3,223 matches
-
oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd să nu fie nici o sentinelă de veghe? se întreba mama cu glas tare. M-a lăsat jos și a împins canatul porții, care a cedat fără greutate, căci era deja întredeschis. Am ieșit din oraș, fără să știm prea bine încotro s-o apucăm. Eram încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda îngrijiri cuiva, fiindcă știa că veghea lui înlesnea calea spre vindecare a celuilalt. Dacă veghea, putea convinge Moartea să plece în altă parte. Își aminti cuvintele lui Proculus, maestrul său: numai cine știe să împartă cu bolnavul energiile sale vitale și știe să se dăruiască într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda îngrijiri cuiva, fiindcă știa că veghea lui înlesnea calea spre vindecare a celuilalt. Dacă veghea, putea convinge Moartea să plece în altă parte. Își aminti cuvintele lui Proculus, maestrul său: numai cine știe să împartă cu bolnavul energiile sale vitale și știe să se dăruiască într-atât încât să simtă suferința celuilalt poate vindeca. Orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
căror găuri erau astupate cu catran. Se cunoștea mâna femeii în mănunchiurile de flori uscate de lângă cămin și în cele de ierburi în care Valerius recunoscu câteva plante medicinale și vâscul. Aruncă o privire spre fata care, ca și el, veghea lângă gladiator, continuând să-i șoptească lucruri pe care el nu le auzea. Sau, poate, șoptea o rugăciune către zei. Valerius să ridică pentru a mai turna câteva picături din poțiunea lui în gura bolnavului. Îi atinse fruntea, mâinile, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când în când, mulțimea izbucnea în strigăte care ajungeau până la ei. — Skorpius e gata? Încă din zori, răspunse Marcus. Așa cum face întotdeauna înainte de luptă, a stat toată noaptea în picioare, în cămăruța lui, cu fața la perete. Nu știu ce rugăciuni spune el în timpul veghii. Dinspre arenă veni o pală de aer rece, umed. Valerius fu străbătut de un fior. — Mă întreb ce l-a apucat pe împărat de te-a pus să lupți cu Skorpius. — Un vis... A avut un vis, răspunse Valerius aranjându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost pilit tot timpul. Dar, în halul în care eram, nu puteam să-i suport dezaprobarea fățișă, așa că am încercat să iau lucrurile cu mult calm. Aveam febră. Și mai aveam și febra numită Selina. Mă aflam la granița dintre veghe și somn, acolo unde somn nu e, dar nici treaz pe de-a-ntregul nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cel mai mic efort. Și mintea mea era liberă să tropăie fără rost, așa cum face mereu când nu e sub influența stresului sau plăcerii Gândurile mele dansează. Despre ce e vorba? Despre un dans al spaimei și al implorării, al veghii inutile. Cred că sufăr de o nouă boală a vacii, care te face să te întrebi dacă ești tu cel adevărat tot timpul, care face ca viața să-ți pară o șmecherie, un act, o glumă. Mă simt, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut apariția impetuoasă. Era o scumpă mare și neagră, cu cel mai bun... nu, stai așa Poate că am început cu blonda fierbinte care și-a scos... Na Nu, era gagicuța neagră a cărei... Oricum, după o vreme în timpul acelei veghi, când mintea mi-a fost orbită de băutură, minciuni și pornografie, fetele au început să se amestece și să se dezmembreze în capul meu. Procedeul era mereu același, și Fielding le primea și le scotea pe ușă ca un felcer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca lumea. Dincolo, Selina se foiește prin cameră, păstrându-și atitudinea, distanța, veghea. Am strigat-o pe nume. Și-a făcut apariția în cadrul ușii, luminată din plin, dar distantă, fără să fi fost pe de-a-ntregul acolo, dusă într-un alt film sau o altă poveste... Azi, în stația de taxiuri a aeroportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le-a dat Martina Einstein. Trebuie să ai încredere în el. Să cercetezi lumea și să-i descoperi conspirațiile, să descoperi secretele Lumii Vechi. Și Darwin, Freud, Marx - ce ghicitori colosali. N-am renunțat nici la beletristică: am citit De veghe-n lanul de secară, un roman a-ntâia, după părerea mea. Scris în stilul cel mai elegant și plin de forță. În ceea ce-l privește pe Hitler, ei bine, sunt consternat. Nu-mi vine să cred că-i adevărat. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului la biroul lui. Lumea banilor destui, lumea destulului. Le-am văzut pe toate astea, dar nu le-am văzut strălucirea. Mie mi-a plăcut tot ceea-ce-păcălește-ochiul, băutura, barurile, potolu’, fata de la picnic, blonda cu pieptul mare, familiară, erotică. