1,781 matches
-
Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și din sicriu de soare, să fiu prin Zori, Iubirea din iubire, pe un destin uitat. 01-08-2007, 1454h TĂLPILE TIMPULUI Domnului prof. dr. univ. VICTOR ȘABLIOVSCHI TĂLPILE TIMPULUI Sub tălpi de vis, renasc pământuri de iubire Și din țărâna timpului veciile-s de raze, Prin flori de lună mi-e trupul sfânt de zori Ce-a sfâșiat legenda vie dintr-o eternă oază Sub tălpi de întuneric eu am aprins lumini măiastre Cu AERUL DE CER, să-mi pară viața versul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
felul acesta: "O, ce veste minunată, în Betleem ni s-arată! Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt, Fecioara curată. Că la Betleem, Maria săvârșind călătoria, în sărac locaș, lâng-acel oraș, a născut pe Mesia. Pre Fiul cel din vecie, ce l-a trimis Tatăl mie, să se nască și să crească, să se mântuiască." Am învățat mai multe colinde în celelalte ierni, dar toate spun același lucru. Toate vestesc aceeași mare taină. Iar când plecăm la colindat, ne sfătuim
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
iar s-o strâng și să nu-i mai dau drumul. Nu voiam să afle niciodată cum e să te simți respinsă, cum e să fii singură și pierdută așa cum mă simțeam eu. Voiam s-o protejez împotriva durerii pe vecie. Dar nu aveam să fiu în stare să fac asta. Viața avea să aibă grijă să-mi contracareze planul. Tocmai atunci ușa de la dormitor s-a deschis. Amândouă am tresărit trezindu-ne din starea nenorocită în care ne cufundaserăm. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos este viu cântă orice făptură! Știrea curge ca mierea în gură. A sfântă-nviere răsuflă pământul Și vestea aleargă mai iute ca gândul. E viu din vecie, El, Dragostea, Viu va rămâne și-n inima mea.
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
pentru că se întorcea în cealaltă liniște, arzătoare. Și gândea: nu trebuie să se îngrozească de o lucrare a naturii, pentru că ar săvârși o copilărie, cum spune Marc Aureliu, care zice mai departe: durata vieții omenești este doar un punct din vecie, substanța vieții un flux ce curge continuu, senzațiile bezne, întreaga alcătuire a trupului sortită unei grabnice putrefacții, sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
mai departe și mai departe Și așa răcnea săracul, de să te ferească Bunul Dumnezeu! și așa se ducea pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în ajutor Dus a fost pentru vecie, Dumnezeu să-i ierte păcatele! am mai putut zice în gând fiecare, însă așa eram de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din gură, nici măcar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai spună ceva dar sângele țâșnește pe gura lui, închizând-o pe vecie. Marius încrucișează mâinile mortului pe piept. Murmură scurt o rugăciune pentru liniștea sufletului celui care murise. Se ridică, uitându-se la soarele înălțat sus pe cer. Mai este mult până la sfârșitul zilei când, probabil, noaptea va aduce o încetare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mă voiu resemna să citesc conferința Dumitale, cum am citit și "Gândirea axiomatică" din Revista Fundațiilor, - pentru care am uitat să te felicit. Îți urez un succes așa cum vrei Dumneata: nu de radio ci de aulă. Al Dumitale prieten pe vecie D. Barbilian
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
că ar putea merge mai departe decât la a întrevedea o epocă în care așa-numitul echilibru al puterilor să se zdruncine cât mai {EminescuOpX 396} rar. Dar a zice că el ar avea vreodată sorți să se stabilească pe vecie ar fi să credem că lumea este un product rațional, iar nu precum este, un ce firesc și real. Luate dintr-un alt punct de vedere cuvintele contelui Moltke sânt foarte semnificative; ele sânt un fel de confirmare oarecum oficială
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Hudson, acesta emise un protest. ― Podeaua e-nghețată. ― Acum zece minute așa erai și tu. Doamne, ce echipă! Poate vrei să-ți aduc papucii? Hudson bătu din gene. ― Ai face-o pentru mine, sergent? Oh, ți-aș fi recunoscător pe vecie. Câteva râsete punctară răspunsul caporalului. Apone zâmbi, înainte de a se îndepărta continuând să adreseze reproșuri oamenilor lui și să-i zorească. Ripley rămase deoparte. Infanteriștii formau o echipă sudată, o hidră de luptă cu unsprezece capete, iar ea nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
departe, putea fi o idee bună să se confrunte cu acești oameni înainte să înțeleagă prea bine ce puteau, sau ce nu puteau face ei. "...Pe de altă parte, dacă acest corp este ucis - acela aș fi eu, dispărut pe vecie." Se simți vinovat... "Iată-ne pe noi, trupurile Gosseyn, cu marea asemănare din mințile noastre, cu memoria care merge până la identificare, și corpuri similare care se tot perpetuează - Grupul acela de corpuri de optsprezece ani, așteptând acolo, undeva... În ciuda acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
camera ei și să fac dragoste cu ea. Ei, eram și eu tânăr, nu-mi formasem încă o părere despre astfel de lucruri. Mai apoi, am aflat că soțul ei murise și că se hotărâse să rămână soția lui pe vecie și să nu se mai căsătorească. Dar m-a văzut pe mine și m-a chemat și eu am urcat la ea. Și, pe urmă, o dată pe lună se ruga la soțul ei s-o ierte și lua o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
