2,982 matches
-
Eram, la rândul meu, asemenea unui amant sătul să doarmă noapte de noapte la câțiva coți de obiectul dorințelor sale. În sfârșit, Cairo! În nici o altă cetate nu uiți la fel de repede că ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe mine însumi de dușmanul meu. Parcă eram în același timp eu însumi și celălalt, parcă am fi fost amândoi aceeași ființă, nu știu dacă o fiară muribundă sau un zeu pe cale să se nască. Mă simțeam prins într-un vârtej de lumină în care victoria și înfrângerea se confundau, eram învinsul și învingătorul, romanul și quadul. Nu mai exista graniță între mine și dușmanul meu. Eram cuprins de o mare agitație și mă simțeam una cu tot ce mă înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Orpheus... Da, este cel mai puternic. Păzește-te de Orpheus, repetă glasul ce devenise un mârâit teribil, în vreme ce soarele dispărea printre crengile frasinului înalt, iar întunericul se lăsa în pădurea scuturată de vânt. Vitellius se afla acum prins într-un vârtej care lua cu el primăvara, smulgând frunzele și rupând crengile copacilor. — Dacă Orpheus va fi învins în arenă, vei domni și vei trăi vreme îndelungată. Dar Orpheus... — Vreau să știu cine-i Orpheus, o întrerupse Vitellius. Și mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe nenorocitul ăla de editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere. — Da. Da. Linia gurii definește fața, ca și cum ar fi privită într-o oglindă veche care surprinde imperfecțiunea cărării - da, cu un vârtej de praf și picățele pe geam. Se poate aprecia fără nici o eroare cărui secol îi aparține. Conduce un Iago mic și negru, un 666. Noaptea, lucrurile mari și rapide par mai cu seamă negre. Cel mai negru lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu încerc. Să fiu al naibii dacă nu încerc. E un vertij în care totul se întâmplă fără ca eu să mă pot opune. Acum sunt regizor și trebuie să fac ceea ce fac regizorii. Trebuie să-mi țin sub control tot vârtejul din cap și să-l împiedic să-și ia zborul spre starea care îi place lui, și care este haosul. Trebuie să mă păstrez în formă, trebuie să mă țin tare. Trebuie să realizez un echilibru între motivație și personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arte, am petrecut o bună parte a acestei perioade agitate în lumea marii culturi alături de Martina Twain. În consecință, sunt în starea de șoc provocată de marea cultură - teama de a mă pierde complet în beznă - în timp ce sunt purtat pe vârtejurile parchetului, prin coridoarele tainice, până dincolo de viziunile ascunse înfășate în lumină. Trebuie să stai la coadă și să plătești bani grei dacă vrei să stai printre translatori răi de gură și japonezi cu fețele luminate de blitzuri, bâlbâiți bombastici, indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai întâmplat ceva. * Stai. Așteaptă... iar o iau de la capăt. Acum pot să mă văd. Cu un căscat fericit mă scol de pe salteaua anatomică a celei mai recente starlete. Iau o pastilă ca o sulă care se zvârcolește născând un vârtej de vitamina C. „Bună dimineața, domnule“: e asistenta mea de la duș, sau antrenorul de tenis, sau dresorul câinelui, guru, ioghinul tinereții mele. Îmi beau apa săracă în calorii, apa minerală carete-mbată. Terapeutul care îmi face acomodarea de la casă-la-mașină mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte, o sută de chile de carne și durere. Sunt expresul ajuns la capătul visului. Tu stai în trenul tău oprit la semnal și-ți ridici ochii șocat din carte în clipa când trec eu cu un răget, provocând un vârtej de aer negru care îți ia vagonul de guler, zguduindu-i ferestrele de pică chitul de pe ele. După care eu am dispărut și calmul ți-a revenit. Am dispărut, dar încă merg, încă gonesc, încă gem. Am intrat prin holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de târg Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă. S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vârteje, pe-o piață. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Grădina orașului plânge, Și-aruncă frunzișu-n oraș. Și vine, ca-n vremuri de demult, Din margini, un bucium de-alarmă, E toamnă... metalic s-au Gorniștii, în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
