1,948 matches
-
dinainte să plece, Marie-Liliane a devenit tot mai tăcută. După plecarea ei, i-am făcut Sophiei reproșul ce i-l pregătisem (perfide legături ale căsniciei !) : că, știindu-se cul pabilă de întârziere, s-a întors acasă cu o amică. Meschină viclenie, făcută doar pentru a înțelege rostul acestei vizite, și care a și primit răspuns : că Marie-Liliane și-ar fi exprimat dorința de a sărbători împreună cu mine această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul m-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pururea și pretutindene de noi și neputîndu-se făli c-un singur succes, au scăzut mult în privirea curajului ș-a încrederii și sânt mult mai moi decât înainte. Afară de aceea mai atârnă deasupra lor și blestemul lui Dumnezeu, pentru că cu viclenie au răsturnat din scaun pe Isaac Angelos, care-i scăpase de cumplita tiranie a lui Andronic Komnen. Cu asemenea cuvinte Asan știu să reinsufle oștirii sale spiritul încrederii și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oraș Filipopole. Ioannițiu merse apoi în Moesia, patria sa, restabili liniștea tulburată, înfrînse pe rebeli cu munci și morți neauzite și se-ntoarse apoi, mai oțărât și c-o lăcomie setoasă de sânge, cu armele sale în contra romeilor, a căror viclenie, lipsă de credință și nestatornicie declară că nu voiește a le mai suferi. De la Philipopole cetele numeroase ale regelui român se revărsară parte spre Adrianopole, căruia-i dădură asalt, parte spre Rusion, unde i se opuse spre apărare o garnizoană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
li se deteră solilor, să-i ia cu sine, ca să-i pedepsească papa; însă papa îi trimise îndărăt împăratului cu scrisoare de recomandație, după ce se spălaseră de vina lor, recunoscând primatul. Dar în fine se observă la Roma nesinceritatea și viclenia interesată a bizantinilor ascunsă după apucăturile lor, deci Roma o lăsă pe coarda de jos. Când se sui în scaun Martin IV la anul 1281, împăratul trimise doi episcopi să-l felicite, dar aceștia fură primiți rece, cu greu târziu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
origine și de limbă, deși, ca descendență după tată-său, Terteres cumanul, ar fi trebuit și el să treacă de cuman; câștigă în favorul său un partid puternic în țară, și când se simți îndestul de tare, merse cu cumpătată viclenie spre ținta sa de căpetenie. Pe când adecă Tzacas, încrezut cu totul în cumnatu-său, care în aparență îi era atât de favorabil, trăia de-a binele și făr-de nici un prepus, Sfentislav îi pune o cursă, îl prinde, îl pune pentru multă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o vreme o solie la Buda și alta la Avignon, regele Ludovic I încheie cu împăratul un tratat prin care acesta promitea cu jurământ ca pîn-într-un an să se convertească, iar Ludovic să-i trimită ajutor pîn-ntr-un an. Dar, în vederea vicleniei bizantine, papa crezu mai de cuviință de-a lua prețul faptei înainte de faptă. Întâi uniune ș-apoi ajutor - socoti Urban V - deci îl dezlegă pe rege de ținerea terminului juruit în care avea a da ajutor, îl sfătui să nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin deosebite măsuri dușmănoase, deși departe încă de starea de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fie frumoase și analoge cu coprinsul pieselor. Dar aceasta este cu totul dimprotivă. De multe ori se-nfățoșează pe scenă în tot ridiculul lor cele mai mari anacronisme; costume, oameni despărțiți prin veacuri întregi se întîînesc în reprezentațiile românești. Așa în Vicleniile lui Scapin s-au văzut un huzar din vremea lui Napoleon, un elegant muscadin din vremea lui Moliere, o cochetă din zilele noastre. Dd. Caragialy, Pandely și Jan singuri ne fac ceasurile reprezentației suferite. Așa cu cea mai mare plăcere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai intimă și-o interpretă acea răsuflare în farmecul ei deplin totuși însă nu va mai nimeri din terenul acesta ca, între Iulia aruncată în desperarea morții și-nviată din ea ea eroină desprețuitoare de moarte între Iulia ce-nșelă cu viclenia