3,233 matches
-
scheletul Facultății de medicină... În cazul În care e găsit... Joncțiunea cu celelalte trupe se face pe un teren din apropiere, undeva Între blocurile unui cartier sordid. Curînd sîntem o turmă de stranii și posace animale ouătoare, stînd cuibăriți pe valize și cosîndu-ne fără Încetare uniformele. Treaba asta cu cusutul e mai degrabă o ocupație care ni se impune pentru a preveni plictisul și nemulțumirile - pentru că nu prea mai avem ce coase și probabil că În curînd, din cauza luminii slabe a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a frigului, o să ne coasem Între ele degetele țepene ca niște vreascuri, pline de mici infecții cauzate de igiena precară. Cineva Începe iubită care așteaptă pe un peron și despre o mamă care plînge neconsolată, iar altcineva bate ritmul În valiză. Dar toată treaba iese atît de delicat și de gîtuit Încît ai senzația că nu cîntă un vlăjgan, ci un fluture de noapte, amețit de foame și frig. După alte cîteva ore de așteptare, plecăm mai departe cu un personal
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dormit fără...? Eu cred că ți s-a defectat memoria. Lasă- mă-n paradisul meu, de ce mă deranjezi?] Bărăgan iubite prinț, ai căcat-o Conversațiile bîzÎie monoton. O sută de voci nedeslușite, În mintea fierbinte de nesomn, stînd aplecat peste valiza de lemn, prefăcîndu-mă că vorbesc cu cineva sau prefăcîndu-mă că nu-mi pasă că nu sînt În stare să mă concentrez pe ceva anume, aparatul de ras ar fi un bun pretext. Ceva care să mă țină treaz, după toată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap. Eu deocamdată nu am parte, se pare că l-am pierdut pe Box, care a fost mutat În celălalt dormitor. Adorm gîndindu-mă că va trebui să-i anunț pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fie la intrare, după ce anunță OS-ul (ofițerul de serviciu) să vină afară. Bogdan e Într-un pat undeva În stînga, după ce intru În dormitor vine la patul meu. De undeva se aude cineva cîntînd și bătînd ritmul Într-o valiză. — O clipă am crezut că tu l-ai pocnit! Ce căcat s-a Întîmplat? Dau din umeri și mă aplec să văd prin tunelul format de cele cinzeci de paturi suprapuse cine cîntă. — Cine mă-sa cîntă tocmai acum? La
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să văd prin tunelul format de cele cinzeci de paturi suprapuse cine cîntă. — Cine mă-sa cîntă tocmai acum? La vreo cîțiva metri, Înrămată de toate acele structuri metalice, se vede silueta lui Gărăgău stînd pe un pat cu o valiză În brațe, trăsăturile tăioase i se creionează Întunecat În clar obscur, mormăie o melodie de armată, care parcă se aude dintr-o altă realitate. Se deslușesc versurile, dar melodia e o improvizație. E cuprins de un exces de sensibilitate și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o iei În serios. Mai ales dacă ai mintea cît o gămălie. Sau, probabil, mai ales de asta. Probabil că... analizele și procesul gîndirii mă conduc În prăpastia salvatoare a somnului... — Bă, dacă nu-mi dai să mănînc ceva din valiză, Îți mănînc inima. E Box, nu s-a potolit, e turbat, Îi recunosc vocea În Întunericul aproape compact. E trecut de miezul nopții, mă trezește trăgîndu-mă cu putere de pieptul pijamalei. — Trezește-te În mă-ta și deschide valiza aia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din valiză, Îți mănînc inima. E Box, nu s-a potolit, e turbat, Îi recunosc vocea În Întunericul aproape compact. E trecut de miezul nopții, mă trezește trăgîndu-mă cu putere de pieptul pijamalei. — Trezește-te În mă-ta și deschide valiza aia. Nu știu ce-l face să creadă că ar mai fi ceva comestibil În ea. Îi spun că nu am ce să-i dau. — Doar dacă nu vrei să Încerci niște săpun. Sau pastă de dinți. Lovește orbește În Întuneric și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din picioare, nervos, și să-și smucească pantalonii, ca să-și salveze jucăria de la moarte. Pe Gărăgău l-am cîștigat cu miere. Mi-a rămas un borcan de miere zaharisită din pachetul