3,613 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > SĂ NINGEM, IUBITE! Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să ningem, iubite, cum ninge orașul de seară, Văzduhul s-atingem așa cum ar fi prima oară, Să ningem agale; suav și molatic să ningem, Ghețarii din inimi cu roiuri de fulgi să îi stingem. Hai să visăm cum în noapte luna ninge pe cer Cu raze albastre, învelind pământul
SĂ NINGEM, IUBITE! de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343026_a_344355]
-
ceruri...acuma, te scuturi! *** PRIMĂVARĂ INTERZISĂ a înghețat până și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din peșteri de văzduh ies monștri-obscuri cu ochi fosforescenți și bot de iască... e seară - va fi noapte-n lanț de beznă iar câinii văii te înșfac' de gleznă! strigoiul primăverii-a-nnebunit: e interzis - cât de târziu venit... ...pe-ntinderea pustie se aprind
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind - spre voalul genei... ...îngenunchem minunii de candoare: Regina-n Cânt de Dor - Privighetoare! *** SONETUL TIMPULUI trece vremea - trece vremea - trece vremea alergai prin viață - bestie năucă trece vremea - trece vremea - trece vremea nu-nvățai să
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Amprente > BRÂNCUȘI. SCULPTÂND ESENȚE. / BRÂNCUȘI. SCULPTANT ESSENCES. Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: ,,Eu am voit să înalt totul dincolo de pământ. Cocoșii mei cântă ! Și păsările mele zboară ! Spre imensitatea văzduhului - aceasta este Pasărea mea’’. (Constantin Brâncuși) Esențele Misterului am vrut să le ridic ofranda Cerului, să prind fiorul ce înaltă zborul și izvorul cum desprinde cantul humei când țipatul de prunc răsună peste lume chipul suflării prinde viață din neființă
BRÂNCUȘI. SCULPTANT ESSENCES. de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343028_a_344357]
-
Domnul, vol. VIII; 2. Colinde din Transilvania, vol. IV; 3. Nunta din Transilvania; 4. Sf. Irineu al Lyonului; 5. Amintiri despre N. Iorga; 6. Anton Pann; 7. Predici; 8. Bibliografia Revistei „Ortodoxia”(1949-2008); 9. Nicolae Iorga. Concepția istorică; 10. Vămile văzduhului. Profeții privind România Așteptăm înscrieri și la aceste viitoare apariții. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! --------------------------------------------------- Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA Parohia Malovăț Loc. Malovăț Jud. Mehedinți România Tel.0724.99.80.86 E-mail: stanciulescuBârda@gmail.com 16 mai
OFERTĂ DE CARTE (14) MAI 2011 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343178_a_344507]
-
DIN VEȘNICIE Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mergi zâmbind pe calea vieții Și privești în urma ta Cum trecură ani de-a rândul, Cum trecu’ și viața ta. Vezi cum din văzduh apare Catastif cu amintiri Apoi simți în răsuflare Minunatele trăiri. Mergi pe drumul către “tine” Rătăcind spre nemurire, Porțile-acum s-au închis Pentru înc-o veșnicie. Referință Bibliografică: Amintiri din veșnicie / Alina Avram : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul
AMINTIRI DIN VEŞNICIE de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343285_a_344614]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CLIPA DIN NOI Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrimile-mi sunt cenușă Spulberată în văzduh, Peste norii gri de toamnă, Peste-al zărilor apus, Glasu-mi trist și răgușit Mi se încheagă-n zale, Iar mâna flămândă pe strune Descântă clipe reci de uitare. Ultima noapte se-nchide în cer Ca Luna ce se-ascunde în
CLIPA DIN NOI de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343319_a_344648]
-
a fost și ce-ar fi dacă... Din poemul: Timpul, vântul... " aș cita: "Timpul roade destinul cu un dinte de lapte/ Are forță în clipe. Unul e parcă-s șapte./ Vântu-adulmecă lutul, biciuind niște trupuri/ Domolește privirea. Se topește-n văzduhuri." Tăcerile rotunjite, ce adesea se ascund pentru odihna din zbucium, se retrag în unghiuri interioare, rotunjindu-se mimetic în sfera fără colțuri de odihnă. Căutarea perpetuă a esenței, a miezului lucrurilor, a centrului sentimentelor, astfel încât retragerea în propriul teatru de
