4,489 matches
-
de rodii șerpuind în jurul păsărilor. Și vița de vie apare în sculptura bisericească de pe catapetesme și icoanele împărătești, ca element decorativ. Frunzele și mlădițele împodobesc marginile icoanelor și ale bolților bisericilor, cât și icoana în sine, închipuindu-L pe Hristos. Vița de vie apare în arborele lui Iesei, al lui Avraam sau a ctitorilor de seamă. Cea mai reprezentativă icoană este Iisus tulpina și apostolii mlădițele. Icoanele în care apare vița de vie sunt cele care stau în legătură cu jertfa euharistică, care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
bisericilor, cât și icoana în sine, închipuindu-L pe Hristos. Vița de vie apare în arborele lui Iesei, al lui Avraam sau a ctitorilor de seamă. Cea mai reprezentativă icoană este Iisus tulpina și apostolii mlădițele. Icoanele în care apare vița de vie sunt cele care stau în legătură cu jertfa euharistică, care de obicei sunt pictate lângă proscomidiar. Iisus poate fi reprezentat așezat pe tron (sau mormânt) în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
poate fi reprezentat așezat pe tron (sau mormânt) în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Iisus Hristos. Întreaga compoziție este pictată pe un fond albastru deschis. În partea de jos este Iesei, tatăl lui David, din corpul căruia crește un mic trunchi din care se desfășoară numeroase ramuri orizontale și verticale, ca niște coarde de viță de vie, care susțin un număr mare de personaje și scene ce reprezintă genealogia Mântuitorului Iisus Hristos. Este o îmbinare armonioasă între elementul decorativ și cel figurativ. Deși personajele sunt foarte numeroase, ele sunt individualizate. Desfășurarea Arborelui lui Iesei de la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX-lea, brodate cu fir de aur și argint. La bază au franjuri din fir de aur, iar de jur împrejur rozete din petale de flori, apoi spicul de grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut pe pânză cu fir argintat. Aparține secolului al XIX-lea. Mai găsim o Mitră Arhierescă din catifea cu broderie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai fac parte: un potir din argint cu gravură manuală din 1814, un Agheazmatar, din secolul al XVIII-lea, din aramă, lucrat prin turnare. Are 4 piciorușe sub formă de pește și 2 mânere. Pe vas sunt ornamente cu motivul viței de vie și spicul de grâu. Vasul din interior este mobil. Colecția de tipărituri și manuscrise, deși redusă în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
făcut alte dughene și încă a încălcat și locul gerahului Locman se vede și din „jaloba” acestuia din 9 iunie 1777, în care spune că deși vodă a hotărât că poate să-și stăpânească casele sale până în Ulița Mare „un viță prefector s-au apucat de tocmește dughenele cele vechi și zice că ce au făcut prefectorul el nu știe, ci va să stăpînească; de care mă rog mării tale ca dupe hotărîrea anaforelei să să curme această pricină. Robul mării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dumnealui Ioan Cantacuzino, au cercetat...pricina între noi și cu giudecată au hotărît și dumnealui să se urmeze după giudecata ce-am avut întăi, după cum pre largu arată toate pricinile în anafora și fiindcă acmu să stâpînescu dughenile tot de vițe prefectorul, mă rog mării tale să mi se întărească anafora, și de cătră mărie ta și să mi se de dughenile supt stăpînire me...Robul mării tale, Locman gherah din Iași”. Și jalbele lui Lohman se țin lanț: una la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său, lea pus în casa vistieriei dumnezeului său. 3. Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători să-i aducă vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, 4. niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe care să-i învețe scrierea și limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
