1,701 matches
-
carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe și în multe alte feluri de mâncare. Sunt un articol culinar specific al bucătăriei tradiționale provensale și vieneze, dar și al bucătăriei tradiționale a altor țări. Sunt exportați în toată lumea și, sub formă uscată, ajung în țări unde nu cresc în mod natural, cum ar fi Australia. "Boletus edulis", la fel ca "Boletus badius" și alți boleți, se
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
ale unor concerne industriale din Europa și în Oravița a luat naștere o filială a concernului Autoliv care se ocupă de sistemele de siguranță a pasagerilor (volane, centuri de siguranță). Clădirea Teatrului din Oravița a fost construită în stil baroc vienez în anii 1816-1817. Calea ferată Oravița - Baziaș a fost prima cale ferată construită pe cuprinsul României, dată în funcțiune la 20 august 1854. În prezent linia mai este funcțională doar pe sectorul Oravița - Iam. Calea ferată Oravița - Anina este una
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
Mahler că „fraternizează cu națiunea cehă inferioară și antidinastică”. În perioada directoratului lui Mahler, au fost prezentate 33 de opere noi. Totuși, o propunere de punere pe scenă a controversatei opere "Salomeea" de Richard Strauss a fost respinsă de cenzura vieneză. La începutul anului 1902, Mahler la cunoscut pe Alfred Roller, un artist și designer asociat cu mișcarea Secesiunii vieneze. Un an mai târziu, Mahler l-a numit designer de scenă șef al Operei, unde debutul lui Roller a fost pentru
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
opere noi. Totuși, o propunere de punere pe scenă a controversatei opere "Salomeea" de Richard Strauss a fost respinsă de cenzura vieneză. La începutul anului 1902, Mahler la cunoscut pe Alfred Roller, un artist și designer asociat cu mișcarea Secesiunii vieneze. Un an mai târziu, Mahler l-a numit designer de scenă șef al Operei, unde debutul lui Roller a fost pentru opera "Tristan și Isolda". Colaborarea dintre Mahler și Roller a creat peste 20 de producții celebrate, precum "Fidelio" de
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
1901 și 1905, iar Simfonia nr. 8 a fost compusă tot acolo în 1906, în opt săptămâni de activitate intensă. În aceeași perioadă, lucrările lui Mahler au început să fie interpretate tot mai frecvent. În aprilie 1899, a dirijat premiera vieneză a Simfoniei sale nr. 2, pe 17 februarie a avut loc prima interpretare a lucrării "Das klagende Lied", într-o versiune revizuită, de două părți. Mai târziu în același an, în noiembrie, Mahler a dirijat premiera Simfoniei nr. 4. În
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
devenit rapid unul dintre compozitorii cei mai înregistrați și cu cele mai multe reprezentări, rămănând astfel și în prezent. Printre primii discipoli ai lui Mahler s-au numărat Arnold Schoenberg, Alban Berg și Anton Webern, care împreună au fondat A doua școală vieneză. Printre alți compozitori a căror lucrări au fost influențate de Mahler, Mitchell îi menționează pe americanul Aaron Copland, compozitorul german Kurt Weill, italianul Luciano Berio, rusul Dmitri Shostakovich și englezul Benjamin Britten. De asemenea Leonard Bernstein și Samuel Barber au
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
din opera Nunta lui Figaro de W.A.Mozart. Începutul carierei internaționale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera Carmen de Georges Bizeț. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009-2010, cu rolurile Donna Elvira (Don Giovanni), Mimi (Boema), Cio-Cio Sân (Madama Butterfly), Amelia Grimaldi (Simone Boccanegra), Contesa (Nunta lui Figaro) și Tatiana (Evgheni Oneghin). Rămâne fidelă scenei bucureștene în timp ce este invitată în teatre precum Volksoper
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
alte proiecte de arhitectură. Astfel în 1846-1852 se construiește Teatrul cel Mare din București, construit pe un teren cumpărat de la boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik. Construcția a fost încredințată arhitectului vienez A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
competentă și nepărtinitoare a numelor ilustre amintite. Ciracii lor, neputând-o ataca fără motive și contraargumente, au decis să o sufoce printr-o eficientă conspirație a tăcerii. Și au reușit. Mă pot consola că același lucru li s-a întâmplat vienezilor Riegl și Wickhoff, «ori ce sunt eu față de dânșii», ca să închei tot cu un hemistih homeric.” În anul 1985 la editura Meridiane, apărea "Portretul roman în România", Cartea prezintă 102 portrete romane sau de epocă romană, în ronde-bosse, descoperite fie
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
II Brunswick (1671 - 1719) cu prilejul căsătoriei sale cu Mária Terézia Vitalisová, tânăra pereche hotărându-se să-și aleagă noua lor proprietate drept reședință. Fiul lor Anton Brunswick a construit în anii 1749 - 1756 primul castel baroc, proiectat de arhitectul vienez de origine italiană Johann Baptist Martinelli. La 7 octombrie 1775, împărăteasa Maria Terezia a Austriei i-a acordat lui Anton Brunswick titlul de conte cu denumirea Brunswick de Krompach. La moartea lui Anton, în 1780, domeniul a revenit fiului acestui
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
Austria a fost locul de naștere al mai multor compozitori faimoși ca de exemplu Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Strauss Sr., Johann Strauss Jr., Arnold Schoenberg, Anton Webern sau Alban Berg (ultimii trei au făcut parte din faimoasa A Doua Școală Vieneză, vezi Muzica Austriei). La Viena și-au compus principalele opere compozitori renumiți, precum Ludwig van Beethoven, Joseph Haydn ș.a. Alți austrieci renumiți au fost fizicienii Ludwig Boltzmann și Erwin Schrödinger, filozofii Ludwig Wittgenstein și Kurt Goedel, psihoanalistul Sigmund Freud, poetul
