1,839 matches
-
se ocupă, chipurile, cu filozofia. Adesea însă, el se îndeletnicește cu politica și, luîndu-și avânt, spune și face ce se nimerește... Viața sa nu știe de ordine și de necesitate, ci, numind un atare trai plăcut, slobod și fericit, așa viețuiește, de la început și până la capăt." Acest trai hedonic, edenic, îl înspăimîntă pe Socrate în măsura în care ar duce la dispariția legii morale. Marele pericol nu este însă acesta, ci consecința politică a hedonismului democratic. Ideea egalității părintelui cu fiul, a metecului cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, și l-a pus înaintea lor. $23 1. Pavel s-a uitat țintă la Sobor și a zis: "Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta..." 2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură. 3. Atunci, Pavel i-a zis: "Te va bate Dumnezeu, perete văruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
A avea mai mult de o limită, te degradează, te prăbușește. Spectacolul decăderii în timp, e mai teribil decât cel al morții... Toate ființele mor, numai omul este chemat să decadă... Acesta-i destinul său, nu-l poate ocoli. Omul viețuiește pe acest pămând, ca să-și pregătească sufletul, și să-l aducă în stare să locuiască în alt lăcaș... - Pârdălnicia vieții... asta-i!... murmură bătrânul Iorgu, și o senzație de pustiire și tristețe, nemărginite îl învălui. Și, din nou, în minte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nemaiauzit și nemaivăzut printre românii macedoneni din sat, În aceeași noapte de pomină a adormit Întru Domnul și bunicul meu matern TAȘU MUHA. Prin urmare, doi morți În aceeași noapte și În aceeași casă cu doar trei camere, În care viețuiam Înghesuite 15 persoane. La 40 de zile după tragedia evocată, se stinge din viața aceasta și bunicul meu patern IANCU D. DERDENA. De la paplu Gheorghe D. Derdena nu rămân urmași de sex bărbătesc deoarece unicul său fiu Stere murise În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
avea să iasă nimic, deși mă imaginam produsul final și absolut al umanității. Eu eram omul spiritului, ei oamenii cărnii, eu cel care citea și care avea să scrie textul ce va substitui lumea, ei cei care, fericiți și cretini, viețuiau ca niște plante. Ce mă chinuia cel mai tare era că, deși opoziția pe care-o hotărâsem între mine și ei era totală, violentă și impermeabilă, nu eram totuși în stare să-i disprețuiesc, și zâmbetul de superioritate cu care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un subiect ca ăsta. Nu de alta, dar după aceea e cam greu, cam jenant să faci din nou dragoste. Rămâi insula de safir răsărită din mare. Povestește-mi altceva. Mi-ai spus data trecută că tu nu trăiești, ci viețuiești, știu că, mergând cu spatele pe culoarul memoriei tale, te împiedici, te zgârii, te învinețești, dar nu se poate să nu dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ce a petrecut treizeci de ani în pustie, se întoarce în cetate unde trăiește cu târfele ieftine și cerșetorii prefăcându-se nebun. Un astfel de călugăr a existat într-adevăr. El este Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos, care a viețuit în Siria secolului al VI-lea. Am încercat să văd lumea prin ochii acestui sfânt care se prefăcea nebun. Desigur, este o mare îndrăzneală, dar nu este singura pe care mi-am permis-o în această viață, deoarece consider că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
gândul. Apoi așa o vreme îi numai potrivită pentru a vorbi despre mănăstirea Socolei, una dintre puținele mănăstiri în care au trăit călugărițe. Dacă tot ai deschis vorba despre o asemenea mănăstire, poți să amintești și altele în care au viețuit călugărițe? Aș aminti că pe lângă această mănăstire se numără Metocul Maicilor, Biserica Curelarilor și, după cum se spune la începuturi, Biserica Sfântul Vasile ar fi fost mănăstire de maici. Până aici îi bine. Așa că încearcă să-mi spui ce îți amintești