universurile în toate direcțile, Prepelicarul a zis, cu vechiul ei simț practic agresiv: — Du-te acum, Joe-Sue, du-te în oraș. Așa că am coborât de pe platoul Axona către câmpia Demonilor învolburați, de care fusesem învățat să mă tem, dar micile vârtejuri care se stârneau pe câmpia aridă s-au dovedit curând a fi, așa cum spusese Prepelicarul, pur și simplu aer și nimic altceva, așa că am ajuns în oraș fără bătaie de cap, evitându-le cu grație. Am văzut automobile și spălătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tem că am încetat să mai văd vreun merit în realizări și eroism. Fiecare încearcă, prin viața și acțiunile sale să dai un pic de sens acestui univers nebun. Să încerci mai mult de-atât înseamnă să fii înghițit de vârtej. Vultur-în-Zbor se gândi: par foarte nerăbdători să mă vadă renunțând la intențiile mele. Dar i se păru că auzise o notă suplimentară în vocea lui Virgil Jones: o notă de nesiguranță. Poate că nici elnu prea credea ce spunea. Dolores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dragul meu Vultur, îi răspunse domnul Jones, eu pur și simplu am încercat în felul ăsta, să-ți deschid ochii. Nu există nici un alt mod prin care ți-aș putea explica așezarea insulei Calf. Gândurile lui Vultur-în-Zbor intrară într-un vârtej amețitor. Nu mai putea scoate o vorbă. — Ai întâlnit, probabil, tema existențelor potențiale, continuă prietenos Virgil Jones. Așa că hai să presupunem că ar exista, să zicem, doar patru trecuturi și viitoruri potențiale ale Mării Mediterane. într-unul din ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai poate întâmpla nimic. — Nu, rosti domnul Jones, dându-se bătut. Nimic. în noaptea aceea Virgil Jones a visat-o pe Liv. înalta, frumoasa, ucigătoarea Liv, cea care-i venise de hac cu mult timp în urmă. Liv era centrul vârtejului, iar el cădea spre ea, timp în care gura ei se deschidea într-un zâmbet de bun venit și se deschidea tot mai mult și mai mult, se tot deschidea, iar el cădea înspre ea și apa năvălea pe deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va fi niciodată bun la Jocul Ordonărilor. Și apoi enervarea i se risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e cumva un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e cumva un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e cumva un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mallit, acela nu e cumva un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea ar fi spus „au dansat până la capăt Dansul Neputinței“. Vultur-în-Zbor deschisese ochii. Vârtejul stătea în fața lui și se domolea. începea să semene a om. — Demonul învolburat! strigă Vultur-în-Zbor, folosind iar aceste cuvinte după șapte secole. — Bună! spuse Virgil Jones. Câteva întrebări din partea lui Virgil Jones l-au făcut pe Vultur-în-Zbor să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
os. K, un loc. De aici se ajungea la K-os. Osul din K. Sau, cu alte cuvinte: Chaos. în momentul respectiv Vultur-în-Zbor n-a văzut decât efectul înspăimântător al sfărâmării osului. Bucățile și așchiile lui s-au ridicat ca un vârtej de ceață de pe podeaua pe care se împrăștiaseră și au format un nor în mijlocul câmpului de luptă. Pușca a dispărut cu totul. Pur și simplu a încetat să mai existe. La fel s-a întâmplat cu tot restul. Acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică, ce bifurca vârtejurile de praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Daniel. Pun rămășag pe prima mea că puicuța asta stă acum În casă privind languros pe fereastră, ca Dama cu Camelii, așteptînd să sosești dumneata ca s-o salvezi de necioplitul de taică-su, spre a o atrage Într-un vîrtej necontenit de luxură și păcat. — Ești sigur? — Știință pură. — Dar dacă s-a hotărît că nu mai vrea să mă vadă niciodată? — Uite ce e, Daniel. Femeile, cu cîteva excepții notabile, precum vecina dumitale Merceditas, sînt mai inteligente ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann, emanând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care Oliver s-o poată „giugiuli”. Căci sosise și anotimpul dragostei și-al giugiulelii și trupul lui Oliver, din tălpi și până-n creștet, se umplu de flori. Iisus, care-i apăruse sub forma unui plop, cu trunchiul subțire ca un vârtej de fum coborât din Înălțimi nebănuite, a clătinat din cap și a zis: „Nu aceasta e menirea ta, Oliver. Tu nu crești ca să te Înmulțești, ai un alt scop. Nu-ți voi trimite nici o femeie, nici curată, nici necurată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]