din nou de dorință. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. Nu după multă vreme, Mao aduce vestea la Biroul Politic: tovarășa Lan Ping e însărcinată. El vrea un divorț și căsătoria. Partenerii lui Mao clatină din cap la unison. Ai promis Partidului! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cap o arie familiară. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el. Și opozanții mei nu au încetat niciodată să comploteze conspirații. Mă obosesc. Am devenit Grădina din Yuanming - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țin pasul cu imaginația lui. Mai ales atunci când face pe zeul și diavolul în același timp. În plus, oricum detestă să fie înțeles. Primăvara timpurie este încă friguroasă. Dimineața, chiciura îmbracă în alb Orașul Interzis. În seara asta, în fața ferestrei vița tremură violent. A venit furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara să nu vină? După miezul nopții, norii grei sunt măturați de pe cer. Luna se ivește din nou. Ramurile lovesc în geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca și cum tocmai i-ar fi citit gândurile. Făcu un gest prin care îi indică locul de alături. Era ceva fragil și deopotrivă puternic în alcătuirea acelei femei, cu o singură șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gândurile. Făcu un gest prin care îi indică locul de alături. Era ceva fragil și deopotrivă puternic în alcătuirea acelei femei, cu o singură șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te rog, spune-mi pe nume! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nutrea nădejdea că el va însemna ceva pentru țara asta, că numele lui va fi rostit cu respectul cuvenit rangului său. Spera că fiul ei înțelesese ceea ce ea îi repetase de multe ori: un mare boier, un boier evghenit, de viță, nu trebuie să-și uite niciodată menirea de a fi în miezul evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală, nimeni nu auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la scară. Se treziră cu o scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub miile de lăstari, arbuști și fel de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mânca de toate, tot ce mișcă, da’ nici ea nu știe ce vrea. Numai ce-o auzi că dă comandă serioasă: din kilu’ ăla de carne să-i facă mărgăritaru’ mamii nește chefteluțe marinate și nește sărmăluțe-n foi de viță... Cu smântânică. Ba nu, cu iaurt, că-i mai ieftin și trebe să facem economii. Tot din economii te-am crescut mărgăritaru’ mamii, la care Rafael hi-hi-hi, mie-mi spui? Economiile și foamea ne-a făcut așa mari și frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se găsesc toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu gâtul alungit pentru cel mai bun vin de Șiraz, tămâios atât cât trebuie, jur-Împrejur bucate Îmbelșugate În o sută de talere, iată ritualul unei seri de iunie pe terasa lui Omar. Să Începem cu felurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un atelier. Grădinile erau acoperite de bolți cu viță de vie și, de multe ori, nu lipseau tufele de trandafiri și pomii fructiferi. Vezi, fiule, câte lucruri își amintește încă tatăl tău? Asemenea memorie îți doresc și ție, peste treizeci de ani. Când am văzut notele de la examene - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său. Îl găsim prăbușit sau prins pe undeva; la dracu’, măcar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce îi privește pe Finn și Barney, situația e cu totul alta. Davey îi numește Cain și Abel când lucrurile o iau razna de tot și nimeni n-a luat-o ca pe o exagerare. Amândoi se trag din aceeași viță nobilă. Numele lor de familie e imposibil de pronunțat, părinții lor au moștenit din moși strămoși un conac uriaș în Somerset, unde cresc labradori, iar toți prietenii lor au porecle pe care nimeni altcineva nu le-ar putea născoci. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spus Garamond. „E un om de o subtilitate și o doctrină extraordinare. Aseară l-am luat la o cină cu unii dintre autorii noștri și m-a ajutat să fac o impresie foarte bună. Ce conversație, ce stil! Gentilom de viță veche, mare domn, s-a pierdut modelul ăsta. Ce erudiție, ce cultură, aș zice mai mult, ce informație! A povestit anecdote savuroase despre personagii de acum o sută de ani, jur, ca și cum i-ar fi cunoscut personal. Și știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zicea ea. „Atunci eu am să dorm În cămăruța mea”. „Bine, bine”, zicea Belbo iritat, „dar ei doi au venit aici să lucreze, hai pe terasă”. Așa că am lucrat pe o terasă mare, pe care era atârnată o boltă de viță, având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă se vedea Bricco, iar sub mica lui culme, un edificiu mare fără nici o podoabă, cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]