3,550 matches
-
ticăloșit de mînie. — Așa Îmi placi. Coaie de taur. Cum spuneam. Dacă toți borfașii ar fi ca tine, munca mea ar fi o chermeză. Ia zi, cum Îți mai spui acuma, ticăloșelule? Gary Cooper? Haide, povestește-mi ce tot faci vîrÎndu-ți năsetul ăla al tău În azilul Santa Lucía, și poate că te las să pleci numai cu vreo două pișcături. Hai, dă-i drumul. Ce vă aduce pe-aici? — O chestiune privată. Am venit să vizităm o rudă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Daniel, acum că nu ne aude nimeni. De ce nu-i o idee bună să anunțăm poliția despre ce s-a Întîmplat? — Fiindcă știe deja. — Ce vrei să spui? Am dat din cap afirmativ. În ce soi de Încurcături v-ați vîrÎt, dacă pot să te Întreb? Am oftat. — Ceva În care vă pot ajuta? Mi-am ridicat privirea. Barceló Îmi zîmbea fără pic de malițiozitate, cu fațada lui de ironie Într-unul din rarele momente de răgaz. — N-or fi avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am oprit la colț să mă uit la ferestrele apartamentului și m-am Întrebat ce căutam acolo. PÎndeam, Îmi vîram nasul și ieșeam de caraghios: aceștia au fost cîțiva dintre termenii care Îmi trecură prin minte. Chiar și așa, tot atît de lipsit de demnitate pe cît eram de lipsit de un pardesiu pe potriva temperaturii Înghețate, m-am adăpostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu mezel, sandvișuri și diferite feluri de bere, Fermín Îi plasă un dublon sănătos și Îi zise să păstreze restul. — Dom’ șef, Îl vezi dumneata pe individul acela pe la masa de lîngă fereastră, acela Îmbrăcat ca Pepe Grillo, cu capul vîrÎt În ziar ca Într-un cornet? Ospătarul Încuviință cu un aer complice. — Ai să-mi faci hatîrul să te duci și să-i spui că inspectorul Fumero Îi trimite mesaj de urgență să se ducă ipso facto pînă În piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu se apropie de mine și-mi oferi o floare din buchetul ei. Am rămas acolo pînă cînd grupul s-a risipit și, la un semn al preotului, groparii s-au pregătit să-și facă treaba la lumina felinarelor. Am vîrÎt floarea În buzunarul pardesiului și m-am Îndepărtat, neînstare să rostesc acel adio pe care-l purtasem cu mine pînă acolo. Începea să se lase noaptea cînd am ajuns la poarta cimitirului, și am bănuit că pierdusem ultimul autobuz. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de ultima dată cînd Îl văzusem. — E povestea pe care o căutai, Daniel. Povestea unei femei pe care eu n-am cunoscut-o niciodată, cu toate că Îmi purta numele și prin vine Îi curgea sîngele meu. Acum Îți aparține dumitale. Am vîrÎt plicul În buzunarul pardesiului. — Am să te rog să mă lași singur aici, cu ea, dacă nu te superi. Acum cîteva clipe, În timp ce citeam paginile acelea, mi s-a părut că o regăseam. Eu, oricît de mult m-aș strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alcătuit din șapte oameni, dar că, În ultima clipă, cîteva duzini de milițieni s-au alăturat festinului. CÎnd s-a deschis focul, trupurile au Încasat atîtea gloanțe, Încît s-au desprins În bucăți de nerecunoscut și a trebuit să fie vîrÎte În sicrie Într-o stare aproape lichidă. Unii au vrut să creadă că acela fusese finalul conflictului, că trupele fasciste nu aveau să ajungă niciodată la Barcelona și că rebeliunea urma să se stingă de la sine. Era doar aperitivul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu o oră mai devreme pentru a mă pune la zi cu corespondența. A trebuit să fac un efort ca să nu alerg pe stradă, ca să pășesc cu acea parcimonie anonimă și cenușie a celor ce nu au secrete. CÎnd am vîrÎt cheia În ușa apartamentului, mi-am dat seama că broasca fusese forțată. Am rămas paralizată. MÎnerul Începea să se rotească din interior. M-am Întrebat dacă o să mor așa, Într-o scară de bloc Întunecată, neștiind ce se Întîmplase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șovăielile și toate temerile mele se prefăceau acum În scrum, neînsemnate. Mă copleșeau oboseala, remușcarea și frica, Însă m-am simțit incapabil să rămîn acolo, ascunzîndu-mă de urmările faptelor mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană. Începuse să ningă cînd am ieșit, iar cerul se descompunea În lacrimi leneșe de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat spre Plaza de Cataluña, care era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clipească. — O să-ți zbor fața În țăndări, băiete. Nu va fi de nici un folos. Carax nu-i aici. Deschide gura! porunci Fumero. — Pentru ce? — Deschide gura sau ți-o deschid eu cu un foc. Mi-am desprins buzele. Fumero Îmi vîrÎ revolverul În gură. Am simțit o icnitură de vomă urcîndu-mi pe gîtlej. Degetul mare al lui Fumero trase percutorul. — Acum, nenorocitule, gîndește-te dacă ai vreun motiv să mai trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apelor din port. Ne-am așezat pe chei ca să contemplăm priveliștea. La vreo douăzeci de metri Începea o procesiune nemișcată de automobile, cu geamurile acoperite abur și foi de ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare, știi dumneata, Daniel? Ți se vîră pe sub piele și Îți răpește sufletul fără ca măcar să bagi de seamă. — Vorbești și dumneata ca Rociíto, Fermín. — Să nu rîzi, fiindcă cei ca ea fac din lumea asta ticăloasă un loc pe care merită efortul să-l vizitezi. — TÎrfele? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În sinea sa rugăciuni, ce avea menirea să-l apere de ispite de orice fel. Ele se țineau mult timp În urma lui, unduindu-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
