7,993 matches
-
pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani târându-și bătrânețile pentru o diplomă de excelență, fanfara pompierilor, televiziuni, o activistă a Centrului Internațional de Educație Civică, Morală Creștină și Afirmare Patriotică al Sectorului (fosta tov. Spanțu de la U.T.C. - Textile pe Capitală) și primarul agramat, burtos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
E la datorie, am pus și de-un interviu, înainte de tratație“), deci, așa, micuții care sunt viitorul nostru și ai urmașilor pentru care se face tot ce s-a făcut și care se va face deci și până la bătrânii noștri veterani care cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu noi, de ne cunoaște mapamondu’ și vine atrași de interes, da’ sentinela de ce nu se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să nu uităm și sentinelele noastre vii, veteranii care, prin urmare deci cum ar deveni după datinile noastre străbune căci să-i cinstim deci să-i aplaudăm călduros și să invităm să vină să-și ia diploma de experență (Spanțu: „Excelență“), ha, ha, deci și escelență că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
momentul NATO deci o victorie cu care ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în limba română, și a câștigat premiul întâi, o excursie de două săptămâni în Uniunea Sovietică. Era în 1965 și, ajuns la Moscova, s-a gândit să ceară să fie dus la o organizație de acolo care se ocupa cu veteranii de război. A cerut să-l ajute cu informații despre tatăl său. Astfel a aflat că nu murise. Trăia, era în Kazahstan, se însurase, avea copii, era rostuit. Rușii i-au mai dat o săptămână să-și viziteze tatăl. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Trombă, aflând că sunt un „june publicist“, începuse să-mi vorbească despre slujba lui la cenzura de odinioară. Povești cu oameni cunoscuți de mine din cărți, din presă, unii dintre ei încă în viață, cu funcții importante la scriitori, la veteranii de război, la antifasciști și prin alte părți. Unii făcuseră și ani buni de pușcărie, dar scăpaseră. Mă năucea nonșalanța cu care Trombă povestea întâmplări amuzante din lumea lor, a cenzorilor. O lume, așa cum mi-o prezenta el, vie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el: „Nu aveam gloanțe destule. Îmi spusese un văr care lucra la Arsenal. Pe cap de român nu era atunci decât două cartușe jumate la primul atac. Calculată populația toată, să nu fie discuție, de la ăl de țâță și până la veteranii de la șap’șapte, luați de după Anuarul de la Statistică. Cu ce mai scotea din stoc, la atacul al doilea venea cam zece și un sfert. Dacă cumpăram între timp, cu ce mai capturam de la inamic, că-i băteam, la cât foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
CÎnd? — CÎnd ți-am spus că nu voiam să te văd azi. Paznicul nocturn ne dădea tîrcoale arborînd un surîs vag, În mod vădit indiferent la acel debut al meu În scena cu poarta și cu șoaptele, care lui, ca veteran, trebuie că Îi apărea banală și răsuflată. — Pentru mine nu-i nici o grabă, zise el. Am să-mi fac o țigară la colț și mai vorbim. Am așteptat ca paznicul să se Îndepărteze. CÎnd am să te revăd? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lumea sa secretă și refugiul său. Avea mereu la el un briceag sustras din sertarele lui taică-su și Îi plăcea să sculpteze cu el figuri din lemn pe care le ținea În porumbarul colegiului. Tatăl său, Ramón, portarul, era veteran al războiului din Cuba, unde Își pierduse o mînă și (se zvonea cu oarecare răutate) testiculul drept, Într-un foc de alice tras de Însuși Theodore Rossevelt În asaltul de la Cochinos. Convins că trîndăveala e mama tuturor relelor, Ramón „Un-singur-coi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ZMEURA DE CÎMPIE (roman Împotriva memoriei) Dedic această carte, din partea generației mele, rudelor noastre de sânge, veteranilor din războiul antifascist. PRESUPUNERI „Război este când te duci la război și te Întorci Înapoi și visezi război.“ [ Această definiție a fost auzită de prietenul meu, profesorul și pictorul Dorel Zaica, În 1978, de la copilul Cristian Mustață care avea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mi se părea că sunt puțin prea mare ca să le povestesc alor mei despre ceva ce În momentul ăsta nu putea intra decât În categoria unei Îndrăgosteli minore. Luă o gură de ceai și mă privi pe deasupra cănii sale cu Veteranii pentru pace. Nici unul dintre părinții mei nu era veteran de nici un fel, din câte știam, dar n-am spus nimic. În regulă. Bine atunci. Cum merge noua slujbă? Reușisem să nu mă gândesc la serviciu de douăzeci și patru de ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
le povestesc alor mei despre ceva ce În momentul ăsta nu putea intra decât În categoria unei Îndrăgosteli minore. Luă o gură de ceai și mă privi pe deasupra cănii sale cu Veteranii pentru pace. Nici unul dintre părinții mei nu era veteran de nici un fel, din câte știam, dar n-am spus nimic. În regulă. Bine atunci. Cum merge noua slujbă? Reușisem să nu mă gândesc la serviciu de douăzeci și patru de ore În cap, dar am simțit brusc o nevoie intensă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște mitocani aruncați în șanț. Copilașii se întreceau cu tricicletele pe pietrișul din fața locuințelor. Sub soarele dogoritor nu se vedea nici un adult. Buzz își lipi la rever o insignă de poliție falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aproximative. Rețeaua verilor Heisteke i-a opus rezistență. A fost