10,389 matches
-
popa îl încredința și copiilor din vecini care făceau mare haz stropindu-se între dânșii. Ariel se dezbrăcase la început până la brâu, apoi își dăduse jos și blugii, pe care îi putea stoarce de transpirație, și rămăsese în slip. Pământul uscat din jurul ciotului era tare ca betonul și abia la vreo jumătate de metru în adâncime devenise mai ușor de săpat. Dar acolo își făcuseră apariția și primele rădăcini, pe care Ariel trebuia să le taie mânuind toporul. Erau rădăcini mai
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
CEVA?! Autor: Anca Elena Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1083 din 18 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului AR MAI FI NEVOIE DE CEVA?! 08.09.2013 Am curățat amintirile acelea știi tu am șters toți anii cu sârguință conștient am uscat obișnuințele ude de realități covârșitoare am periat lungimile inutile când mi-am dat seama am tuns lumea crescută în noi de gânduri ciufulite scurt iar schimbarea a devenit atractivă evident dar oricât lustruiesc sentimentele până la sclipirea ce face să dispară
AR MAI FI NEVOIE DE CEVA?! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347602_a_348931]
-
Prin mine prin mine gânduri triste trec, cum oamenii în ură cresc, valize de lichid biliar, osul de vulpe e calmar, degeaba blană e de preț, cănd mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău, se enervează Dumnzeu, să se usuce , zice El, floare și iarbă, porumbel,... miroase Edenul a grajd, violet e omul când nu-i las, dar azi mă bucur, s-a schimbat, poetul este mai nalt, . pe când e omu-n miezul vieții lui, m-aflam într-un azil din
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
doar sărutul. prin mine gânduri triste trec, cum oamenii în ură cresc, valize de lichid biliar, osul de vulpe e calmar, degeaba blană e de preț, cănd mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău, se enervează Dumnzeu, să se usuce , zice El, floare și iarbă, porumbel,... miroase Edenul a grajd, violet e omul când nu-i las, dar azi mă bucur, s-a schimbat, poetul este mai nalt, . pe când e omu-n miezul vieții lui, m-aflam într-un azil din
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
PE CARE L-AI DĂRUIT SĂ IA PĂCATELE MURITORILOR DE PE ACEST PĂMÂNRT TRECĂTOR. SLAVĂ ȚIE DUMNEZEULE ȘI NU NE UITA CĂ SUNTEM FIII TĂI ȘI AI MAMEI ROMÂNIEI! FORUICICA MAMEI Ghiocel crescut pe luncă, Floricica mamei!... Dorul tău simt, mă usucă. Bis: Draga mea, te-am așteptat, Floricica mamei! Zile și nopți am oftat Bis: Fată duce, mi-ai plecat, Floricica mamei!... Cu durere m-ai lăsat. Bis: Anii care mi-au trecut... Floricica mamei!... Iubito, eu n-am trăit. Bis
TINERILOR CARE ŞI-AU JERTFIT VIAŢA ÎN REVOLUŢIA DIN 1989 PENTRU LIBERTATEA NOASTRĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347700_a_349029]
-
brazi, molizi și fagi, rotind privirile în toate părțile. Știa pentru ce venise - să caute vizuini de jder, trădate de urmele lăbuțelor lăsate prin zăpadă, care duceau drept spre bârlogul lor. Dar, ochii lui de gospodar căutau și niște trunchiuri uscate de fag, în speranța că acum, după ce căzu zăpada, va fi timpul cel mai potrivit să taie niște lemne, să le aducă acasă năimind un cărăuș de prin vecini. Și ce frumos și odihnitor era prin pădurea cea proaspăt încărcată
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CUM SĂ FIE ZĂPADA Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum să fie zăpada Câmpurile uscate de geruri și vânturi să prindă adierea de-abia perceptibilă a unei brize răcoroase de la miazănoapte, iar ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM FOST Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Am fost căndva o pajiște înflorită, Și au crescut pe alocuri buruieni Firul ierbii grabnic se usucă, Trecem fără vlagă, tulburate vremi. Am fost trup și suflet, căntec de iubire, Note muzicale, în acord perfect, Partitură ștearsă. Doar în amintire, Se aud ecouri. Oare tu mă chemi ? Am atins în vise soarele și luna, Cerul plin de