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în mirenie Cefut Manole, iar acum se află la sfânta mănăstire Galata și voiește să ia acele vii și grădini de la sfânta mănăstire Sfântul Sava”. Vodă îi dă voie călugărului să aleagă la care dintre cele două mănăstiri dorește să viețuiască, dar nici nu vrea să audă de înapoierea daniei făcute... „El să n-aibă treabă la acele vii, nici grădini, să fie călugării din... Sfântul Sava tari și puternici... și dacă ar voi el să-i turbure, ei să aibă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutul Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi”. Iată ce scrie, părinte, și grămăticul domnesc la „Vălet 7174 (1666) ghenarie 25”: „Un ispisoc de la Duca voievoda (Gheorghe) întărind mănăstirii Hlincei pe șase fălci de vii la Cotnari,... ca să aibă a ține și 15 liude
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nutreț, iarna - să fii continuu la coada vacii... Noi om trece dincolo, că-i timpu, da’ cei mai tineri ce fac? N-au primit banii pe lapte de la stat din noiembrie. Nu te simțești bine dacă nu ești unde-ai viețuit Simțind că vreau să le știu curpenul, bătrânul clipește din ochii albaștri sub căciula de astrahan. Tata era Victor Ciorbea, iar bunicul era tăt Vasile... Tăt de-aici de loc... Nu suntem unguri... că-l făcuseră că-i ghe ungur
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lupchii. Vecina avea trei oi. Le-a legat de un pociumb la grajd, peste pârău. În mijlocul zilei, au venit lupchii. A mai rămas una... Ie... Nu vă mutați la București, la fecior? Nu ne ducem. Dacă nu ești unde-ai viețuit, nu te simțești bine. Ca să stăm oameni bătrâni închiși într-un apartament... Noi suntem bătrâni și de-acum ne vine timpu să mergem la ceilalți mai repede. Ie, ie... nu tre’ să fim anchilozați ca să ajungem mai repede la ei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
1959, au venit tovarășii închinători la seceră și ciocan de le-au pus pe fugă pe maicile de la Mânăstirea Războieni. Credincioasele vârstnice au fost duse la Agapia, Văratec și Slatina, iar cele mai tinerele au primit sarcină de partid să viețuiască printre oamenii muncii. Patru maici au rămas aici fără port monahal, ca să poată îngriji sfântul lăcaș de parohie. În 1973, s-au făcut săpături arheologice și s-a restaurat mânăstirea. În 1990, cele patru maici și alte călugărițe de la Văratec
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
văduv aproape douăzeci de ani, până am luat-o pe mama Otiliei, care era și ea tot tânără, de vreo douăzeci de ani, și Otilia de un an, fiindcă am luat-o văduvă, îi murise bărbatul după un an de viețuit împreună. Nu știu cum s-a făcut că n-am avut noroc nici cu a doua nevastă, cu care am trăit, să zic, cinci ani. Când unui om i-e dat să trăiască, trăiește în ciuda doctorilor, ce-mi umblați mie cu do-doctorii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din cele două imagini ne învață să privim: cea din oglindă, sau cea de dincoace. S-a spus și s-a și condamnat faptul că filozofia duce spre tautologie, de tipul: este ceea ce este; gândul gândește, sensul are sens, viața viețuiește, adevărul adeverește; adică toate cuvintele de bază nu fac altceva decât să bâlbâie faptul că ele se repetă pe sine și că esența și aparența lor se ascund necontenit una în spatele celeilalte. S a putut face astfel caricatura idealismului ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cade în afara esenței umanului, adică în sfera pre-problematică a absenței dialogului dintre finitudine și libertate. Sub destin și sub maladiile de destin, adică sub tensiunea limitelor de depășit și de atins, se trăiește; sub liniștea pacientă a limitelor interioare, se viețuiește. Omul este ființa indefinită care se definește liber sub forma destinului sau a maladiilor de destin. * Progresul libertății în istoria omenirii nu este, de aceea, un progres înregistrat doar în combaterea limitelor exterioare impuse, ci în primul rând în cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de n-am reușit în 7 000 de ani să vedem moartea în lumina ei bună? Limba, care este întotdeauna mai înțeleaptă decât noi, știe să spună: "s-a săvârșit din viață", care est un fel de "s-a desăvârșit viețuind", "s-a împlinit". Orice moarte bună este forma unei desăvârșiri, a unei isprăvi cu cap și coadă. A întreba ce crezi despre moarte sună ca și cum ai întreba despre tăcerea care se așterne după o simfonie. Nu poți să crezi nimic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
