
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
tip de joc al actorilor iar contactul trupei s-a transformat într-o experiență plină de conținut. Sînt printre cei care, văzîndu-l de mai multe ori, la intervale diferite, a susținut această producție, poate nu pe placul tuturor la urma urmelor, unanimitățile sînt și periculoase, deși unii încă le doresc dar, vă asigur, bine primită și descifrată. Am discutat cu cîțiva prieteni filologi de la Brașov, printre care și cu Andrei Bodiu l-au văzut în perioada Festivalului de Teatru Contemporan și
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Să văd, am zis, pot să scriu o carte simpatică, lizibilă, ironică despre niște autori insuportabili? Și am scris un fel de Discurs amoros, stimulat de Barthes și, oarecum, ca o replică valahă la faimosul lui studiu. A ieșit la urmă altceva: nu un discurs ironic, ci o carte (aproape) de dragoste spirituală pentru acești poeți de început care au inventat, o dată cu arta de a iubi, arta de a scrie poezie în limba română. Îmi amintesc cu câtă bucurie am descoperit
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
a scris un roman care de la început la sfârșit avea o singură frază, fără punctuație, bineînțeles!), poate exista orice. Problema este cine o publică și, dacă o publică, cine o citește. Mi s-a întâmplat, cu 15-20 de ani în urmă, o istorie interesantă: pregăteam volumul IV din seria Scriitori români de azi și, vrând să scriu despre un roman al lui Mircea Horia Simionescu, apărut în timpul stagiului meu francez, l-am împrumutat de la Biblioteca Facultății de Filologie. Era vorba, de
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
specialiștilor. E vorba de publicarea unor cărți sau de organizarea unor simpozioane, care se pretind deopotrivă științifice, menite a pune în circulație idei false referitoare la istoria României ori a limbii române. Rădăcinile acestor manifestări se află în deceniile din urmă ale comunismului românesc, atunci cînd, pe fondul respingerii ideologiei internaționaliste a sovieticilor, la putere și pînă spre mijlocul anilor ^60, au reînviat fantomele naționalismului autohton. Nu fără legătură cu scrisoarea de la cititorul nostru, am publicat și un comentariu redacțional �
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
Nu vreau să fac procese de conștiință nimănui, dar chiar și unii dintre adversarii tezelor naționaliste cu pricina sînt ispitiți de ideile principale aflate în joc. Care este preocuparea cea mai constantă a, să zicem, lingviștilor români din anii din urmă? Aceea de a reveni la scrierea cu â, ca mai potrivită spiritului limbii noastre și originii ei latine. Oare ce arată această preocupare, prin insistență, dacă nu un subconștient încărcat naționalist? Și, atunci, de ce să ne mirăm că atît de
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
trois cu falsul soț al propriei neveste, în speranța disperată de a o convinge să rămînă). Nicăieri însă o luptă ori o dramă a celei care alege să se despartă de sistemul la a cărui construcție contribuise; răzbat într-adevăr urme, însă urme ale unei alte iubiri ( cu un general sovietic), lăsînd să pară căsătoria cu Jo mai curînd un compromis, nu ale unei rupturi de conștiință. Sorana Gurian se revoltă împotriva îngrădirii libertății de exprimare, dar unde, cum, în ce măsură s-
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
falsul soț al propriei neveste, în speranța disperată de a o convinge să rămînă). Nicăieri însă o luptă ori o dramă a celei care alege să se despartă de sistemul la a cărui construcție contribuise; răzbat într-adevăr urme, însă urme ale unei alte iubiri ( cu un general sovietic), lăsînd să pară căsătoria cu Jo mai curînd un compromis, nu ale unei rupturi de conștiință. Sorana Gurian se revoltă împotriva îngrădirii libertății de exprimare, dar unde, cum, în ce măsură s-a produs
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
poveștile tale cu toată ființa lor?" Aici intervine dl Robert Șerban: "De ce fapt anume credeți că ține acest lucru". Și definiția: "De capacitatea unui om, numit scriitor, de a descoperi acea zonă privilegiată a afectivității lui, care, în cele din urmă, devine regula afectivității umane în general." l Întrebat de ce n-am avut în politica anilor de tranziție un Havel, dl Gabriel Liiceanu răspunde: "Nouă nu un Havel român ne lipsește - sînt convins că-l avem - ci o societate românească aptă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar aceștia din urmă doar parțial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că vrem să începem "o viață nouă" e de înțeles și în anumite cazuri
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar aceștia din urmă doar parțial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că vrem să începem "o viață nouă" e de înțeles și în anumite cazuri
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
nu urmașii, cum zicea poetul, ci strămoșii), că din dacă se trage latina (și Petru Maior avea credința că pe meleagurile noastre s-a vorbit o limbă care era "mama celei latinești", dar asta se întîmpla cu două secole în urmă, cînd lingviștii nu știau ce știu astăzi) și așa mai departe. Ar fi încă bine, dacă asemenea aberații s-ar mărgini la un domeniu cum este istoria (și a limbii). Dar dăm peste ele și în filosofie și în sociologie
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
nu spre grotesc, spre subtil, dacă poate exista o supradimensionare în direcția subtilului." Din bogata creație literară a lui Tranströmer menționăm următoarele culegeri: 17 dikter/ 17 poezii ( 1954); Den halvfärdiga himlen/ Cerul jumătate gata ( 1962); Klanger och spår/ Clopote și urme ( 1966); Sanningsbarriären/ Bariera adevărului ( 1978); Det vilda torget/ Piața sălbatică ( 1983); För levande och döda/ Pentru vii și morți (1989); Minnena ser mig/ Amintirile se uită la mine ( 1993) și Sorgegondolen/ Gondola funebră ( 1996). Tomas Tranströmer a fost răsplătit cu
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
că sînt obiectivi, mai bine zis, mai obiectivi decît scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă distincția maioresciană dintre poeți și critici, cum că primii sînt opriți de la păreri corecte de o subiectivitate care le-ar lipsi celor din urmă. Sensul distincției este că subiectivitatea criticului e mai largă decît a poetului care este prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
cu toate fantasmele tale, cu tot ceea ce vezi, auzi, citești, «furi», de a înțelege deci că Lumea și lumea ta sînt într-o perfectă interpătrundere, ambele fiind, în același timp și în aceeași măsură, «reale» și «ficționale». În cele din urmă, aceste proze, îmbibate de detalii realiste și autobiografice, care intervin în funcție de mersul capricios al memoriei și imaginației autorului, sînt întru totul ficționale. Unele lucruri s-au întîmplat, însă în alte contexte, altele mi-am imaginat că s-ar fi putut
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
mult răsplătit de contemporaneitate ( "ca mine și ca Goethe", spune el în treacăt, la pagina 417) admite fără să ezite o explicație lucidă a unuia din succesele sale cele mai de seamă: "Acum, presupunând că numele meu va lăsa oarecari urme, o voi datora Geniului Creștinismului: fără iluzii asupra valorii intrinseci a lucrării, îi recunosc o valoare accidentală; ea a venit exact la momentul potrivit. Pentru acest motiv, ea m-a făcut să ocup un loc într-una din epocile istorice
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]