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
scurgem amarul ce zace În voci de nebune colinde-n tăcere, Din stropi de iubire chemați ne-or desface, Porni-vor prin inimi secate și grele. E balul mascat și-s morți dansatorii, Schelete de inimi pulsând fantomatic, Iubirea-i uscată în care-alegorii, Iubito, dansa-vom un blues singuratic. Și-i ultima noapte de nebune neliniști, În tacerea nocturnă transparența-i de ghiață, Zămbește parfumul curioaselor gânduri, Iar moartea e-adormită-n coșmaruri de viață. Dormi-vom în săruturi cu idilice ritmuri, Amorul
STROPI DE IUBIRE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350029_a_351358]
-
am pășit acum Nici stelele, nici luna și niciun parfum De trandafir albastru, nu-mi pot alina Din suflet, durerea; de ea nu pot scăpa... Noaptea-mi este albă, gându-ntunecat Nu mai știu de foame; de sete, m-am uscat... De ce oare, Omul, se naște pe lume? Tăcut, să se stingă când soarele-apune? Noaptea să îi țese pânza-ntunecată Ce îl învelește, când viața-i... plecată? Sufletu-n revoltă, mintea-mi otrăvește Caut ”vinovatul” ce viața ne răpește. Uscați îmi
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
am uscat... De ce oare, Omul, se naște pe lume? Tăcut, să se stingă când soarele-apune? Noaptea să îi țese pânza-ntunecată Ce îl învelește, când viața-i... plecată? Sufletu-n revoltă, mintea-mi otrăvește Caut ”vinovatul” ce viața ne răpește. Uscați îmi sunt ochii; ustură și dor Tot privind spre Ceruri, acolo, la un nor. O sărmană umbră am devenit pe dată Cu insomnie-n suflet, și-o lacrimă... uscată. Se spune... că ”primim, doar cât putem duce” Durerea din suflet
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
ar și povesti-o, Dacă o negură datată nu și-ar fi prevesti-o... Ooo, da iată-l cum de mai zburdă Dorin, Ai spune că-i bolnav din iubirea de Mălin, Dar ciudat că parcă se plângea că-i uscat, La suflet pare că destinul inima i-a pișcat... Și, intrând pe ușă al nostru prieten Dorin, Trecând ca pe lângă invincibilul de Alin, Zburând ca pasărea și peste patul Mălin, Se întinse la orizontală parcă deja odihnind.. Ceilalți doi schimbau
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
omul trebuie să muncească din greu de la fragede vârste. Consecința mamele sunt mai active în educarea progeniturilor. In sud, para mălăiață cade direct în gura lui nătăfleață. Fără muncă! Însăși religia Ortodoxă predică 200 sărbători pe an în care se usucă mâna dacă o pui pe ac sau lopată. De aceea nordicii diferă de sudici precum iarna diferă de vară. La noi în țară lanțul munților Carpați desparte nordiștii se sudiști. Corect, datorită marii culturi desparte țara în zona de Est
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
-
mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici unul care e pe moarte, nu e mai bine să o păstrăm pentru unul ca ăsta? Ce zici? Deținutul
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
la cele joase Și alergăm după avere Confortul tot mai multe cere În budoare de mătase Dar ce folos să-ntindem mâna Numai la cele pentru trai? Palpăm ca orbii literele Braille Și totul ni se ia cu anasâna Se usucă sufletele noastre Izvoarele de apă vie seacă În alcoolul nostru din cinzeacă Purtătorii veșnic de dezastre Referință Bibliografică: Viață îngustă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
VIAŢĂ ÎNGUSTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361804_a_363133]
-
și ram.. Sunt umbra umbrei tale ce seduce ... De drag și dor doar prin dureri durez În temnița din mine cruce-n cruce ... Iubito, dă-mi un semn să evadez ... ! Sunt umbra frunzei tale ce se duce Când toamna te usuci și mă desmierzi În fibra lemnului tău viu și dulce Și-n seva cărnii tale încă verzi ... Sunt suflete-izvoare care suflet dau Și apă vie sfintei Rugi fără sfârșit, Mai zăbovesc și eu din când în când să beau Un
