1,800 matches
-
zbughi pe ușă pieptănîndu-și părul cu degetele. Unde pleci, mă, nemîncat? strigă maică-sa la el. Nu mi-i foame, mamă, răspunse Bărzăunul ieșind pe poartă. Las' că mănînc eu... mai tîrziu! Și se înfățișă cu față zîmbitoare, ca un victorios. Cît e ceasul? întrebă el pe Ilinca de cum ajunse lîngă ea. E 8 și 10, răspunse aceasta țîfnoasă. Cum naiba de-ai putut dormi pînă acum? Tu știi că era cît pe ce să plecăm fără tine? Hai mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mânuite de venusieni non-A. Zece minute mai târziu rezultatul luptei nu mai putea fi pus la îndoială. O armată de oameni hotărâți, înarmați numai cu bâte, capturase o tabără militară modernă cu întreg materialul său militar. 29 În timp ce venusienii victorioși începuseră să-și în-mormânteze morții, Thorson debranșă aparatul video. În apartament se aprinse din nou lumina. Își privi în treacăt ceasul: ― Mi-a mai rămas mai puțin de-o oră până la reîntoarcerea lui Crang ― zise el. Rămase o clipă nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
adevăr, se simțea supratensionat. În mai puțin de o jumătate de oră urma să se lanseze în cea mai nebunească campanie militară tentată vreodată de către un singur om, cel puțin după câte știa el. Iar peste o oră, va fi victorios sau mort pentru totdeauna. Odată acest miniexamen mintal încheiat, apăsă clanța și deschise ușa. Patricia Hardie sări din fotoliul în care ședea și alergă spre el: ― Dumnezeule, unde-ai fost până acum? ― rosti ca într-un suflet. Dar lasă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la... e incredibil ce se întâmplă, absolut incredibil! Din direct de la fața locului... no comment! Statuia Libertății arăta așa cum o știa Popa din filme. N-o lovise nici un avion, cum se temuse el în prima clipă. Atâta că în mâna victorioasă ridicată în sus se odihneau într-un echilibru instabil... halterele lui Mișu! * Nunta avea să dureze trei zile și trei nopți. Nașii erau domnul și doamna Popa. Așa se gândise Mișu, că astfel va lăsa în urmă tot capitolul burlăciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pentru dl. Evelin. Aurora: Robo și Cosmo unde sunt? Ela: Robo supraveghează oala cu ciorbă să nu dea în foc. Cosmos curăță cartofi; are o dexteritate. Vrea să se facă bucătar, dacă o să stea mai mult la noi. Se retrage victorioasă în vărful picioarelor. Cei prezenți se amuză. Evelin toarnă, într-un pahar cu suc, o fiolă de hidrogen și o pastilă de oxigen. Evelin: Cosmos curăță cartofi?! Răsete! Aurora: Evelin, cum poți tu trăi doar cu hidrogen și oxigen?! Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea, chiar, bine, apropiindu-se vertiginos, de autoturismul care nici nu-și sporea, nici nu-și micșora viteza. Andreel Conduru avansase prin viață, până În acel moment, urcând vertiginos și victorios, din treaptă În treaptă, acționând sub imperiul, sub auspiciile, sub umbrela tuturor prin - prin-urile amintite mai la Început, prin - prin-uri, pe care și le Însușise, și pe care le pusese În practică, atât de exact, iubitul său părinte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Ma tios. Dar n-am. Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. Și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul pâ nă s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. Și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur de conspirative boscorodeli, unele victorioase zămisliri de coconi, ale gravidelor ce dezertau din maternitatea instalată operativ, de către noua stăpânire socialistă, în casa părăsită a lui Petrea Păun. Gigel-ciobanul divulgase o inatacabilă constatare a Kaliei, comunicând-o unor tați perpelindu-se în emoțiile facerii dintâi, refugiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văzut cum mușcă o cobră și am auzit cum poate țipa o femeie disperată. Am aflat că nu poți să ignori toate astea câtă vreme le suporți consecințele. Am înțeles cum se trezește fiara din om și vrea să țopăie victorioasă. Probabil, n-avem nici destulă tărie să-i zdrobim în noi capul de la început, nici destul noroc. Abia când rămânem singuri ne dăm seama și, uneori, atunci e prea târziu. Mi-am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
global, mai-marii lumii tot Încercînd să Întindă un elastic ce le venea mereu Înapoi peste degete? Nu se lăsau. Chiar dacă erau Împotriviri violente. Poliția era a lor. Armatele Îi apărau. Revoluțiile, toate, dădeau greș. De cînd lumea, chiar cînd păreau victorioase. Cea franceză, poate cea mai vestită, proclamase drepturile omului. Cea rusească impusese obligațiile acestuia. A lui Mao oprise totul În loc, dar numai aparent. S-a văzut ce s-a ivit apoi acolo după o naștere asiatică, În chinuri. Revoluția cubaneză