minței pe pețitorul Paris și-ntre Iulia cea dentîi, să mijlocească o viață deplină, încît să le unească pe amândouă nimerit și cu adevăr în unul și același caracter. Spre aceasta trebuiește dominarea absolută peste întreg ținutul mijloacelor însemnate, unită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sfârșitul scenelor, sau pentru a zugrăvi o dulceață sau însuflețire deosebită, cum în Romeo și Iulia, atunci și artistul are de-al lăsa să-i pătrunză sunetul rimei, fără însă de-a cădea într-o declamațiune cântătoare. Rienzi (unele locuri) - Viclenie și amor (unele). Misterul acesta se-ntemeiază, ca-n toată arta, pe pătrunderea antitezelor, prin care se depărtează unilaterali[tă]țile și se păstrează ce-i esențial. Prin declamațiune ritmul nu are decât să întindă dinainte-ne puterea sa plastică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acompaniază întrebările și reflexiunile lui Iago, atacul din ce în ce mai victorios asupra liniștei lui Othello. Jocul mut e proprie termometrul după care măsurăm puterea înviată a geloziei. Mai întîi ni trădează graba (Hast) nerăbdătoare a sufletului, de a ști secretul ascuns cu viclenie a cugetărei lui Iago, secret care influințează asupra lui Othello asemenea unui chip de stafie și-l aduce până la o încordare febrilă. Acesteia îi urmează încrederea triumfătoare pe un moment, care însă face loc unui prepus care pătrunde până-n măduva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum omul, sub impulsiunea acelei dorinți, grămădește averi și le-ntrebuințează la producerea altor averi, nouă, cum, prin convenție reciprocă, declară averea sfântă, cum face legi pentru a împiedica pe indivizi de-a-și apropria averea altora cu sila sau prin viclenie, cum introduce fel de fel de invențiuni pentru a spori productivitatea muncii sale, cum, prin bună-învoială și în măsura concurenței, stabilește repartiția produsului și cum întrebuințează oarecari surogate pentru a înlesni repartiția. Toate punerile aceste la cale, deși multe din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să răspundă și i-a fost retezat capul. La fel s-a întâmplat și cu al doilea vizir, dar, al treilea a răspuns prompt, amplasându-le în toate punctele cardinale, semn al întinderii Imperiului Otoman. Selim a răspuns pe măsura vicleniei și perfidiei sale: „Moartea primilor doi viziri a salvat viața celui de-al treilea, iar mie mi-a hărăzit soarta unui vizir bun”. Datorita cruzimii sale, sultanul Selim a generat multe răscoale în provinciile subordonate. Prima dintre răscoale a avut
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
perfect cu firea lui. Nastasia Filippovna chiar tresări de furie și-l privi insistent pe Ferdâșcenko; acesta se sperie imediat și tăcu aproape înghețat de spaimă; într-adevăr, mersese prea departe. N-ar fi mai bine să renunțăm? întrebă cu viclenie Afanasi Ivanovici. — E rândul meu, însă voi profita de regula jocului și nu voi povesti, zise cu fermitate Ptițân. — Nu vrei? Nu pot, Nastasia Filippovna; de fapt, consider că acest petit jeu e imposibil. — Generale, mi se pare că dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plecată de dimineață la Pavlovsk, la Daria Alexeevna și că „s-ar putea întâmpla să rămână acolo câteva zile“. Filisova era o femeie cu privirea vioaie și fața ascuțită, de vreo patruzeci de ani și se uita la el cu viclenie și circumspecție. La întrebarea cu privire la nume, întrebare căreia, parcă în mod intenționat, îi conferise o nuanță misterioasă, mai întâi prințul nu voi să răspundă; dar imediat se întoarse și o rugă insistent să-i comunice Nastasiei Filippovna numele lui. Filisova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îți amintești în primul rând că rațiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îți amintești chiar că ai acționat extrem de ingenios și logic în tot acest timp lung-prelung, când te-au înconjurat ucigașii, când umblau cu viclenii, își ascundeau intențiile, se purtau prietenește cu tine în timp ce aveau armele gata pregătite sau doar așteptau vreun semnal, îți amintești cu