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
vis m-aleargă; Noaptea nu mai e întreagă, Zău, nu-i șagă! La-nceput eu te sărut Acolo unde te-a durut Când, fără mine-atâtea nopți, Prin sânii doldora și copți Umblau umbre de jăratic, Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind aprigă furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale lunii? Adormim apoi, în fine, Tu
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361935_a_363264]
-
loc de muncă și merg la treabă, dar îmi dă? N-au ăștia tineri, cu diplomă, unde lucra, dar noi! Unde s-a mai pomenit, bă frate, așa ceva, f...e muma-n c...r de hoți?” Întrebarea plutea în aerul uscat de razele soarelui din primele două ore ale zilei și rămânea fără răspuns. Chiar dacă încerca vreun altul să-l formuleze, era acoperit de alte întrebări, nedumeriri și înjurături exprimate fără menajamente... Pe străzi era aproape pustiu. Puțină, foarte puțină animație
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm, care se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul era folosit ca un combustibil ieftin pentru gătitul alimentelor pe plita amenajată în curtea din fața casei, construită din bucăți de olană și pământ galben, amestecat cu pleavă de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă la peștele prins de nepotul meu Dănuț, m-am dus direct
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
avut averi, ci din prea multă lăcomie și venirea altor primăveri cu muguri siluiți să plesnească de prostie. Și lehămetuiți privim cum orizontul, despică ziua în zori de întuneric, citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
inundație în suflet Cu mirese de flori - Cu muguri de viță de vie Să-mi săruți mâinile - Mai vino, primăvară, Cu gloanțe de păsări Să tragi în pământ, Să răsară Verdele zbor - Mai vino, primăvară, Să mai arunci Un vreasc uscat din sufletul meu În soba soarelui - 17 martie 2012 Referință Bibliografică: CĂLĂTORIE ÎN PRIMĂVARĂ / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 448, Anul II, 23 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CĂLĂTORIE ÎN PRIMĂVARĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362098_a_363427]
-
Frunză verde de Alabastru, mă doare un Cal măiestru...și trei Iape de Secunde care m-au lovit în Cinci Unde de Time Wave Zero...Mă dor Oamenii de porumb și Păpușile din lemn de cireș, ca li s-au uscat sângele, carnea, oasele și cuvintele...Și după ce s-au urcat păpușile mele din lemn sacru, luminos și fertil, pe Coloana a soarelui de vis până la cer, la frații lor, pitri de pe Luna - la întoarcere, și-au pierdut păpușile mele și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
gol, rândunelele s-au strâns la sfadă, terapie în grup pentru marea plecare peste mări și țări, s-a așternut peste zare un fel de lehamite, nori lânoși atârnă de stâlpii de telegraf ca niște cârpe murdare, îmi strâng râurile uscate la piept și strig: never more, apoi îmi întind aripile și o iau spre apus ca o pasăre absurdă privesc spațiile pe unde capetele oamenilor se rotesc la infinit, mă gândesc că aș putea fi orice, gând, strigăt, arătare, spirit
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
citesc volumele aniversărilor fără durere șade pe scaunul din uliță ca o înțeleaptă cu mâinile împreunate veșted în poală o singură dată tata și-a aprins o țigară cât pentru ultima de-atunci în podul cu veșmintele încremenite funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului ațintiți a secetă și-a cădere cumplit în păcat n-a trăit neiubind niciodat' nepedepsită nu rămâne nicio greșeală tata captiv gândului meu biserică ridicată într-un cer cu podul plin de îngeri și cruci
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]