multă încăpățânare: că sunt ale mele, că au vreo valoare, că le pot păstra nealterate, transportate prin timp ca niște sfinte moaște la care să mă rog de fiecare dată când ceva avea să meargă rău. Mă vedeam lipit pe vecie de locul ăsta unde începuse totul, stăpân pe frigiderul „General Motors“ și bucătăria cu faianță albă, înfășurat protector în perdelele și draperiile catifelate pe care, cine știe de ce, bunicu’ Vitalian nu mă lăsa să pun mâna, plesnindu-mă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
măr, cu mușețel, cu kiwi, cu aromă de chianti sau miere de pădure. Îmi explica iritată că sunt trucate, diluate în mod intenționat, pentru a te obliga să le folosești și mai mult, doar-doar vei reuși să-ți înmoi pe vecie tegumentul. Degeaba; cu cât te oblojeai mai tare, cu-atât bătrânețea înainta mai decis. Pielea nu întinerea, venele rămâneau umflate, oasele înțepau prin porii dilatați. Sabotajul era total și trebuia combătut. În consecință, Maria combina diverse plante și pudre, amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obiectul seamănă c-un antricot cu zgârciuri. Sau poate c-un fluture sângeriu, cu-aripile topite în grăsime. Lepidopterul de carne fragedă, macră, sleită, se pregătea să-și ia zborul spre orbitele fiecăruia dintre noi, pentru a ne imprima pe vecie cu poftele lui scârboase. Mi-ar fi plăcut să zic asta atunci, i-aș fi uluit pe toți. Rămăsesem singurul din gașcă pe care poza îl lăsa rece. Detașat de situație, mă simțeam mai degrabă îngrijorat, decât atras: dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie. În ciuda unei retrageri într-o formă anterioară, reprezentativă, a națiunii, Supplex-ul păstrează unele elemente de modernitate, pe care le integrează într-o structură de rezistență de natură tradițional-feudală. Pe de o parte, suplicanții revendică drepturi pentru întreaga românitate transilvăneană, pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
identifica, sub expresia eminesciana "[trece] albă regina nopții moartă", echivalentul luna, dar cine ar putea "traduce" în termeni exacți versurile lui Emil Botta Lebedele aurorei dalbe Au trecut prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă multe interpretări posibile
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
întotdeauna ceva ce nu se poate nicidecum transmite celorlalți oameni, chiar dacă ai scrie tomuri întregi sau ți-ai explica ideea timp de treizeci și cinci de ani; întotdeauna rămâne ceva ce nu vrea nicidecum să iasă din craniul tău și rămâne pe vecie în tine; cu acest ceva vei muri, netransmițând nimănui poate cea mai importantă parte din ideea ta. Însă, dacă nici eu, acum, nu am reușit să redau tot ce m-a chinuit în decursul acestor șase luni, oamenii vor înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată și zice: «Ce-o mai fi oare cu moșulică generalul, o mai fi trăind?» Și spunând asta, poate, mai și râde în batjocură - și asta-i tot. Dar de unde știi dumneata ce sămânță a aruncat în sufletul lui, pe vecie, acest «moșulică general», pe care nu l-a uitat douăzeci de ani? De unde știi dumneata, Bahmutov, ce importanță va avea această comunicare dintre o persoană și altă persoană în destinul celui care i-a fost părtaș la necaz?... Doar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pună la momentul potrivit; dar că a uitat subit. Se repezea la prinț, la Evgheni Pavlovici, îl implora pe Keller să-i dea pistolul înapoi, zicându-i că imediat va dovedi că „onoarea lui, onoarea“..., că acum e „dezonorat pe vecie!...“ Până la urmă își pierdu cu adevărat cunoștința. Fu dus în biroul prințului și Lebedev, care se dezmeticise cu totul, trimise imediat după un doctor, iar el cu fiica și fiul lui, cu Burdovski și cu generalul rămaseră la căpătâiul bolnavului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe bietul băiat să se simtă ca lovit de un trăsnet. Nu putea scoate o vorbă și începu să plângă în tăcere. Prințul simți că aceasta era una dintre acele impresii, care rămân pentru totdeauna și reprezintă o cotitură pe vecie în viața unui adolescent. Se grăbi să-i împărtășească punctul său de vedere asupra celor întâmplate, adăugând că, după părerea lui, poate că și moartea bătrânului este pe cale să se producă în primul rând din pricina groazei rămase în sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am început să-i pun întrebări, mi-a spus că de mult nu vă mai iubește, că până și amintirea dumneavoastră îl chinuiește, dar că îi e milă și, când își amintește de dumneavoastră, își simte inima parcă „străpunsă pe vecie“. Trebuie să vă mai spun că n-am mai întâlnit vreun om de o sinceritate atât de nobilă și de o credulitate fără margini. Din ce mi-a spus, mi-am dat seama că numai cine nu vrea nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înțelegea, chiar s-ar putea spune cu siguranță că nu înțelegea întreaga forță a acestei provocări. Nu vedea în fața ochilor decât chipul acela disperat, smintit, din pricina căruia, cum lăsase să-i scape odată față de Aglaia, inima lui rămăsese „străpunsă pe vecie“. Nu mai putu suporta și de aceea i se adresă Aglaiei, cu rugă și dojană în voce, arătând spre Nastasia Filippovna: — E cu putință una ca asta? Doar e atât de... nefericită! Atât apucă să spună și amuți sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]