amenințat în două rânduri cu pistoale și cuțite, fiind nevoit să dea bir cu fugiții, la fel de înfricoșat ca și atunci când patrula pe străzile ghetoului negrilor, suportând jignirile și sarcasmul polițiștilor veterani - un căcăcios absolvent de facultate speriat de negrotei, un laș oarecare. În ultima sa escapadă l-a localizat pe Stefan Heisteke, un copil palid și brunet, cu burta umflată, care dormea noaptea în gangul ocupat în timpul zilei de un vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să alerge. Mal o porni în urma lui, sărind într-un Caddy verde - o singură privire la fața grăsanului îl convinse că „de ce” constituia o întrebare inutilă. Meeks făcu o întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i, futu-i, futu-i!” Când ajunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe-acolo. Tehnicienii îl tratară cu indiferență, dădură din umeri și continuară să lucreze sub privirile lui. Singur soluție viabilă era eliminarea: majoritatea muncitorilor temporari erau mexicani, copii de imigranți ilegali din liceele Belmont și Lincoln, inși fără carte verde, veterani de la măcelăriile din Vernon, unde munca era de două ori mai infectă și salariile chiar și mai proaste decât nimicul oferit de Carmichael. Danny plecă, gândindu-se că Reynolds Loftis ar fi leșinat în prima clipă în care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gura-Humorului; Ag pe Rime, Pitești;) dar și la rubricile cu specific ale unor ziare din țară sau din străinătate: Expres Magazin, Jurnalul săptămânii, Maximum; Viața noastră, Israel; etc... *Cicluri anuale de conferințe (unele publicate) la Fundația Prietenii Iașului, la Uniunea Veteranilor de Război și la Penitenciarul Iași, plus unele activități culturale la Comunitatea Evreilor din Iași ( vezi spre exemplificare: revista Viața Noastră din 18-19 dec 2008). Cărți publicate: 1 * Bine că ai râs ieri; poezie umoristică; 2002 ed. Ars Longa. Debut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jonglând cu silabele cuvântului. A tras de voce și a menținut sunetul final până când a rămas complet fără suflu. Orchestra era nedumerită, iar toboșarii loveau instrumentele pentru a acoperi greșeala. Apoi însă, Chen Yi-chew s-a dovedit a fi un veteran al scenei - a inventat pe loc un vers, care înlocuia „oaia care se trezește în gura leului“ cu „peștele care ajunge în plasa pescarului“. Înainte de a avea Curtea ocazia să raporteze că a avut loc un „accident“ și că actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de partid și de stat a țării hotărâse ca el, militarul șofer, să muncească pe ogoarele patriei socialiste, spre propășirea materială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreți să facem, să ne omorâm?” Încercase Vieru să-i mângâie. „Luăm nițică trânteală și gata. Mai are școala microscoape.” „Ia veniți, mă, Încoace!” auziseră băieții un glas din Întuneric, câțiva pași mai Încolo, și recunoscuseră vocea Colonelului pensionar și veteran de război. Tăcuți și plini de supușenie respectuoasă, cei trei se Îndreptaseră către casa fostului ofițer și-i ziseseră Într-un glas bătrânului „săru’ mâna”. Îl știau de când se știau și pe ei; de când aflaseră Însă la școală faptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tăcuți și plini de supușenie respectuoasă, cei trei se Îndreptaseră către casa fostului ofițer și-i ziseseră Într-un glas bătrânului „săru’ mâna”. Îl știau de când se știau și pe ei; de când aflaseră Însă la școală faptele de arme ale veteranului, prețuirea lor ajunsese nesfârșită. În fiecare an, de Ziua Eroilor, venea și le vorbea elevilor despre vitejia ostașilor care nu șovăiseră să-și dea viața pentru eliberarea țării și pentru bunăstarea ei. Copiii erau totdeauna mișcați și Își Închipuiau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuseră din ea o mașinărie desăvârșită pentru bărbați adevărați, nu pentru pierituri. Într-o zi, din curtea Colonelului se auziseră bubuituri ca de mitralieră grea. La puțin timp, poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de fiu-său. De atunci, Socol cel tânăr se pusese pe trai dulce, urieșenia de oțel - Însoțită și de povești războinice - le aduna precum becul fluturii pe fetele și femeile de pe la oraș, dar cu slujbe În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu, cam ros la mâneci, dar care Îi dădea prestanță. Pe reverul paltonului avea insigna aia de veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții, se ducea să se ușureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmbătrânit, tinere domn, și mi-a obosit mintea. Ce ziceți de treaba asta?». Ei, da, deși mă știe de copil, Îmi vorbește cu dumneavoastră, poate ca să-mi arate că mă consideră un om matur și demn. Îmi arată insigna de veteran: «Domnule, ce obraz am eu să mă duc În casa lor cu asta În piept și să le cer să-mi dea voie la ei În țară? Insigna asta ar fi o jignire pentru ei: am omorât o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care a aflat că, În ciuda zvonurilor, motocicleta Zundapp nu fusese obținută În urma uciderii unor germani și ruși la izvorașul numit Țârâitoare, ci În cu totul și cu totul alte circumstanțe, ce vor fi dezvăluite la viitoarele aniversări ale eroicului nostru veteran de război; după ce doamna țața Gherghina a fost surprinsă În pat cu un alt bărbat de către soțul legitim, i s-a aplicat tratamentul tradițional: a fost dezbrăcată la piele, unsă cu păcură, tăvălită prin fulgi, urcată În căruță dimpreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]