1,765 matches
-
ocupa, ca de obicei, azi de cei clin jur; sta cuprinsă de o proprie absorbire destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă, aproape placidă. Buna Lina avea aerul ei de doctor, cel de zile mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu avea nimic comun, în făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de leșinuri, care păreau a speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână pe puls. Mini îi veni într-ajutor: - Ce se petrece? îi șopti. - Lucru urît! ... cu păcătoasa ceea mică ... A dat-o gata pe biata verișoara . . . Pocitania! - și, cu acest compliment, împinse acul în brațul care acum - așa de curios de observat - era moale altfel, nu cum e carnea fragedă a femeiei - o lâncezeală a aceleiași cărni, în care simțeai absența vieței conștiente și care urmase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce comedie! . . . Hallipa, care avea pe conștiință că nu o prea iubise ... ca să nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei, la ascendentul ei de o viață întreagă . . . uzurparea asta! - Bine că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului. E o greșeală a frumoasei Lenora... Spune tu, Lina! Odrasla italianului!... - Pacoste de la început până la urmă! N-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochii mari și se uită pe rând la amândouă, dar Lina nu se descrunta. Sta botoasă cu ochii înghițiți de pleoapele strânse. Lina avea un sentiment foarte susceptibil al familiei și, mai ales, avea slăbiciune către tot ce privește pe verișoara Lenora. Daca Mini venea acolo duminică la dejun, găsea doi liceeni slăbănogi, cu urechi prea late și gâturi prea lungi, care păreau mai lesne băieții lui Rim decât gemenii lui Hallipa. Menu-ul era atunci compus din bucatele favorite lui Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doctorul Rim devenise mitologic - și pe care o primea cu plăcere, fiindcă toată casa mirosea a p-'rfum și se umplea de haine subțiri și feminine, de aceie deshabille-uri a căror întrebuințare Lina, firește, nu o cunoștea. In oraș, dimpotrivă, verișoara era totdeauna simplu îmbrăcată, ceea ce, după gustul doctorului Rim, făcea un contrast savuros cu cochetăria ei intimă, cum se exprima. Pe Lina nu o putuse dezvăța de a se îmbrăca ridicol, cu flori roșii la pălărie. Doctorul Rim - cronicar de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
birou, Lina în sufragerie și camera lor aparținea frumoasei Lenora. Mini asculta cu interes. Acel Rim, căruia îi plăceau tulburările domestice, îi părea nou. L-ar fi crezut metodic, ordonat și meticulos. Când pleca la facultate, doctorul Rim saluta pe verișoara în pat, albă și pufoasă ca o lebădă. Mini își confirmă în gând imaginea exactă. La unu, când se întorcea, îi bătea în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
singură nu se putea deprinde cu ideea că acțiunea unor sentimente așa de neorganizate putea da așa efecte uimitoare în acel volum de carne pasivă. Mini se uită încă o dată la fotografia Lenorei. își aminti că Lina îi spusese că verișoara la 17 ani, înaltă, subțire, cu un cap de înger, era un tablou. Atunci o cunoscuse Lina întîi, fiindcă Lenora locuia la Mizil, cu tatăl ei divorțat, și venea numai rareori la Tecuci, la mamă-sa, care sta cu băiatul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de o parte, afecția pentru Lina, de altă, interesul pentru descoperirea posibilă, pentru vreo schiță sau proiecție viitoare cu putință a "trupului sufletului". Mini pase la loc, pe birou, cartonul mic al fotografiei Lenorei. Rim o întrebă dacă știe că verișoara a mai fost măritată. Mini știa, vezi bine. Pentru Mini, Lenora nici nu putuse fi vreodată altfel decât măritată. Nu contesta că va fi fost cândva o fată ceva mai slabă, cum povestea Lina. Nici nu avea ideea preconcepută a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