primit de la maică-mea. De fiecare dată cînd scot valiza de sub pat și o deschid, Îl văd cum i se aprinde becul, intră pe frecvența prețiosului aliment pe care Îl am Îngropat Între ciorapi și prosoape și vine alunecînd spre patul meu, ca din Întîmplare. Figura lui, neagră și fioroasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Apoi, cînd tăcerea mea Începe să miroase a pericol, schimbă vorba, trece la observații legate de uniformă sau de starea infecțiilor de pe mîini. Îmi promite plasturi În următorul pachet. Și o sticlă de rivanol pe care s-o țin În valiză la Îndemînă. Plus un set de izmene și șosete groase. Bine că nu vă mai trimit În agricultură. — Imaginează-ți că pînă la primăvară nu prea are ce agricultură să se facă. O să mai vedem atunci... Tace descumpănită de tonul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ele, ca o compensație, ca o răzbunare. Reușesc să salvez de lăcomia lui Box măcar jumătate din cartușul de BT. Răcanii au adus În dormitor vin, țuică și alte băuturi și multă mîncare și, după un raid nocturn prelungit pe la valize, Box ajunge și la mine. Nu se mai obosește să mă trezească și să-mi zică să i-o deschid. Se servește singur, Îmi trage valiza de sub pat și În prima clipă, adormit, nu-mi dau seama ce se Întîmplă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țuică și alte băuturi și multă mîncare și, după un raid nocturn prelungit pe la valize, Box ajunge și la mine. Nu se mai obosește să mă trezească și să-mi zică să i-o deschid. Se servește singur, Îmi trage valiza de sub pat și În prima clipă, adormit, nu-mi dau seama ce se Întîmplă. Mă ridic din pat cînd aud trosnind iar lacătul sub tocul bocancului. Pare să-și fi făcut plinul, e pulbere de beat. Îmi dau seama că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
CÎnd intrăm În dormitor, televizorul e aprins. Mira ne anunță printr-un țiuit asurzitor că există emisie, apoi se deru lează restul genericelor patriotarde de Începere a programului. Ni se cere să luăm băncuțele de lemn de la capătul paturilor sau valizele de lemn și să ne aliniem În fața televizorului pe trei coloane pînă În spate. În timp ce facem ce ni s-a ordonat, crainicul Televiziunii Române anunță că va da legătura la Sala Palatului, de unde se va transmite deschiderea Congresului al XIV-lea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
concentrare i se desăvîrșește cînd vîrful limbii Îi iese printre buze. Toată lumea se foiește și În cele din urmă fiecare Își găsește ceva de făcut, Într-un perimetru de cel mult o jumătate de metru pătrat, șezînd pe băncuță sau valiză cu genunchii la gură. Și, oricît de tare ar zbiera la noi din televizor această realitate dementă, toți, dar absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o șezătoare militară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri. Becurile rare se chinuiesc să facă față Întunericului, Împrăștiind o lumină ștearsă. Siluete cenușii, prost Îmbrăcate se mișcă Înghețate În și dinspre trenuri, trăgînd de genți, de valize și de plase. E un peisaj clasic. Dar, spre deosebire de alte dăți, e tăcut, lipsit de orice voioșie, apăsător - le-ar putea face să clacheze chiar și pe cele mai curajoase animale. Devin o nălucă În clipa În care văd un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de drum pînă la șoseaua principală, dincolo de care e cantonul. Senzația de familiaritate e de Înțeles, am mai fost pe aici acum o săptămînă. Dar probabil că acum e ultima dată cînd mai calc pe acest drum. Trag după mine valiza de lemn În care mi-am Îndesat toate bunurile: multe perechi de ciorapi, o periuță de dinți și un aparat de ras, o sticluță cu rivanol, un caiet și un manual de engleză. Ordinul de mutare Îl am În buzunarul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
