1,535 matches
-
prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom afla că Eduard Gruber era un foarte activ experimentalist risipind cu vervă, pe la întâlniri de cenaclu, multe observații similare cu acelea din „Edelweisz”. Dacă se hotărăște să publice este pentru că tot acum își ține și conferința și are, probabil, un program bine articulat. Din păcate, acest program nu prinde contur în scris
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
repercusiuni asupra realității, se trezesc și incită la acțiune. 60 de ani de educație pentru formarea omului sovietic au refulat moștenirea diferitelor popoare ale URSS, dar nu au reușit să o facă uitată, iar naționalismele au revenit cu mai mare vervă după prăbușirea imperiului. În ciuda particularităților fiecăruia, toate cazurile pe care le-am evocat au cel puțin două caracteristici comune: la origine se întâlnește mereu o situație socială sau personală obiectivă (o criză economică, progresul educației, o inovație tehnologică, o suferință
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă un caracter dezordonat limitându-se la o simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
special romanul Castelul de apă (1972), reluat și amplificat în Oblic peste lume (1979) și Viața prin hublou (1986), ambele scrieri autobiografice compuse dintr-o succesiune de capitole (povestiri) cvasiautonome, reprezintă adevărata ei realizare literară. Bine lucrate, cu umor și vervă descriptivă sau cu emoție, paginile memorialistice învie personaje (dintre care se distinge Bunica), peisaje și interioare din copilărie și adolescență. Mediul târgului de provincie sau acela al cartierului bucureștean la început de secol XX sunt surprinse cu un ochi proaspăt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu, Florian I. Becescu, „Vise și lacrimi”, AAR, partea administrativă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e o virulentă critică, în spirit iluminist, a societății timpului. Poema Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
prin studiu și prin scris, aspirație care a ținut trează conștiința unei întregi generații, asigurând supraviețuirea multor intelectuali români. De o calitate literară superioară sunt portretele și amintirile cuprinse în jurnalul intitulat Secvențe din purgatoriu (1999), unde stilul alert și verva portretistică se îmbină cu luciditatea și înțelepciunea retrospectivei, evocările fiind lipsite de spirit vindicativ sau de patimă. Peste decenii întâmplările consemnate în secțiunea Oameni și destine se colorează altfel, iar chipurile unor oameni de litere intrați de acum în istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
și formație - M. a traversat experiența unei șederi de mai mulți ani la Dijon ca lector de limba română -, dar și un prag de cristalizări ce își pun pecetea pe stilul critic. Acest tip de analiză se susține printr-o vervă asociativă bogată, ce dezvoltă arborescențe, bibliografia abundă, notele devin indispensabile, însoțind secțiunile cărții și întărind impresia de lectură „în ecou”. Volumul informației nu se epuizează în corpul propriu-zis al analizei, ci debordează într-un text secundar, nu o dată la fel de dens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
înaintași, poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi contribuțiuni, de valoare. Desconsiderarea acestui principiu egalează cu totala desorientare în cîmpul de exploatare sau chiar cu însăși necunoașterea subiectului". Ca un bun și acribios istoric, recomandă ca pe viitor verva speculativă în cercetările științifice să fie înlocuită cu soliditatea cunoștințelor în materie, pentru a evita astfel producerea haosului. Ca un Zeus Tonanus se pornește în contra unui biet sursolog, Ion Sân-Giorgiu, în De la sinteză la compilație, ce afirmă enormității gen: "... poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de observație realistă inspirate din viața satului ardelean: una dintre ele, Sărmanul Fekete Jóska, pare chiar a anticipa drama eroului din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Jovialului O. îi convin însă schițele umoristice, unde își pune în valoare spiritul ludic, verva critică. Ținta - tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele sacrosancte (Epistola ad Corobetium sive De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În Notarul Scurtu ori în Tanda și Manda, se trece nuanțat de la duioșie la ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
ori cultural”, fiecare număr fiind consacrat „unui scriitor român necunoscut sau ignorat”. Tot aici este deconspirată și semnificația titlului revistei: „Poezia - și în general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe sună identic: „Domnilor critici, fiți buni și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
chiar exilul însuși. Ajungem în această situație când părăsim limba țării și nu numai țara respectivă. Dumitru Țepeneag trăiește dramatic această condiție. Cu toate acestea, cartea sa este vie, volubilă, uneori strălucitoare, foarte aproape de limba vorbită, de argou, plină de vervă și de bună dispoziție. Toate acestea la o primă vedere. Pentru a rămâne la un nivel superficial al lecturii, la o primă impresie, marota criticii române; nu este critic impresionist cine vrea... Din perioada debutului suprarealist, autorul a reținut esențialul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul lui Bertoldo. Acest ciclu de povestiri, bogat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