perioada feudalismului timpuriu 109. Pe lângă necropole aparținând populației locale, s-au descoperit și necropole aparținând populațiilor alogene (avari târzii, slavi, unguri timpurii ori pecenegi). Concluzii Descoperirile arheologice, observațiile oferite de acestea demonstrează că la nordul Dunării, în perioada secolelor VIII-XI viețuia în cadrul așezărilor rurale o populație sedentară, care avea printre ocupațiile ei de bază: cultivarea plantelor și creșterea animalelor, la care s-au adăugat meșteșugurile, torsul, Țesutul, activitatea de construcție ori cea comercială. Investigațiile întreprinse dovedesc prezența relativ densă a factorului
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
anunță Hecubei că Agamemnon a primit-o pe Casandra drept pradă pentru ca ea să-mpartă patul cu stăpânul ei, legată printr-o nuntă tainică . Nefericita mamă deplânge decizia privitoare la fecioara căreia Apolo i-a dat ca dar ales să viețuiască lipsită de soț, Casandra pare însă împăcată cu ideea de a se uni cu un dușman și îl invocă pe zeul căsniciei : Fericit este mirele,/ fericită și eu, mireasa/ făgăduită să intru în patul regesc. Fără să înțeleagă această rătăcire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
toiagul regrete din stânci. Oricum - este și acesta un mod de-a stinge setea muritorilor... Ceea ce-i religios nu-i chestiune de conținut, ci de intensitate. Dumnezeu se determină ca un moment al frigurilor noastre, așa încît lumea în care viețuim devine un obiectiv atât de rar al sensibilității religioase prin faptul că n-o putem gândi decât în clipele neutre. Fără "călduri" nu depășim câmpul percepției, adică nu vedem nimic. Ochii servesc pe Dumnezeu numai când nu disting obiectele; absolutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte și de alta. Pierderea naivității naște o conștiință ironică, pe care n-o poți înăbuși nici în preajma lui Dumnezeu. Te tăvălești într-o isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred. Devenirea e agonie fără deznodământ, fiindcă supremul nu-i o categorie a timpului. Deșerturile sânt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele își plimbă oboseala de totdeauna și prin ele se vaicără chinuitele noastre avânturi. Singurătatea e punctul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea gândi atunci când ți se aprind gîndurile! Dar ce idee ar mai lua contur când din creier se împrăștie fum și din inimă scîntei? Dorești dorul de moarte și nu moartea, fiindcă n-ai ajuns la capătul scârbei de a viețui și ești încă mândru în prada erorii ființării. Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vieții și nici morții. Amândouă sânt îngrozitoare. Voluptate nu există decât în acel dor..., în acea graniță de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
punctul celei mai slabe rezistențe prin care lumea devine transparentă ei înseși? Și nu-i natura bolnavă-n el? Un univers atins - și-au apărut poeții... Cum să nu suferi de a fi om, privind muritorii gîfîindu-și destinul? Când vom viețui cu sentimentul că în curând omul nu va mai fi om, atunci va începe istoria, adevărata istorie. Până acum am trăit cu idealuri, de aici încolo vom trăi absolut, adică fiecare se va înălța în propria lui singurătate. Și nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deschid în dorința de-a muri. Și-n care-aș fi smerit grădinar al agoniei lor. Sânt ființe pe care le trăim atât de intens în noi, încît existența lor exterioară devine superfluă și reântâlnirea lor o penibilă surpriză. A viețui este o indecență din partea celui adorat. El trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin moarte nu devin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece poți atinge un moment când nu mai poți stăpâni o energie debordantă. Și atunci prăbușirea rezultă dintr-un preaplin. Sânt trăiri și obsesii cu care nu se poate viețui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi? Experiența teribilă și obsesia îngrozitoare a morții, atunci când sânt păstrate în conștiință, devin ruinătoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din tine, dar în același timp a murit ceva din propria
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]