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind - spre voalul genei... ...îngenunchem minunii de candoare: Regina-n Cânt de Dor - Privighetoare! *** SARCASMELE LUI DUMNEZEU monștrii - sarcasmele Lui Dumnezeu ori geniile - făpturi sub stele-uscate: din Paradis în iaduri - alungate păstrând - în față - -oglinzi cu
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
topească gheața de sub geana iubitorilor de muzică și de sub tălpile lor care calcă azi pe spini! Numele de la casa muzicii corespunde cu adresa sufletului. Nu poate să existe umanitate fără muzică. De jos, de la plușul pământului, până sus la sprâncenele văzduhului, romanticii dau impuls unei lumi ușoare, fără nopți negre, dar cu vise, fără zile cu pete, dar cu năzuințe imaculate. Diametrele lumii trec peste lacurile din Finlanda, pentru că acolo se colorează lumina, prin colțurile gurii copiilor, acolo existând curățenia zâmbetului
TREI SUD EST. CĂRBUNELE CARE EXPLODEAZĂ ÎN FLACĂRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344210_a_345539]
-
apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
oameni se comportă ca niște animale? De ce nu dispare odata dragostea din interes? De ce inimile multora sunt mândre ca a lui Ares? Imnul Unirii Când a făurit Părintele nostru lumea, A rânduit ca semințiile cele multe Să stăpânească peste tot văzduhul, Să dăinuiască să crească, să-nflorească Și să preaslăvească slova cerească. Auzit-am o poveste lungă mai demult, O plăsmuire veche despre un zmeu măreț, Zămilsit dintr-o acvilă și-un dracon, Care-au domnit în teluricul străbun, Precum citim
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
stâncile roase de vreme Citesc urmele istoriei, Care mă lasă static în curgerea timpului, Ca o sămânță-nfiptă-n teluricul străbun Ce nu se mai poate desprinde. Pe crestele-nzăpezite ale masivelor, Stau în bătaia razelor divine Și zăresc puzderia sacrificilor din văzduh, Ce-au împlinit un ultim vis. În lumina soarelui speranței privesc: Și-l văd pe Pleistoros Conducând armada profană către marea victorie, Care va uni toată suflarea strămoșească-ntr-un singur cuget Și va cânta balada Unirii, Ce se va
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
creștin al speranței De-a nu renunța la viața cea plină de greutăți... Dorit-am să rup giulgiul neputinței veșnice Să sfarm multele probleme - temnițe fizice Să pot gusta ale vieții bucurii mărunte Să merg-n cele patru zări ale văzduhului plin cu accidente Și să mă jertfesc în mii de părți tuturor oamenilor, Ca să nu mai văd la tot pasu`, durerea și amrarul lacrimilor. Dar tot ce trăiesc nu-i decât un vis deșart, Căci nu-s decât un sihastru
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mai are răbdare, Bate tare și sinistru-n mine, Ca și clopotul arămiu al mănăstirii ascete. Nu lăcrimez după grațiere, nu cedez defel! Mila-i pentru cei slabi... eu nu vreau milă! Aștept clipa când raza verzuie va reveni-n văzduh, Aștept sfidător ziua când paloșul eliberator se va ivi, Aștept să mă ridic din starea muribundă, Să rămân veșnic acel Prometeu neînvins de nimeni Și să mă lupt cu întunericul din care am renăscut cândva. Închisoarea mea În scaun șed
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
nimic... Vin doar să vă vizitez Și să râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără vlagă. Trupul ciuruit de plumbi îmi cade, Și durerea rănilor mă copleșește, Iar greoaia respirație se stinge, Devenind o stană de
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