calma Nory: - Lasă femeia în pace! E scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă pe Rim dacă l-ar supăra vizita Elizei. " Cît protocol!" reflectă Mini. Rim, galant, se arătă încîntat că vede pe "verișoara Eliza". Mini rămase întrebătoare: încă o verișoara! - N-o cunoști, Mini, pe Eliza? A lipsit câtva timp la Călărași. Acum s-a stabilit aici cu totul. E vara primară a lui Doru Hallipa. O văd rar. Eu cu ocupațiile mele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă pe Rim dacă l-ar supăra vizita Elizei. " Cît protocol!" reflectă Mini. Rim, galant, se arătă încîntat că vede pe "verișoara Eliza". Mini rămase întrebătoare: încă o verișoara! - N-o cunoști, Mini, pe Eliza? A lipsit câtva timp la Călărași. Acum s-a stabilit aici cu totul. E vara primară a lui Doru Hallipa. O văd rar. Eu cu ocupațiile mele, ea cu ale ei! E foarte elegantă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unui birou de intelectual, făcea cu ochiul unei directoare a feminismului, ca la horă; acel Rim momificat parcă și care prin ochelari părea a nu vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare, care o aureola obicinuit, părea înlunecat . Mini credea că în jurul fiecăruia, undele simțirei răspîndiie nu se risipesc, ci se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cea mică a doamnei Lenora Plallipa . . . cea care . Mini se opri gîndindu-se că povestea lui Mika-Le era prea lungă și că nu e nevoie să o afle Rim dacă Lina nu i-a spus-o. Lina, probabil, păstrase secretă aventura verișoarei cu zugravul, pentru a ocoli aprecieri neplăcute asupra familiei. Rimul era cât se poate de moralist și predica neobosit. " Ce miop e omul, cu el!" gândea Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ceva peste fire! Lina întrebă mai întîi cu îngrijorare ce făceau Rim și Lică, și cum Mini, ca să nu o sperie, îi spuse că vorbesc liniștiți, ușurată dintr-o parte, începu a mărturisi grijile mari pe care i le da verișoara. Mini află că de un an și jumătate, de când însoțise pe Lina la Prundeni, în ziua scenei celei mari, lucrurile nu mergeau bine. Lina nu încetase de a se duce acolo aproape regulat de două ori pe săptămână. Nu de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la moșie sau la București. Lenora păruse mulțumită și nu întrebase nimic mai mult. Adormise pe loc, foarte adânc. . . . Ce era oare nevoia aceea de liniște! Ce asculta oare Lenora înăuntrul ei, în acea tăcere?. Mini întrebă pe Lina dacă verișoara nu avea altă atitudine când rămânea singură cu ea. Nu! Asculta micile noutăți pe care i le spunea de Rim, de Lică. . . Primea îngrijirile ei cu docilitate. Atît!. Când Drăgănescu venise într-o zi la moșie, Lenora, pe motive de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se alarmaseră de starea ei de sănătate. Buna Lina credea hotărât că Lenora la timpul acela, printr-un noroc deosebit, fusese mult mai bino. Era convinsă că totul mersese de minune. Nunta, la care cu regret nu asistase, sechestrată de verișoara, decursese într-o ordine perfectă. Casa era orânduită ca un galantar; slujise episcopul cel frumos, cu barbă neagră; bufetul fusese o adevărată expoziție de artă. Era opinia suverană a lui Rim. Asistența redusă era compusă din familie și din câteva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i fie pe plac. Nu reușea. Tot pe el avea toată pica! încercase el să se supere, să se impuie. Mai rău! Rău de tot! Ce' nebunie! . . . Niciodată încă buna Lina nu cutezase să gândească așa liber și sever despre verișoara ei. Pentru Mini era totuși limpede că amorul pasional al Lenorei, ofensat grav, după credința ei, reacționa prin acea repulsiune. Era un rezultat matematic și absurd. Ce era încă mai rău, era că începuse să revizuiască toate cheltuielile făcute cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care venise necontenit, neglijîndu-și chiar spitalul, întîmpinase un ultimatum din partea lui Rim: el, sau familia. Firește, pretențiile legitime și argumentele sumare aduse de doctor erau fără tăgăduință. Lina, de nevoie, își rărise vizitele si Lenora atunci ceruse ea singură pe verișoara Eliza. împrejurările îi erau favorabile. Tocmai divorța și avea putință să dispună de ea. Eliza venea aproape zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
