2,286 matches
-
Ignatius, scuipând floricele de porumb peste mai multe rânduri de scaune. Cum îndrăznește să pretindă că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru cumpărături, vecinei ei. Privește-l. Mai poartă și cercel. Urmă apoi o scenă de dragoste, prezentată estompat și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi mergea, surorile sale o găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
special să atragă atenția asupra a două feluri de mâncare pe care le discredita public de fiecare dată când i se ivea ocazia: picioare de vițel și intestine umplute. Armanoush Își amintea că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust În glas. Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose din cap cu multă Însuflețire. Le mănâncă, credeți-mă pe cuvânt. Le condimentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
De Îndată ce soldații au plecat, s-au auzit pași grăbiți pe scările de la intrare. Era vecina turcoaică de vizavi. O femeie plinuță, cu o fire blândă, Întotdeauna veselă, deși În clipa asta nu era deloc așa. Văzând expresia Îngrozită de pe chipul vecinei, Armanoush a ieșit din transa ei și a Început să se lase pradă fricii. L-a tras pe Yervant aproape de ea și a șoptit cu niște buze tremurătoare: — Fiule, du-te până la unchiul Levon acasă... Spune-i să vină imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
său. Intențiile lui Kitty erau sincere și fățișe, cele ale lui Desert Rose erau adesea ascunse. Kitty ieșise de sub vraja visului american, pe când Desert Rose reprezenta, pentru Kitty, visul american Însuși. Pe când avionul zbura pe deasupra deșertului roșu, Kitty conversa cu vecina ei, o rusoaică drăguță și inocentă de douăzeci și trei de ani. Olga se Întorcea de la un interviu pentru o slujbă În New York. Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
până în inimă, Tată, te rog, nu poți vorbi așa de bărbatul fiicei tale, Ai dreptate, iartă-mă, astăzi n-ar trebui să fie o zi de reproșuri și acuzații, Astăzi, de ce, Am fost la cimitir, am dat un urcior unei vecine și avem un câine afară, evenimente toate de mare însemnătate, Ce poveste mai e și asta cu urciorul, I-a rămas toarta în mână și s-a făcut cioburi, Se mai întâmplă, nimic nu e veșnic, Dar a avut bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a părut potrivit să-i dau unul nou, ne gândim că celălalt a avut un defect de fabricație, sau nici nu e cazul să ne gândim, ce-i dat e bun dat, n-are nevoie de explicații, Cine e vecina, E Isaura Estudiosa, cea care a rămas văduvă acum câteva luni, Este o femeie tânără, Nu am intenția să mă căsătoresc din nou, dacă la asta te gândești, Dacă m-am gândit, nu mi-am dat seama, dar poate c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui, Nu cred că va fi cazul, aș jura că Găsit nu aparține acestor locuri, câinii de turmă și de pază nu fac ce-a făcut el, După ce mănânc o să fac un tur să întreb, Profită ca să-i duci urciorul vecinei Isaura, rosti Marta fără să încerce să-și ascundă zâmbetul, M-am gândit și eu la asta, așa spunea bunicul, să faci mai devreme ce se poate lăsa pe mai târziu, răspunse Cipriano Algor privind în altă direcție. Găsit terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-l silesc, Privind lucrurile din acest punct de vedere, ai dreptate, Așa am spus și eu, exact cu aceste cuvinte, Cui le-ai spus. Cipriano Algor nu răspunse. După aceea, cum fiica lui îl privea așteptând, liniștită, se hotărî, Vecinei, Care vecină, Cea cu urciorul, Ah, da, te-ai dus să-i dai urciorul, De aia l-am pus în furgonetă, Bineînțeles, Da, Atunci, dacă înțeleg bine, ea ți-a explicat că n-avea rost să umbli după stăpânul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a simțit impulsul, cu adevărat neașteptat și inexplicabil, de a merge să ceară vești despre urcior, dacă utilizarea lui a scos în evidență vreun defect ascuns, dacă curge, dacă păstrează apa proaspătă. Evident, nu de ieri, de azi își cunoaște vecina Cipriano Algor, ar fi cu neputință să existe vreo persoană în sat pe care el, din pricina meseriei, să n-o fi întâlnit, și, cu toate că nu existaseră relații de prietenie cu familia ei, Algorii, tatăl și fiica însoțiseră la cimitir funeraliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se așteptau la ele, veneau agenții, uneori puneau întrebări, alteori nu, arestau doi sau trei bărbați, și viața continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mai devreme sau mai târziu arestații se întorceau. Olarul Cipriano Algor a uitat de vecina Isaura Estudiosa, femeia căreia i-a dăruit un urcior, și de șeful departamentului de achiziții din Centru, omul pe care nu știe dacă îl va putea convinge de interesul păpușilor. Gândul lui s-a concentrat cu totul asupra unui camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