de secole-n negura scaunului, Fără să pot cunoaște fericirea libertății, Pe care o caut disperat. Ochii verzi mi se-nchid brusc, Și un avatar mi se-nfățișează înainte, Oprind limba ceasului-n loc Și, lăsându-mă liber să colind văzduhul, Să sar din stea-n stea, Să mă joc printre miile comete - Întinse galaxii ale cunoașterii, Care mă conduc în căutarea unei comori pierdute. Atlas, din negura înaltelor sfere, mă caută ne-ncetat Ca pe-un intrus în a sa lume
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
tot neamul bărbătesc să-l arunce-n tartar... Dar mă-ntreb în suflet, asta să-nsemne femeia? Anonimii oceanelor șoptesc că-i zeiță reîncarnată - Însuși luna ce coboară din a bolții veșnicie Și-și îndreaptă rezele-i luminoase spre slava văzduhul... Însă întrebarea-și face loc și zice: oare asta să fie femeia? Femeia... ah, ce fixă idee mai este! De parcă-ar fi un fior seismic Și tot duhul străbun s-ar clătina, Ca într-un vechi basm citit cândva. Dar
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
-n dragoste Sau ce simte un bărbat când te are mereu aproape În fiecare ceas, ca și hainele ce le poartă. Fără tine marele râu n-ar avea curs lin... Ești chitara ce bucură zilele, Ești coarda ce vibrează-n văzduh, Până la al vremii asfințit, Când pământul ne va înghiți pe toți. Ce-i Luna rece fără de-a sa caldă Venus? E stejarul uscat și palid la frunză, E plumbul ce intră-n lemnul muribund, E molima ce-și înfige
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
viu ce-l ocrotește adesea Și nu-l lasă de izbeliște. Din criptele întunecate ale timpului Se zăresc cruci mici și mari: Păduri palide și stacoji, Ce nu-și mai găsesc odihnă... Dar un mărțișor cosmic se arată Și-n văzduh verzuia lumină renaște, Ridicând giulgiul funebru al nopții, Care-și adâncea colții mereu în cetatea profană. Fastuosul ocean albastru, Zămilsind încă din antice vremi Cerbul albului și-al negrului templu gând, Pază asupra Mărțișorului a devenit... Noi, azi, în al
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Și inima îți palpita puternic, De emoția ce te stăpânea. Privirea ta dătătoare de lumină, Mă făcea să-ți jur credință Și să-ți spun cât de dragă îmi ești Și cât de mult te iubesc. Un sunet răsună din văzduh, Ș-un glas mă scoală din vis, Iar chipul icoanei dragi îmi dispare, Și tot ce-am trăit, în van s-a dus, Umplându-mide tristețe inima, Care încetase să mai bată, Și închizându-mi ochii, Pentu a te mai vedea
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
liră Și metorii sunt vrăjiți puternic, De linul sunet al muzicii, Ce-i umple de extaz Și-i preschimbă-n vaze ale fericirii Uitând de chin și jale. Orfeu, venind din munții pustiitori Cu vocea meloasă ce se aude-n văzduh, Născând în inimile arboringenilor muritori, O mângâiere sublimă-n cugetul profan, Ce-i lăsa să trăiască-n desfătarea teriană. Semințiile, transmițând din veac în veac Balade, doine și melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care va trăi veșnic Și va alunga gândul tristeții. Arta Din uitate veacuri telurice, Monarhul Timp ne dezvăluie comori arhaice Ce-au devenit mărturii falnice: O frescă a curcubeelor cosmice, Ce înseninează mereu văzduhul Și izgonește din inimi amarul. În trecerea grăbită a anilor, Dorirea cât mai mare a astrelor, De a-și manifesta simțirile-n artă, A creat o superbă lume scurtă, Care a pus toată forța muzelor, Să inspire creativitatea stelelor. Măreția
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mână streașină și asculta cum o ciocârlie își susține numărul solo în înaltul cerului. Ridicase privirea spre bolta cerească, încercând să descopere pasărea ce trimetea asemenea triluri măiestre spre ea. Până la urmă dibui un punctuleț ce se tot mișca în văzduh, scoțând cea mai frumoasă muzică pe care nu o mai ascultase de pe când era mare cât băieții săi și locuia în câmpia de la Vetrișoaia. Atunci păzea văcuța și tot așa, privea ore în șir cum fâlfâiau din aripi ciocârliile, trimițându
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]