1,900 matches
-
Se gă... găsesc destui martori, precum și propriii lui sclavi... Sub privirea cruntă a împăratului, devine din ce în ce mai puțin sigur: — ...care cunosc... — Ce cunosc? face sec Augustus. Că sunteți în stare să adu ceți o grămadă de mincinoși, gata să-și împrumute veninul limbii pentru o pungă cu galbeni? Se strâmbă disprețuitor. — Atacați un om nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și-i reproșați că se ocupă de magie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină la rândul ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru. Belbo zise că i s-a părut un mitoman: „Ai văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În cazul În care Linda mi-ar răni copilul În vreun fel, v-aș fi spus că aș urla la ea, că mi-aș dezlănțui toată furia, durerea și mînia. Mi-am imaginat că mi-aș urla Întreaga ură, descărcîndu-mi veninul și bucurîndu-mă de expresia șocată de pe chipul ei și de incapacitatea ei de a răspunde. Dar, acum, nu simt nimic din toate astea. SÎnt doar obosită. Și ușurată. Dar mai ales obosită. — Te rog, lasă-mă să-l văd, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la Dumnezeu să-l scape de halucinațiile provocate de malarie. Andrew văzuse femeile tribului expunându-și trupurile cu nerușinare și le ceruse să se acopere. Andrew le vindecase bolnavii, făcându-și-l dușman de moarte pe vrăjitorul local care strângea venin de șarpe, scuturându-și lanțul făcut din oase de diferite dimensiuni, ca să-l afurisească pe diavolul alb și puternic care-i distrusese prestigiul. Cu mâinile sale, Andrew tăiase copacii junglei și ridicase scheletul Bisericii Misionare, aducând cuvântul Domnului pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rumegat vorbele tale și de atunci te aștept cu răspunsul... Mi-ai spus, mai pe subțire, că sunt laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin în inimă, dragul meu... ― Sunt laș, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, înfuriat parcă de sfiala camaradului. Fiindcă nu mi-a sosit încă vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grijă!... Acuma primesc ordinele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cap și până-n tălpi, să o scape de pe terasă; mai târziu, după ce se recuperase în mod aproape miraculos, nu l-am mai lăsat să pună mâna pe ea, nu am mai avut curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu-i dojenesc: vor regreta ei, toată viața (dacă au suflet și minte) că și-au dat frâu la ,,bube, mucegaiuri și noroi”, din ei, relativ la un om care a muncit susținut toată viața. Sunt mâhnit că unii frustrați varsă venin când ar trebui să viseze să ajungă ca mine. Și nu cu limbajul suburban se ajunge la respect și performanță ! Filmul ,,A FOST SAU N-A FOST?” cu TV Vaslui, sau o secvență a existenței mele, nu induce clar decât
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
femeile sunt separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani în urmă, își cucerise soția fredonându-i Flautul fermecat sub balcon, incapabil acum să mai accepte ceva „cultural“, incapabil să nu-și verse veninul asupra establishmentului, unde înghesuie cam tot, de la Rembrandt la Mozart... Monty Kipps, propovăduind interzicerea homosexualității, o acceptă când e vorba despre un bun prieten preot... Și tot așa. Dar e vorba despre două femei care înghit până la un punct orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să-mpiedice răspândirea Cuvântului, i-au tăiat limba. Ți-a rămas, nefericite copil, mâna - zise cu blândețe Radu Stoenescu-Balcâzu. Cuvântul e ca o albină: câtă vreme zboară, el numai bâzâie; când se-așază pe-o hârtie, abia atunci își lasă veninul sau dulceața. Scrie, copile, numai scrie: cu dreapta ține pana, cu stânga scutul. Și preafrumoasa domniță? — Pe mine mă cheamă Cosette - grăi țigăncușa. — De dumneata, drept să-ți spun, n-am auzit - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Pe drept cuvânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar n-am fost În stare. Nu știu de ce, dar Îmi stăruia În fața ochilor imaginea taximetristului de care tocmai mă despărțisem - mîrlanul acela viclean și malițios, care duhnea a animal, care respira nemulțumire În loc de aer și În venele căruia curgea venin În loc de sînge... Un asemenea om n-ar fi capabil să stea aici... el n-ar avea timp să-și compare pe ascuns propria soartă cu fereastra lămîiatică... Dar asta nu Înseamnă că toți taximetriștii sînt la fel. Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare ample, cu clape groase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