niște vechi amici care nu s-au văzut de mult, Era uniforma, spunea ginerele, și Marta repeta, Era uniforma. Olarul îi privi cu mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate pentru că se gândise la vecina Isaura mai mult pentru numele pe care-l purta decât pentru femeia care era, într-adevăr nu e obișnuit, nici măcar în gândurile distrate, să înlocuiești ceva prin altceva, doar dacă n-o fi consecința faptului că a trăit mult, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intra în casă, dar, împotriva celor anunțate înainte, nu-i va mulțumi fiicei lui pentru că i-a arătat lumina rațiunii, nu-i putem cere atât de mult unui bărbat care tocmai a renunțat la un vis, deși neînsemnat, doar o vecină tânără, va spune da, va comanda cofraje tâmplarului, nu c-ar fi lucrul cel mai urgent, dar tot se câștigă ceva timp, în materie de termene tâmplarii și croitorii n-au fost niciodată de încredere, cel puțin așa se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina, Isaura Estudiosa, ca să mulțumească pentru urcior. Marta negă cu o mișcare din cap, Nu se numește Isaura Estudiosa, corectă, numele ei este Isaura Madruga, Ah, bine, spuse Cipriano Algor, și se gândi că nu va mai fi nevoie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
calm producția viitoare, nu în grabă ca acum, ce părere ai, Da, cred că e o idee bună, spuse Marçal, și, în clipa aceea, își aminti că i se păruse bună și ideea Martei de a lăsa câinele în grija vecinei cu urciorul, După ce te las la serviciu, mă duc să vorbesc cu șeful departamentului de achiziții, sunt sigur că va fi de acord, spuse Cipriano Algor, Să sperăm, răspunse Marçal, și observă din nou că repetase un cuvânt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se dusese în sat a doua zi pentru a cumpăra două duzini de foi de glaspapir. În magazinul acela începuse să lucreze Isaura, așa cum Marta știa de când o vizitase imediat după tulburătoarea întâlnire, emoțional vorbind, să ne înțelegem, pe care vecina o avusese cu tatăl ei. Aceste femei nu se văd des, dar au destule motive pentru a deveni prietene bune. Cu discreție, ca vorbele ei să nu poată ajunge la urechile stăpânului magazinului, Marta o întrebă pe Isaura dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși să și le scoată din cap. Și mai era și femeia aceea, Isaura, Isaura Madruga, vecina cu urciorul, căreia zilele trecute nu-i răspunsese decât E bine la întrebarea pe care o murmurase, cu ochii în jos, în timp ce număra monedele, Și tatăl tău, când, de fapt, ar fi trebuit s-o ia de braț, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l apărând și oprindu-se să-i privească, Marta întrebase, Ce vom face cu câinele. Liniștit, de parcă ar fi fost un subiect discutat de mii de ori și la care nu merita să revină, tatăl răspunse, O s-o întreb pe vecina Isaura dacă vrea să-l țină ea, Nu știu dacă am auzit bine, repetă, te rog, tată, chiar ai spus că o vei întreba pe vecina Isaura Madruga dacă vrea să-l țină pe Găsit, Ai auzit foarte bine, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ori și la care nu merita să revină, tatăl răspunse, O s-o întreb pe vecina Isaura dacă vrea să-l țină ea, Nu știu dacă am auzit bine, repetă, te rog, tată, chiar ai spus că o vei întreba pe vecina Isaura Madruga dacă vrea să-l țină pe Găsit, Ai auzit foarte bine, așa am spus, Pe Isaura Madruga, Dacă ții neapărat, voi răspunde Pe Isaura Madruga, și atunci tu vei întreba din nou Pe Isaura Madruga, și o ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Isaura, dar ea spuse, E de la departamentul de achiziții, un subșef. Ezitând între decepția că apelul nu venea de la cine i-ar fi plăcut și ușurarea că nu va trebui să-i explice fiicei lui motivul unei asemenea intimități cu vecina, deși nu trebuie să uităm că ar putea fi vorba pur și simplu de ceva legat de Găsit, tristețea absenței, de exemplu, Cipriano Algor se duse la telefon, spuse cine e și curând auzi la celălalt capăt al firului vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alte lucruri, atacuri minore, care conduc la simptome asemănătoare. În orice caz, va trebui să găsesc pe cineva care s-o ajute pe mama. Bănuiesc că nu cunoști pe nimeni, nu-i așa? — De fapt, s-ar putea. Una din vecinele noastre tocmai a mierlit-o și avea cea mai minunată menajeră. O să-ți dau numărul ei. Henrietta intră în casă, continuând să-l ignore pe Simon, care începea să revină la sentimente mai bune și să-și amintească de stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plăteau școlarizările de la grădiniță, la facultate, tot. Asta era. Adică omul nu se plătea pe sine însuși. Studiile care le-a făcut și era cheltuiala statului. Dar erau niște bani. Deci nu puteam crede c-o să mă bată Dumnezeu, credeam vecina când îi spunea copilului ei: „Nu te juca cu jidovul ăla!“ și-atât. Știam că trebuie s-o urăsc. Credeam numai ce-mi convenea. Aicea nu prea-s multe de spus pentru că eram aproape ateu. Credeam în cel de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt eu. Și eu aveam un atu foarte mare. Eu îl bătusem la Nerva Traian, la Pasajul Mărășești și omul a ajuns singur până-n Dorobanți, la Perla. Până acolo a ajuns singur, s-a dus în casă, l-a văzut vecina, a băut un pahar. Abia a doua zi dimineața a început să țipe. Care-i diagnosticul? Coșul pieptului spart, ficatul zdrobit, pancreasul zdrobit și o mână luxată. În momentul în care ai coșul pieptului spart, nu mai poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de Loyola n-a fost o figură oarecare... ― Presupun ce s-a întîmplat... ― Cărțile acelea au fost cu adevărat "blestemate". Nu m-am grăbit să le iau de la Julia, să le pun înapoi de unde le luasem. Și, zărindu-le, o vecină, iscoditoare, s-a dus repede la Inchiziție s-o denunțe. În aceeași zi, i s-a făcut o percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]