astfel de motive de lamentări. Ce om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora, în incinta nebuniei ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol, mult înconjur al adevărului. In sfârșit, descinseră la otel, dar fusese cu neputință ca Lenora să se deprindă cu strâmtoarea de-acolo. Unchiul, bătrânul Hallipa,, tatăl verișoarei Eliza, avusese atunci ideea să le pună la dispoziție căsuța acesteia. Cum unchiul avea oarecare ascendent asupra lui Doru și cum Lenora primise cu entuziasm, locuiseră acolo, ceea ce părea a nemulțumi pe Elena, fără ca să spună un cuvânt mai mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-mi înțeleagă durerea, cine să-mi înțeleagă condiția în care am făcut un veșnic legământ. Să respect memoria familiei mele ce se compune din mama și tata, din bunici și străbunici, din unchi și mătușe, precum și sora mamei AURICA, verișoara tatei, Zoița, și chiar învățătorul satului domnul FLOREA, trecut la cele VEȘNICE. Cine să mă înțeleagă, să mă asculte, când lacrimile îmi traversează obrazul brăzdat de singurătate și plouat de cei ce azi nu mai sunt. Poarta bisericii mi s-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
telefon și se aruncă, de disperare că nu i-am cerut și ei numărul de telefon în pasajul de la Inter. Poți să o lași așa să se zdrobească de ciment? Nu, așa că mă scuz la frumoasa, că am văzut o verișoară cosânzeană de la țară și trebuie neapărat să-i spun ceva, dar să nu plece că mă întorc imediat, și fug pe scara rulantă, să fiu acolo când aterizează cosînzeana-verișoara, ca să o prind în brațe, să-i treacă supărarea, "nu, mămică
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă dezechilibreze perfect. Am început să dispar cu mult timp în urmă. De fapt, tot dispar, puțin câte puțin, de când a murit Lea. Cu care nu mi-a fost niciodată clar ce grad de rudenie aveam. Era un fel de verișoară a mamei, cu vreo douăzeci de ani mai mare ca ea, însă. Noi locuiam la bloc, Lea într o casă veche, în etern picaj. O dărăpănătură pe dinafară, dar una fabuloasă. Cu iederă încolăcită pe la toate caturile ferestrelor și un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe toți să ia loc sub umbrarul de sub părul văratec din fața casei. Gelu, după ce sa uitat prin curte și grădină, i-a spus gospodarului Ion să trimită pe copilul lui mai mare, care are vreo doisprezece ani, să cheme pe verișoarele care mai trăiesc și sunt unele mai mari ca el, unele mai mici, ca să se revadă și săși mai aducă aminte de părinți și de copilăria lor. Apoi l-a întrebat pe Ion dacă mai trăiește cumva Todiriță Chitic, prietenul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bun din copilărie, din adolescență și din vremea când au intrat în rândul flăcăilor satului. De el îl leagă cele mai multe amintiri, pentru că au făcut împreună cele mai multe năzdrăvănii copilărești, apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era flăcău. El, după ce s-a pensionat la Combinatul siderurgic Galați, s-a întors
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în care nu mai locuia nimeni, dar pe care a reparat-o, făcând-o ca nouă. Gelu, după armată, s-a căsătorit cu Vasilica, o fată din Podu T. unde a rămas și-a întemeiat gospodărie trainică. Când au venit verișoarele și Todiriță, s-au îmbrățișat cu lacrimi în ochi, presimțind că e ultima lor întâlnire. Gelu, după armată, s-a angajat ca muncitor la depozitul de lemne din localitate, iar după pensionarea șefului de depozit, a fost numit el pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]