3,641 matches
-
saturi. — Nici Ăia cu oase multe nu-mi plac. SÎnt pești din care te Îmbuibi. — Hai să strîngem pe-aici și eu o să văd unde pot s-ascund cojile, și după aia căutăm ceva zmeură, iar eu o să-ncerc să vînez niște păsĂri. — O să iau untură și ceva saci, spuse Piticot. — Hei, spuse Nick. Nu uita să mergi la toaletă, bine? — Sigur. — E foarte important. — Știu. Nici tu să nu uiți. — Bine. Nick se duse-n pădure și-ngropă cutiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urs ar trebui să fie pe lîngă mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținea pe amîndouă pe umăr. Nu ți-ai luat undița, Nickie? Nu, dacă e să pescuim Îmi tai o creangă. O luă În fața surorii sale, ținîndu-și carabina Într-o mînĂ și păstrînd puțină distanță față de apă. De-acum Începuse să vîneze. — E un pîrÎu tare ciudat, spuse soră-sa. — E rîulețul cel mai mare pe care l-am văzut În viața mea. — E adînc și destul de Înfricoșător pentru un pîrÎu. — Se tot varsă-n el izvoare noi. Și tot sapă pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pîrÎu. — Se tot varsă-n el izvoare noi. Și tot sapă pe sub maluri. Apa e Îngrozitor de rece, Piticot. Bagă mîna să vezi. — Ooo, făcu soră-sa. Te amorțește. — Se mai Încălzește puțin cînd se ridică soarele. Da’ nu mult. O să vînĂm lejer. Mai jos sînt niște tufe cu zmeură. Merseră mai departe de-a lungul pîrÎului. Nick cerceta atent ambele maluri. VĂzu o urmă de nurcă și i-o arătĂ fetei, apoi mai văzură niște auseli cu cap rubiniu care vînau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vînĂm lejer. Mai jos sînt niște tufe cu zmeură. Merseră mai departe de-a lungul pîrÎului. Nick cerceta atent ambele maluri. VĂzu o urmă de nurcă și i-o arătĂ fetei, apoi mai văzură niște auseli cu cap rubiniu care vînau insecte și-i lăsau să se apropie mult de ei, după care zburau brusc și delicat În cedri. Mai văzură și niște waxwings, atît de calmi și blînzi și distinși, cum zburau cu eleganță, arătÎndu-și minunatele modele de pe aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
noi. Își ridică privirile și văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care Își ia zborul din ascunziș; cocoșul Îl privi fascinat. — Eu zic să nu-l enervăm pe gagiu’ Ăsta, spuse Nick. Îmi pare rău, Nickie. Chiar că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe gagiu’ Ăsta, spuse Nick. Îmi pare rău, Nickie. Chiar că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i bagi În sac? — Nu, o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i bagi În sac? — Nu, o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În niște ferigi și-i bag În sac. Nu mai e mult pînĂ ajungem la zmeură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și n-ai nimic la picioare, sînt la fel de În regulă ca și ale lui Juma. MĂnîncă astea Încet, bea niște ceai și culcă-te la loc. N-avem nici o problemă. Îmi pare rău c-am fost așa de adormit. — Ai vînat cu Kibo toată noaptea trecută. E normal să fii somnoros. Dacă mai vrei, Îți mai dau niște carne. Nu, nu mi-e foame. — Bine, atunci. Avem provizii pentru trei zile. Și mîine o să dăm din nou de apă. SÎnt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și i-a cerut lui Juma carabina de 303, s-o care el, dar Juma a dat din cap În semn că nu. Nu zîmbea niciodată și fusese mereu cel mai bun prieten al lui David - el Îl Învățase să vîneze. „Ieri mi-a dat-o“, se gîndi David, „și azi sînt mai În formă ca ieri“. Și așa și era, doar că pe la zece și-a dat seama că ziua asta avea să fie la fel de rea, dacă nu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aprins. PĂrea un loc bun pentru iepuri și am Încercat să văd ceva vînat, dar mergeam prea repede ca să te poți uita ca lumea și singurele păsĂri pe care le vedeam erau alea care zburau. Am văzut un șoim care vîna pe deasupra unui cîmp și pe urmă i-am văzut și perechea. Am mai văzut ciocănitori care zburau pe la marginea pădurii și m-am gîndit că se duc spre sud. Am văzut și niște coțofene, dar nu puteai să vezi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din șanțuri, iar pe lîngă dîrele de sînge de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd vînam noi În Wyoming, popîndăii și cîinii de prerie se băgaseră deja la hibernat. Azi sîntem În 15 septembrie. — MĂ duc să văd dacă chiar mănÎncă. Vrei ochelarii mei? Se uită un timp și apoi spuse: — SĂ fiu al dracu’ dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal te poate vedea. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, spuse Autoritatea cu calm și demnitate. Dacă ai vînat vreodată capre de munte, știi foarte bine că dacă tu le vezi pe ele, și ele te pot vedea. Nu-i vezi bine pe oamenii de-acolo cu binoclul tău? Și ei au binocluri. — Noo cre’ că-i frun pehicooool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