romanul Domnul general guvernează. Editorial, L. debutează cu pamfletul-fabulă Coada lui To, apărut, probabil, în 1918. În volumul de schițe și nuvele Hodge-Podge (1928), la fel ca și în Mesia poate să aștepte (1933) sau în Ghettouri (1939), schițează cu vervă și umor, dublate de o firească înțelegere și simpatie față de destinele oamenilor de rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
promotori ai noii literaturi, Ilie Vișan și Ion Dan; Dimitrie Repta, profesorul de matematică "cu chip blajin"; Emanoil Isopescu, profesor de franceză ce "se avânta în digresiuni, care depășeau cu mult schematicele prezentări din manuale"; profesorul de istorie "mereu în vervă" Teodor Zub153 ș.a. Dintre promoțiile de absolvenți ai liceului s-au desprins personalități de vază ale culturii și științei românești - profesori universitari, deținători ai titlului de Doctor Honoris Causa, membri ai Academiei Române: I. G. Sbiera, I. I. Nistor, Eugen Botezat
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
civică, pe care avea să o încondeieze mai târziu. Din 1878, îndemnat de Mihai Eminescu - pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă și de spirit, scânteietor în replici, cu talent de mim și de povestitor, tânărul acaparează atenția celor din jur. Intuindu-i înzestrarea neobișnuită, T. Maiorescu îl va lua, pe spezele sale, într-o călătorie la Viena. Între 1881 și 1882
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Car, Rac, NOI), în fine, cu pseudonime - Caracudi, Falstaff, Farsor, Gri-gri, Hans, Intim, L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
pentru Laval Demain ca pe un militant pasionat și sincer, "eu-ropean convins, cavaler, respectîndu-și adversarul de bună-credință, idealist, sentimental, luptător pentru eliberarea omului de toate servituțile sale. Ziarul Ouest-France îi laudă umanismul și activitatea în favoarea țărilor subdezvoltate: "...Ti-nerilor le plăcea verva lui caustică și entuziasmul, alții îl apreciau în primul rînd pe lansatorul de idei, pe "deschizătorul de drumuri", iar alții prețuiau spiritul său deschis oamenilor. Era și un redutabil partener de dezbateri, care știa să descumpănească printr-o frază mușcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lungul întregii sale vieți și opere, a cultivat o formă de ambivalență și de ambiguitate, de suspendare a judecății, chiar și a celei etice, după cum stă mărturie, între altele, articolul său despre piesa L'Eglise (Biserica) de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de L'Eglise de Céline", Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933). Asemenea lui Șestov, care se străduia să frîngă ancorele rațiunii, Benjamin Fondane / B. Fundoianu disprețuia răspunsurile și era aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată acordată intrigii și construcției personajelor, aproape clasică, trimit cu gîndul la poezia scaldică, în care islandezii și norvegienii sunt maeștri și care, în opinia specialiștilor, a rămas pînă astăzi poezia cea mai sofisticată și elaborată compusă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Bentham 68, dar dacă regăsim la filozoful englez, ca și la filozoful francez, aceeași soliditate a judecății și aceeași rectitudine a spiritului, ce contrast între forma greoaie și rigidă a primului și alurile vii și spontane ale celuilalt! Cu ce vervă plină de îndrăzneală și de malițiozitate declara economistul nostru război dușmanilor săi naturali, protecționiștii! Ce feste bune juca sofiștilor emeriți ai protecției, domnilor Ferrier și Saint-Chamans! Cum înțelegea să spargă ouălele acestor ciori ale protecției, cu bastonul său de țăran
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care avea, în rest, numeroase afinități -, socialismul, se ivise, amenințător și formidabil, din baricadele lui Februarie. Bastiat s-a întors împotriva acestui nou adversar și l-a combătut pe domnul Louis Blanc și ideile sale cu aceeași ardoare, cu aceeași vervă pe care le mobilizase odinioară împotriva domnilor Odier, Lebeuf și Mimerel. În primele zile ale revoluției, și-a dat concursul unei foi pe care distrugerea, vai!, provizorie, a vechilor piedici aduse libertății presei, a făcut-o să apară la o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se vede și ce nu se vede. În aceste mici scrieri, în care noțiunile elementare ale economiei politice și ale dreptului natural se găsesc expuse cu o orbitoare claritate, unde falsele doctrine ale protecționismului și comunismului sunt respinse cu o vervă inimitabilă, Bastiat se străduia să dea maselor, emancipate de abia o zi, luminile care le erau indispensabile pentru a practica bine self-government-ul; el le arăta stâncile redutabile pe care ignoranța prezumțioasă putea să le facă să eșueze și le semnala
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a o considera întrucâtva păzitoarea oficială a status quo-ului, iar novatorii cărora le răsturna planurile himerice nu ratau nicio ocazie de a o acuza că este "fără măruntaie". Bastiat a pus acest reproș la inimă și și-a folosit toată verva spiritului și căldura sufletului să demonstreze injustiția acestei acuzații. Pentru a atesta faptul că economia politică nu apăra status quo-ul, a cerut, în nume propriu, o mare și fecundă reformă; pentru a o justifica în fața reproșului că îi lipsese măruntaiele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
1794-1837) e un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să "ridicăm boala de pre ochii noștri". Caracterurile lui, așa de persiflate, sunt doar operă de educator. Când satiricul adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând pe La Bruyère în Anton Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]