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei Îl făcea să creadă că femeia o luase razna. Din toleranță se născuseră toate relele lumii; și, din toate părțile, aceeași lume era Îndemnată, mai insistent ca niciodată, tot la toleranță, ce dacă armate de gay și lesbiene mărșăluiau victorioase pe bulevardele lumii? Paradele astea o duseseră În pragul nebuniei pe bunică. Marika nu avea nimic, poate, cu defilările acestora; ea era Încă tînără, cine știe ce experiențe avusese și ea, după căderea Cortinei de Fier, junimea Estului deschisese cutia Pandorei, atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pielea ei, mai ales când e puțin deprimată. A, nu-ți face probleme, iubito. Le-am cumpărat aproape pe gratis, mă liniști Julie. Am vrut să sărbătoresc dragostea, de-aceea am cumpărat câte-o inimă pentru fiecare. Avea un aer victorios, care însemna un singur lucru: o recentă cumpărătură reușită, din gama celor ilegale. —Julie, iar ai furat, nu-i așa? o întrebă Lara. Aproape! exclamă ea și înghiți în sec. Se uită pe furiș în jurul ei și șopti: Vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rostesc aceste cuvinte, îmi dau seama că sunt chiar adevărate. În ciuda aerului ușor demonstrativ, bunătatea ei e reală. — Poftim. Pune o ceașcă de ceai jos și mă cântărește din priviri câteva momente. Ți-e dor de casă ? Are un ton victorios, de parcă tocmai a rezolvat marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha, scumpa mea ? Eddie pare îngrijorat. Ai intrat în vreun bucluc ? — Nu le-ai spus ? Reporterița de la Daily Mail ridică ochii din carnet. Habar n-au ? — Ce să ne spună ? zice Trish agitată. Ce anume ? E imigrantă ilegală ! spune Melissa victorioasă. Știam eu ! Știam eu că e ceva cu ea... — „Menajera” voastră e un avocat de top din City. Femeia aruncă un exemplar al tabloidului pe masa de la bucătărie. Și tocmai a refuzat un salariu cu cinci zerouri ca să lucreze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
devastator care va fi lovit vreodată Orientul. Cetăți renumite, ca Pekinul, Buhara sau Samarkandul, au fost șterse de pe fața pământului, iar populația lor, exterminată; locuitorii au avut o soartă asemnănătoare cu a vitelor, tinerele femei au fost Împărțite ofițerilor hoardei victorioase, meșteșugarii - reduși la sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ți se pare? Își ridică sprâncenele cu inocență și domnișoara de onoare râde zgomotos. Mă uit peste umărul lui Lucy și o văd pe Angela Harrison stând în picioare lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma urmei, sunt cam, da, cam două ore bune de atunci, zice Lucy. Pe puțin! Deci, dacă nu e aici, e un picuț ciudat. Se face că îmi aruncă o privire îngrijorată. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ți‑e prietenul? — Vorbește la telefon, spune Luke. Face semn unui chelner. Încă un Gimlet, vă rog. Se uită la mine întrebător în timp ce mă așez. Deci, ia zi, draga mea. Cum a fost la Guggenheim? — Bine, zic cu un zâmbet victorios. Ha, ha, ha. Mi‑am făcut temele în taxi. — Cel mai mult mi‑a plăcut o serie de structuri acrilice bazate pe forme simple euclidiene. — Serios? zice Luke, puțin deconcertat. — Categoric. Felul în care absorb și reflectă puritatea luminii... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Am un mesaj pentru dumneavoastră. — Mulțumesc! spun, mirată. Deschid plicul pe care mi‑l întinde și scot din el o coală de hârtie - e un mesaj de la Kent Garland, de la HBLC. — Ei! zic, fără să‑mi pot opri un surâs victorios. Se pare că cei de la HBLC n‑au vorbit doar ca să se audă vorbind. Se pare că au planuri serioase cu mine. Îi dau lui Michael Ellis hârtia, vrând să adaug „Poftim!“ — „Te rog sun‑o pe asistenta lui Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o înmânez. — Bucură‑te de ea, zic. E specială. A, știu, spune calmă. Știu că e specială. Și, pentru o clipă, cât ne privim în ochi, cred că mă înțelege perfect. Apoi se întoarce și o ridică sus în aer victorioasă, ca pe un trofeu. Ce ghinion pe capul tău, Miggy! Mă întorc cu spatele și revin pe podium, unde Caspar se așază, cu un aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin de regalitatea calmului lui Apolo. Il Gigante, cum numesc florentinii statuia, ar putea satisface cele mai Înalte orgolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Ceasul electronic al radioului de pe noptieră arată 5.59. Exact când se pregătește să țârâie enervant de ora 6, Lionel sare ca un arc în capul oaselor și-l oprește; radioul începe imediat să difuzeze o muzică ritmată. Un zâmbet victorios se întinde pe fața lui Lionel, de la un obraz la altul: de când și-a cumpărat radioul, acum opt ani, și a pus ceasul să-l trezească la ora 6 dimineața, a reușit să se scoale întotdeauna înainte ca sirena să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel arată 5.59. Exact când se pregătește să țârâie de ora 6, Lionel sare ca un arc în capul oaselor și-l oprește; radioul începe imediat să difuzeze o muzică ritmată. Un zâmbet victorios se întinde pe fața lui Lionel, de la un obraz la altul. E deja pe covorașul de lângă pat, unde face cea de-a zecea flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Își amintește cu mare plăcere, iuțind ritmul, cum, câteva ore
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]