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și trec sub potcap. O-ncepem. Gata.“ Omul dădea să scape de mine, dar nu reușea să mă scoată din pasa mistică. În acel moment a venit și profesorul. Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți, la grecii antici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care Își amintea și care acum se manifesta doar ca un lup ce umbla pe labele dinapoi. Penélope fu o copilă fragilă, palidă și imponderabilă. Jacinta o vedea cum crește asemenea unei flori Înconjurate de iarnă. Ani În șir o veghe, noapte de noapte, Îi pregăti personal toate mîncărurile, Îi cusu hainele, Îi stătu alături cînd trecu prin nenumărate boli, cînd rosti primele ei cuvinte, cînd deveni femeie. Doamna Aldaya era o simplă figură din decor, o piesă ce intra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-a Îndepărtat, la adăpostul umbrelor. Luni de zile ne-am văzut mereu așa, pe Întuneric, În cinematografe și pe străduțe, În miez de noapte. Julián mă găsea Întotdeauna. Eu Îi simțeam prezența tăcută, fără să-l văd, mereu de veghe. Uneori te pomenea și, cînd Îl auzeam vorbind despre tine, mi se părea că deslușesc În glasul lui o tandrețe ciudată care Îl deruta și pe care credeam că și-o pierduse cu mulți ani În urmă. Am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Fermín Romero de Torres. M-am trezit Îmbibat Într-o sudoare care Îmi opărea pielea. Două mîini mă susțineau ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puteți cânta În strună lui Lilith... Ați fost eliberat... Acum nu vă mai aflați sub tutela fustei... Piciorul acesta vă va călăuzi pe-alt drum...” Acesta fusese comarul care o parte se derulase În somn, o alta În stare de veghe. Acum Noimann era treaz, dar iată că piciorul din vis Îi apăru În față. PAGINĂ NOUĂ V. Aria piciorului rătăcitor La drept vorbind, stomatologul Paul se aștepta la o astfel de surpriză. Piciorul, frumos retezat la distanță de o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sta în noaptea asta și unde să nu vă fie frig. Hai, veniți, veniți cu mine ! Actul III Îngerul Gavril și păstorii Povestitorul: Pe timpurile acelea vechi, în preajma Betleemului se aflau pășuni întinse. În noaptea aceea, câțiva păstori stăteau de veghe lângă turmele lor de oi. Îngerul apăru dintr-o dată, înfricoșându-i pe aceștia de moarte. Îngerul : Nu vă temeți, nu vă temeți, căci o veste bună vă aduc. Mergeți, călăuziți de această stea până veți da de o peșteră. Intrați
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ceasul, se asigură că mai are timp și trage adânc aerul rece În piept. Aerul nu este suficient de rece sau poate tocmai de aia se simte În el mirosul de W.C.-uri descărcate direct pe terasamentul căii ferate. Prin veghea și visul lui mult prea amestecat mirosea ba a gudron, ba a praf Încins, ba a tămâine, ba a frig pur și simplu și deodată... o capră traversează șinele căii ferate la două peroane mai În față. Zare se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fie atingându-vă ușor pe braț. Vă poate fi de ajutor stimularea centrului energetic de la nivelul sprâncenelor înainte și în timpul sesiunii de vedere la distanță, închideți la intervale regulate ochii, pentru a ajunge mai ușor în starea dintre somn și veghe și pentru a rămâne acolo. Este posibil să vedeți anumite lucruri în spatele pleoapelor închise: tipare de lumină, culori, imagini, scenarii. Acestea sunt un amestec de imagini hipnagogice, de fragmente de vis și de scene de clarviziune. Descrieți tot ceea ce vedeți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
FRECVENȚE, STĂRI Stările beta, alfa, theta și delta descriu tocmai fercvențele pe care funcționează activitatea cerebrală în anumite momente din viața noastră. 1. STĂRILE BETA (frecventele undelor generatoare de stări beta sunt cuprinse între 13-30 Hertz) corespund stării obișnuite de veghe, în care atenția noastră este predominant orientată spre activitățile zilnice. Aceste stări, undele produse de ele apar în timpul angrenării predominante a minții noastre în activități de satisfacere nevoilor zilnice (mintea calculează, organizează, face predicții, strategii etc.). IMPLICAȚII PSIHOLOGICE: Frecventa undelor
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus și el pe lespede. Tatăl lui Trandafir e alături de fiu... Părul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]