efort suprem de voință să scape de imaginea aceasta pe cât de sublimă, pe atât de oribilă, ce parcă i se lipise de retină. Închidea ochii și vedea fața Oliviei, reprezentată printr-o gaură scorțoasă, din care ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe pat. Ieșind din cochilie, melcii se strecurau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aruncând cu tot ce se afla la Îndemână În capul uimit al masterandului, astfel că a doua zi Oliver era acoperit de zgârieturi și vânătăi. Noroc că la timpul potrivit, când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe, În furia ei oarbă, l-ar fi mușcat de gât pentru ca mai apoi, căscându-și gura și lățindu-și mereu trupul, să-l ingurgiteze, devorându-l pe-ndelete Înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pe scăunelul lui, „eu zic să-l lăsăm În pace. Oliver știe și singur ce are de făcut...” Pe moment, masterandul se arăta a fi satisfăcut de tactica adoptată. De data aceasta, nici profesorul, nici studenții, nici infirmierii care-și vârau nasul peste tot nu reușiseră să-i vină de hac. Oliver avea În fața lui o zi și o noapte ca să se gândească la ale sale. Pe moment, simți nevoia să-și Îndrepte mai bine aripile de pe umeri, care Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri nasul În intimitatea unei femei... Ferește-te cât poți să-i scotocești agenda În care dorm ca Într-o criptă atâtea nume și atâtea numere de telefon! La ce bun? Cui i-ar folosi știința asta?! La ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl frigea. Ce-ar fi zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe Noimann oare ca, vârându-se sub pat, să răscolească lenjeria intimă În căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viitorului nu avu o viață lungă. Ca un balon de săpun frumos colorat, ea se ridică și se topi În aer, lăsând În urmă-i un miros de motorină. „Vă așteaptă o călătorie grea”, mai spuse Satanovski, după care Își vârî Înapoi, cu mare grijă, cărțile de joc În buzunar. De aici, discuția devie din nou spre știrea apărută În 24:ore... Noimann Își aducea acum aminte foarte clar această scenă, pe care o lega apoi de visul său. Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tratament, care-l făcuse să vadă În față stele verzi. A cîta oară oare? Și cu ce rezultate? Reclama citită cândva Într-o gazetă se scurgea acum pe tunica bine-cunoscută a piciorului postat În fața sa. Cine Îl pusese să-și vâre degetele În priză? Creierul său anesteziat de alcool mai avea oare nevoie și de-o altă anestezie? Stomatologul se forța să-și aducă aminte unde și când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Astfel ajungi la forma care transformă un univers palpabil, valabil numai pentru cei ce trăiesc în alt anturaj mai înalt, mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea sublimității și îmi vâri în țeastă sentimentul că sunt mult mai puternic, când eu sunt atât de slab. Am zdrobit în dinți un cârcel dulce-acrișor de la o plantă care mă vizitează. A rămas în urmă un gust confuz, de glucide
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
putea tăia calea creștinilor în retragere, s-a repezit, din tufișurile în care sta ascunsă, asupra celor doi tineri și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a fost rănită la cap. Rogero s-a repezit furios la atac, iar Brandamanta vârându-și coiful din nou pe cap, l-a urmat în luptă, secerând în dreapta și în stânga. Curățiră câmpul de dușmani, dar s-au pierdut unul de altul în urmărirea lor. Rogero a renunțat să mai gonească după ei, a pornit printre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mereu în urma lui până-n clipa când vei zări turnurile strălucitoare ale castelului. Iar atunci nu șovăi: lovește-l de moarte, căci nemernicul nu meită niciodată milă, și ia-i inelul. Dar bagă de seamă, să nu-ți bănuiască intențiile, căci vârându-și inelul în gură, el se va face pe dată nevăzut. Tot vorbind astfel, înțeleapta Melissa și frumoasa Bradamanta au ajuns în apropierea orașulul Bordeaux, unde bogatul și marele râu Garone aduce mării tributul apelor sale. S-au despărțit îmbrățișându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]