frumos. Mereu i-ai zis așa? — Nu, e o chestie din război. Atunci am Început să-i spunem așa. — Uriașii n-ar fi la locul lor În pădurea asta. — Cred că i-au curățat pe toți demult. Probabil că-i vînau cu cabriolete din alea mari, cu cauciucuri uriașe, bune pentru mlaștină. — Tre’ să fi fost ceva foarte bine plănuit. Merge mai ușor cu o ceașcă de email. — E și mai bun din cești de tinichea. Acu’ nu zic de omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum două luni, dar n-am avut curajul să-mi iau și eu unul. Am treizeci și trei de ani și nu-mi mai permit să pun orice pe mine, n-ar fi indicat să alerg după pantalonii cu șnur la gleznă vânați de toate pipițele, că, mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din răutate, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cosmin i se păru că are în față o sinteză a celor trei teorii evoluționiste emise de-a lungul timpului de sorbonard: Viitorincul este un fel de sconcs, dar mai galben și fără gheare întoarse, care nu va putea fi vânat decât din 2010. Se poate obține, totuși, și în bucătărie, dacă amestecați două gălbenușuri cu tinctură de coada-boului și le bateți cu toate picioarele, preț de vreo lună. Futurologii sunt de părere că bestia va putea fi răspândită prin clonare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mielului nevinovat. Cupă pe care ați văzut-o cu toții și ați și băut din Ea. Un lucru foarte mare, foaaarte însemnat, după cum sigur bănuiți! Prea-Sfântul Graal, murmură Fratele. Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-au vânat, prin lume, veacuri după veacuri, eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ripley cu sarcasm. ― Nu este practic, interveni Ash. Înțelegător. Mai întâi, există o probabilitate ne-neglijabilă că aseastă creatură să supraviețuiască fără atmosferă. Problema este mai vastă. Ne va fi imposibil să rămânem legați cu rezervorul principal și, simultan, să vânăm această creatură. Chiar dacă această idee merge, nu va mai rămâne destul aer pentru ieșirea din hipersomn. Congelatoarele se vor deschide în vid... ― Și dacă trimitem un mesaj ca să vină cineva în ajutor cu rezerve de oxigen? întrebă Parker. ― Prea aleatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
este puțin probabilă, de acord, dar nu se poate elimina. Nu putem să-l abandonăm pe Nostromo atâta timp cât nu suntem siguri. ― Ash are dreptate, zise Ripley. Trebuie să mai încercăm o dată. Știu că ea folosește conductele de aerisire. O s-o vânăm nivel după nivel. De data asta, vom sonda fiecare panou etanș și fiecare canal, până când o vom încolți. ― Sunt de acord cu acest plan, zise Parker, aruncând o privire lui Lambert. Ea nu spuse nimic și părea abătută. ― În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sub forma unor săgeți. La ordinul scurt al maiorului comandant, echipajul s-a aliniat, așteptând comanda. - Vedeți în vârful turnului o pisică? Se adresă el subordonaților. Trebuie să o salvăm că și ea este o biată ființă ajunsă acolo să vâneze vrăbii sau porumbei. Întreb: cine se oferă voluntar să urce acolo și salveze pisica? Cei opt pompieri nu zic nimic. Se uită toți spre șeful lor, dar niciunul nu se oferă. Babuloi îi privește tăios și nu-i vine a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bun de la învățătură și de la deprinderea unei profesii. Fetele respective devin dependente de escroci, care le obligă să se prostitueze și trăiesc de pe urma lor. Iar fetele nu mai află cale de întoarcere. Societatea este o junglă, în care oamenii se vânează unii pe alții, sub pretextul iubirii. Întotdeauna, unul din parteneri este lucid, știind exact ce vânat îi trebuie. VÎNĂTOAREA DE PARTENERI (PENTRU ÎMPERECHERE, PENTRU FĂCUT SEX) ESTE LIBERĂ, NEÂNGRĂDITĂ DE NICI O LEGE. OAMENII NU SUNT APĂRAȚI ÎN NICI UN FEL. De
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
băț cojit în mână. Număra cu fața la perete și apoi se repezea prin șanțuri în căutarea victimelor. Puteai să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul cu bățul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia să rămână ca paralizată. Vrăjitroaca îl târa de mână până la cuib, unde îi căra în cap un număr convenit de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos încît l-ai fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]