câtă dibăcie, în sfârșit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ți-ai dat seama că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Imperiului Roman de Apus, și în cadrul lui totul, începând cu credința, se subordonează acestei idei. Papa a cotropit pământul, tronul pământesc și a pus mâna pe sabie; de atunci totul merge așa, numai că sabiei i s-au adăugat minciuna, viclenia, înșelăciunea, fanatismul, superstiția, nelegiuirea, s-au jucat cu cele mai sfinte, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai înflăcărate simțiri ale poporului, au dat totul, totul pe bani, pe josnica putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oamenii de felul prințului ar fi luați sub tutelă, atunci pe cine s-ar mai cădea să ia drept curatori? Iar la relatarea în tragic a lui Lebedev despre evenimentul ce urma să aibă loc în curând, doctorul clătinase cu viclenie și malițiozitate din cap și, în cele din urmă, observase că, nemaivorbind de faptul că „oamenii se însoară cu cine-i taie capul“, după câte auzise el, „persoana aceea seducătoare, în afara frumuseții covârșitoare, mai poate cuceri un om și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Luxul de la banchete și înmormântări l-a redus cât de cât. Pe acesta însă refuză să-l ia în considerație și cu fiecare an somptuozitatea și voga jocurilor crește, în loc să se diminueze. O undă de mulțumire îl îmbărbătează totuși. Cu viclenia-i caracteristică, principele a dibuit cum să-i silească pe alții să se scormo nească adânc în pungă, în timp ce el dă numai cu țârâita... Augustus îl întreabă pe un ton bănuitor: — La ce te gândești...? Lasă întrebarea în aer căci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu habar n-ai de semnificația unei astfel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu e treaba noastră să discutăm asemenea lucruri, îi întrerupe Vittelius cu voce tăioasă. Trage, fără să vrea, cu coada ochiului către german. Drusus nu e deloc îndrăgit nici de soldații din gardă. Se tem de el, căci cruzimea și viclenia lui sunt arhicunoscute. Dar atât ei, cât și el au întotdeauna ușa deschisă la împărat. Îi îmbrățișează pe gladia tori cu o privire plină de tristețe: — La începutul spectacolului, Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă sau vreo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu totul, cu atât efectul medicamentos e mai puternic. Și iată că, din pubis, un curent infinitezimal se transmite cutiei și flipper-ul ascultă fără să se nevrozeze, biluța aleargă Împotriva naturii, Împotriva inerției, Împotriva gravitației, Împotriva legilor dinamicii, Împotriva vicleniei constructorului care o voia iute, și se Îmbată de un fel de vis movendi, rămânând În joc mult mai mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
faci? Îți scriu cîteva rînduri să-ți spun că sînt Încă În viață, În ciuda faptului că Hitler Își dă toată silința; ha, ha. Sper că pe la tine e mai multă liniște... El sosi imediat după ora șapte. Ea privise cu viclenie la fiecare bărbat care apăruse, dar auzise niște pași și, netrecîndu-i prin minte că erau ai lui, Își ridicase ochii fără să se ferească, și-i Întîlnise privirea În timp ce intra pe ușă și roșise nebunește. Peste o clipă, Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Samoilă, cu toată timpuria pierdere a vederii, fusese unul din cei mai străluciți strategi ai Moldovei acelor timpuri și ca atare era foarte respectat. Știa zeci de bătălii pe de rost, cunoștea toate tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Leo al X-lea, vertijul de culori din Capela Sixtină provocându-i, de pildă, doar o persistentă migrenă. Un părinte însărcinat cu ștergerea prafului l-a descoperit sforăind în inestimabila bibliotecă. Compensa însă totul printr-un amestec excepțional dozat de viclenie și seninătate, cum, vorbind de personalitățile laice ale lumii, numai la Churchill am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această parte a poveștii noastre, papa Grigorie al XV-lea se plimba cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]