poetul, ținea cu tot dinadinsul să ne facă să-l îngurgităm pe nemestecate pe unul care reușește să deruteze pe mulți prin felul lui de a fi, o face pe drăcosul, mușcă în dreapta și-n stânga, atacă, se zvârcolește, aruncă venin, face echilibristică pe o muchie de cuțit, se leagă de unul, de altul, nimic nu-i convine, nimic nu-i priește, face o mie de coțcării, fără răsunet, cu gândul că nu-l știe nimeni, împroașcă, lansează fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acum, grozav de mulțumiți de coeziunea dintre ei, foloseau aceleași tipare, singura lor mulțumire era vânătoarea de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da, cum altfel și rămâneau visători, extaziați ca într-un moment de reculegere, refuzau să rostească vreun nume, n-aveai decât să descoperi și singur, altfel n-ar mai avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe canapea, bătând din aripi și croncănind strident, ha, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu, de a scăpa cu orice preț, i se împlântase serios în minte, o preocupa noapte și zi, deși, dincolo de temerile ei simțea că merge la sigur, fata era singură, n-avea pe nimeni care să-i insufle eventual cine știe ce veninuri și apoi, ce mai, Ovidiu însemna pentru ea, fără doar și poate o partidă. Drumul către satul unde locuia Fana a fost unul dintre puținele plimbări pe care Ovidiu și Carmina le-au făcut împreună numai ei doi fiind. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să știu. Nu sunt curioasă. Regret Încă ziua În care te-am Întrebat de tatăl Asyei. O, Doamne, cât Îmi doresc să n-o fi făcut. La ce e bună știința dacă tot nu poți să schimbi nimic? E un venin care te lasă infirm pentru totdeauna. Nu poți să-l scuipi afară și nu poți să mori. Nu vreau să mi se-ntâmple iarăși asta... În plus, ce știi tu? Nu reușea să Înțeleagă cum de-i scăpase ultima Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cumva ce specie e? o Întrebă Norman. — S-ar putea să fie un Belcher. Toți șerpii din Pacific sunt veninoși, dar șarpele Belcher este cel mai periculos. De fapt, unii cercetători Îl consideră reptila cea mai veninoasă din lume, având veninul de o sută de ori mai puternic decât al cobrei sau al șarpelui-tigru negru. — Deci, dacă te-a mușcat... — În două minute ai mierlit-o! Priviră unduirea șarpelui printre gorgone, după care animalul dispăru. — De obicei, șerpii de mare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Unii scafandri chiar Îi ating și se joacă cu ei, dar eu n-aș face asta. Dumnezeule! Șerpi! De ce sunt atât de veninoși? Ca să-și imobilizeze prada? Știți, interesant e că cele mai toxice creaturi trăiesc În apă. Prin comparație, veninul animalelor de uscat nu Înseamnă nimic. Și chiar și printre acestea din urmă, otrava cea mai puternică este extrasă de la o amfibie, o broască: Bufotene marfensis. În mare trăiesc pești veninoși, precum peștele-balon, care În Japonia este o delicatesă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
veninoase, Alaverdis lotensis. Odată mă aflam pe o ambarcațiune În Guam și o femeie a adus la suprafață o astfel de scoică. Sunt foarte frumoase, dar femeia n-a știut să-și ferească degetele. Animalul și-a scos acul cu venin și a Înțepat-o În mână. După trei pași s-a prăbușit În convulsii și după o oră a murit. Mai sunt și plante veninoase, bureți veninoși și corali veninoși. Și, În fine, șerpii. Chiar și cel mai puțin veninos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu doar a celor trecătoare... "ȘARPELE" M-a încolăcit de mai multe ori asta după ce am vrut eu să-l pun pe el cu capul sub butuci pănă la urmă m-a trântit el grămadă la pământul lui în așteptarea veninului izvăvitor, dar... surpriză: părea c-a ostenit și el, ditamai balaurul, și-acum se târâie cu mine-poale, nu-mi rămâne decât să aștept, să așteptăm, el este EL, târâtorul hărăzit veșniciei târâtura, nu se știe încă de către cine, Șarpele... timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
morale și fizice, și nu pentru 52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
morale și fizice, și nu pentru 52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe Bugeac, trupul să mi-l sature de viu”. Prietenia i-a adus poetului alinare “ ți-ai rupt cămașa toată de pe tine și rănile trupești mi le-ai legat”. În ultimele ceasuri de osânda balaurul, În sfarșit, Învins, “ Își suge veninurile toate”. Dincolo de rigorile și suferințele temnițelor poetul spera În seninul zilelor postume “În alt veleat, când rănile de acum/peceți În cartea țării se vor face”. El este sigur că “Într-o zi se va vorbi despre noi/și oamenii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]