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
Alți austrieci renumiți au fost fizicienii Ludwig Boltzmann și Erwin Schrödinger, filozofii Ludwig Wittgenstein și Kurt Goedel, psihoanalistul Sigmund Freud, poetul Peter Rosegger și pictorul Gustav Klimt. Mari juriști precum Rudolf von Ihering, Hans Kelsen ș.a. au făcut celebră școala vieneză de drept, în special în domeniul dreptului public și dreptului internațional public. În domeniul economiei austrieci de seamă au fost Friedrich von Hayek, Karl Popper, și Joseph Alois Schumpeter. Numele țării din limba germană, "Österreich", înseamnă în traducere "țara/țărmul
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
în 1740 de Inochentie Micu împărătesei Maria Tereza, se arată că, deși românii locuiesc districte întregi, precum Făgăraș, Chioar, Hațeg, ei nu au funcționari din sânul lor, iar într-un memoriu înaintat în 1747 de mai mulți clerici greco-catolici curții vieneze, se cer dregători români în cele trei districte . În 1764, o parte a Țării Hațegului a fost militarizată, în cadrul Regimentului I de Graniță, cu sediul la Orlat . Două companii ale acestei structuri militare și-au avut sediul în Țara Hațegului
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Pamer, pe care a părăsit-o eventual pentru a se alătura unui popular cvartet de coarde cunoscut drept "Cvartetul Lanner", format din viitorul său rival Joseph Lanner și frații Drahanek, Karl și Johann. Acest cvartet de coarde care interpreta valsuri vieneze și dansuri germane rustice s-a extins într-o mică orchestră de coarde în 1824. Mai târziu, el a devenit dirijor-adjunct al orchestrei pentru a-l ajuta pe Lanner cu organizarea concertelor după ce aceasta a devenit atât de populară în timpul
Johann Strauss (tatăl) () [Corola-website/Science/306265_a_307594]
-
activitatea concertistică, desfășoară o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: ""Dunărea albastră"", ""Viață de artist"", ""Sânge vienez"", ""Vals imperial"", ""Povești din pădurea vieneză"", ""Vin, femei și cântec"","„Vocile primăverii”" La îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În anul 1871 are
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: ""Dunărea albastră"", ""Viață de artist"", ""Sânge vienez"", ""Vals imperial"", ""Povești din pădurea vieneză"", ""Vin, femei și cântec"","„Vocile primăverii”" La îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete ""Indigo und
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete ""Indigo und die 40 Räuber"", urmată, în 1873, de ""Carnavalul de la Roma"". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen. Operete Valsuri Polci Alte compoziții Concertul
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
operete ""Indigo und die 40 Räuber"", urmată, în 1873, de ""Carnavalul de la Roma"". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen. Operete Valsuri Polci Alte compoziții Concertul de Anul Nou este transmis de la Viena în fiecare dată de 1 Ianuarie a fiecărui an. Programul cuprinde mai ales piese muzicale
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
monedă oficială în Imperiul Austriac și avut putere circulatorie, ulterior el fiind folosit doar pentru tezaurizarea argintului. După 1946 a fost suspendat dreptul monetăriilor străine de batere, Viena rămânând singurul loc unde se mai bate această monedă. De atunci monetăria vieneză a bătut circa 50 de milioane de exemplare. Diametrul talerului este de 39,5 mm, are grosimea de 2,5 mm, greutatea de 28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23,3890
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
dimensiunea ei și la amplasarea bisericilor. În cele din urmă biserica romano-catolică a fost amplasată lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în Piața Unirii
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în Piața Unirii cât și în Piața Libertății s-au păstrat o serie de clădiri din secolul al
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui mare număr de palate din Viena. Printre realizările celor doi se numără și sala monumentală a Bibliotecii Naționale din Austria, proiect care a fost conceput de tată și realizat de fiu. Clădirea are
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Alecsandri, cât și spre strada Gheorghe Lazăr, prima fațadă fiind mai scurtă și mai bogat ornamentată, în timp ce a doua este mai lungă și mai sobră. Monumentul a fost construit între 1906-1908, stilul arhitectural fiind caracteristic acelor vremuri, Secession, o variantă vieneză a "Jugendstil"-ului. Arhitecții au fost Marcel Komor și Dezsö Jakab, doi elevi ai lui Ödön Lechner. Inspirația clădirii vine din motive ale folclorului maghiar. Ușile masive sunt decorate cu motivul albinei. Pe locul ambelor clădiri exista încă din a
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
de artișți și tendințe a trecerii spre modernism pot fi incluse și mișcările artistice cunoscute sub numele de "" în Germania și Olanda, respectiv Sezessionsstil, sau "Secesionism", în Viena, Austria, ambele inspirate de, dar și grupate ideatic în jurul periodicul de avangardă vienez "Jugend" ("Tinerețe"). Atât artiștii germani și olandezi, cât și cei vienezi luptau cu convenționalismul sfârșitului secolului 19 și, în același timp, încercau să se desprindă de toate ism-ele anterioare prin găsirea de noi formule artistice viabile, părăsirea drumului neted al
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]