curînd cu moșul În Întuneric. Nu-l văd, Îi aud doar vocea aspră. — Pricepuși, nepoate. O iei p’in față pi la canton și dupe aia țîi drept drumul ș-ajungi În poarta unității. Îmi sar ochii uitîndu-mă după canton, valiza cu ciorapi murdari cîntărește brusc 50 de kilograme, calc În ceva ce pare să fie o serie de bălți, nici urmă de drum drept, de canton nici atît. Iar moșul nu mai e. Doar o beznă În care Îmi aud
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
santinele. Probabil că m-ar fi Împușcat vreuna, de milă. — Tu unde mergi? am Întrebat chiștocul care conducea mașina. — La Bateria a 2-a. Dar tu? — Tot acolo, am zis eu repede, ca să termin circul. — Ești sigur? Ce faci cu valiza aia? De unde vii? Aici mi s-a rupt filmul. Prea multe Întrebări dificile, căzînd toate În același timp peste mintea mea ucisă de efort, pe fondul unui somn iminent. Șoferul mi-a zis azi-dimineață, după ce m-a pescuit din dormitorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru gustarea de ora 12. Nu stă nimeni să mă prezinte, așa că, după ce primesc și eu o felie de parizer, Încep să mă Învîrt pe la locul de fumat. Craiovenii sînt de fapt doar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Păi e. Tu fă-ți griji pentru tine. Bă... și Călin ăsta... o să aibă viață grea. Are așa un aer de șmecher... CÎnd mă Întorc În dormitor, Călin face pasul piticului pe lîngă perete, ținînd pe cap În echilibru o valiză, cu un aer demn, ușor revoltat - cred că asta a vrut să spună Vali cu „șmecher“. Dormitorul se cutremură de un rîs isteric. Cineva aruncă un bocanc În el. Altcineva aruncă un chiștoc de țigară, Însoțit la scurtă vreme de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
exact cum s-a terminat povestea, așa că m-am culcat. Dimineața, ungurul era În arest, pentru sfidarea unui superior, locotenentul Îi făcuse raport. După o lună de serviciu de gardă, Îmi adun efectele din dormitor și mi le bag În valiza de lemn, pe care o scot de sub pat. Găsesc sub pernă caietul de engleză (și În el aceste rînduri către un prieten, Însoțite de Încercarea eșuată de a desena un cîine), pijamaua, periuța de dinți și aparatul de ras, papucii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a mai auzit apoi de undeva din spate, deși cu o discreție ușor de Înțeles. Așa că, odată instalați În cele două vagoane de pasageri, soldații și-au improvizat dormitorul. O parte din spătarele banchetelor au fost Îndepărtate și așezate pe valize, printre banchete, ca să poată oferi mai mult spațiu pentru odihnă orizontală. Iar ferestrele au fost acoperite cu perdele, astfel că acum vagoanele de călători arată ca niște dormitoare militare, În care se fac glume proaste pe seama răcanilor. Noroc că sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își ridică privirea spre mine, zîmbind. Nu crăp, zic ca un erou, nu vreau să ratez permisia. Trebuie neapărat să-mi văd glia strămoșească, mai zic și rîd, mai mult singur. — Du-te măcar să-ți pună un bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp. Sigur. Jur. Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea un vis, anume să întâlnească un celibatar bogat, între două vârste, tânjind după o femeie care „să-l înțeleagă“. Acesta avea s-o transplanteze subit într-o viață conjugală sigură și prețuită. Un timp, a ținut în permanență o valiză gata pregătită pentru eventualitatea apariției impetuosului admirator. În ultima vreme, însă, respectabilitatea Dianei luase o turnură nouă și ciudată. George îi ieșise în cale cu mulți ani înainte, dar în mod întâmplător. Se întâlniseră la Băi. Venise la ea o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al doilea rând pentru că resimțea întreaga chestiune ca pe un afront. Ruby o înștiințase pe Alex, pe un ton indiferent, de data sosirii lui Pearl. Roby, robustă ca un cal de povară, o ajutase pe Pearl să care în casă valizele numeroase. Acestea din urmă conțineau hainele lui Pearl și rochii de vară ale lui Hattie, depozitate până atunci în apartamentul lui Pearl. Cufărul cu lucrurile de școală și cărțile lui Hattie urma să sosească prin colet cu trenul. Pearl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]