6,587 matches
-
în care lucrează nu-i tocmai de stirpea reveriei: „Cine a bătut în noaptea lucitoare cuie/ Să-și prindă haina plină de lumină?" Peste mohorâtele culori din Duhovnicească, muncită de secretul aceluiași cine, se deschid armoniile unui calvar muzical. O vioară, lemn încântat cu prețul unei suferințe difuze, din care se desprinde, clar, repetata ei mărturisire, fericire în lacrimi, e figura, stilizată, a patimilor retrăite pe cât de disciplinat și de senin, pe-atât de frenetic. O anume visceralitate, exact aceea a
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
speranță fără calvar. E o lecție a momentelor limită, mai puternică, însă, și decât nefirescul de ilustrată al Paștelui în culori moi, culegând plata, și făcând uitată datoria, și decât prăbușirea în slăbiciunea individuală scuzată, omenește, de fisurile exemplului. Lecția viorii, punte fragilă între haosul nestăvilit și lumea reținută, valorificând cu noblețe răsunătoare amintirea durerilor ei, e manualul unei supraviețuiri orientate. Care nu înseamnă nici îndârjire, nici abandon, ci amestecul de accesibilitate și exclusivitate al muzicii, de ființă care se dăruiește
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
banale. Plecînd de la trei povestiri ale lui Cehov, Hanoch Levin transforma chiar și tipul de limbaj prin reducerea perspectivelor, prin însoțirea observațiilor cu un soi de umor negru, consistent, nediluat. Totul era foarte simplu spus și pus în pagină. Lamentația viorii lui Rotschild din textul lui Cehov era, în spectacol, purtată pe tonuri grave de muzica unui violoncel. Alteori, Keren Hadar interpreta live un song care comenta, altfel, un detaliu, o relație. În acest spectacol, moartea este, mai înainte de orice și
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
Cătălin Măruță a continuat show-ul și a aceptat să-l ajute pe fostul concurent al concursului, Vasile Godja, să-și dovedească, încă o dată, virtuozitatea. Andra a acceptat ca fostul concurent să interpreteze o melodie populară folosindu-se de arcușul viorii sale poziționat între sânii vedetei. Vezi aici video
Andra, dezlănțuită la prima semifinală de la Românii au talent by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64552_a_65877]
-
devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înțelegătoare și totuși fioroasă prin-tr-un efect horror și totodată uma-nizant, voit de autor : seamănă, din pricina imaginarilor șerpi negri încolăciți în păr, cu faimoasul portret al Meduzei lui Caravaggio. Cecilia, copil abandonat, cântă la vioară în orchestra Orfelinatului „Pieta"(devenit în veacul XX spital și maternitate, unde a văzut lumina zilei chiar Tiziano Scarpa). Adolescenta Cecilia (nume ales deloc întâmplător, știindu-se că Sfânta Cecilia este venerată și ca patroană a muzicii) întruchipează o anonimă
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
are idee unde ar putea fi ascunsă comoara. Un vers din compoziție, „wo Matthias die Saiten streichelt” (acolo unde Matthias ciupește corzi) l-a determinat pe Hammer să creadă că ar putea fi vorba de Matthias Klotz, un creator de viori al secolului al XVII-lea, originar dintr-un oraș mic din sudul Germaniei, numit Mittenwald. Giesen, care locuiește în orașul olandez Utrecht, a continuat să încerce să dezlege misterul și a descoperit o majusculă „M” pe portativ care i-a
Misterul comorii naziste, la un pas de a fi descoperit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63305_a_64630]
-
împreună cu Bireli Lagrene, alături de care a înregistrat, în 2002, un legendar concert la festivalul Jazz a Vienne, din Franța. Pe 9 mai, Florin Niculescu a susținut, la Muzeul Național Cotroceni, un concert dedicat Zilei Europei, în care a împletit sonoritățile viorii clasice cu swing-ul gitan care l-a consacrat. Violonistul român de etnie țigănească, origine pe care și-o afirmă cu mândrie, este la ora actuală unul dintre numele cele mai mari ale jazzului manouche. In România, pentru publicul larg
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
aș spune că traducerea poeziei, de fapt, este ca un fel de transpunere pentru un anume instrument muzical, a unei piese muzicale, care a fost compusă de autor pentru un alt instrument, un fel de transpunere de piesă scrisă pentru vioară și pian, în piesă pentru violoncel și pian.... Fiecare vers reușit dă senzația că este unic, ca o ursită, din care izvorăște ceva ce stă mai presus de poet. Numai atunci evidentul se destăinue în fața cititorului, și fiecare deslușește sentimentele
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
unice. Când îi auzeam pe oameni zicându-ș i „bună seara!”, imediat gândul meu zbura la serile în care tatamare, așezat în șezlong și trăgând dintr-o pipă mare și neagră, îi punea pe țiganii din curte să-i cânte la vioară. Țiganii, care de când se stabiliseră în magazia lui nu-i plătiseră nici un fel de chirie, se achitau de obligații dând adevărate concerte în nopțile de vară. - Tată-mare, răsucește-mi și mie o țigară, îi spuneam cu glas rugător, și el
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
cavaler medieval înfrânt în iubire. Come Healing debutează cu un murmur ce sugerează prezența unui cor îngeresc. Dana Glover dă tonul unei rugăciuni rostite într-o singurătate de templu abandonat. Orgă induce o atmosferă aproape liturgica, susținută de lamento-ul viorii pe care Bela Santelli îl transformă într-o cariatida sonoră fragilă. Cântecul e un „imn de penitenta”, o rugăciune de vindecare a trupului și a inimii. Din nou, întunericul amenință să înghită viața, distrugând coerentă unei existente în care se
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
de reținut: nu despre particule este vorba, ci despre corzi. Melodia depinde de locul în care și de forța cu care „ciupești” corzile, căci universul este o simfonie care acceptă oricâte orchestrări. O știa și Rilke: „Lucrurile-s trupuri de viori, / în care întunericul vibrează”. Dar și Saussure, după care vorbirea/rostirea (parole) „execută” limba (langue), așa cum muzicianul execută o partitură. Realitatea poate fi interpretată în infinite moduri, nu există o adevărată realitate, ci doar una dependentă de modelul avansat la
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
de lumi, reale sau imaginare, un parazit util al creației, umbra ei indispensabilă (căci îi ia măsura)“, cum se descrie - alege mitralierea neobosită, aproape frivolă (căci lipsită de prejudecăți), a fiecărui sem(al) al teritoriului cultural. Pentru el, textele sunt viori, gata să se cutremure sub gândul ațintit care le „ciupește” stârnind melodii latente. Temele pe care le dă în rafale testează inteligența proprie, suplețea limbii române, capacitatea de rezonare a literaturii la desene variabile. Andrei Terian descrie exact mecanismul: „Temele
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
francezi de acordeon, revine țambalului, Liszt l-a înnobilat, Debussy, Boulez, Zappa l-au folosit și ei, a intrat în banda sonoră a filmului Stăpânul inelelor, acum se predă la Conservatorul din Strassbourg. Hidedeaua cu tolcer din Crișana, aidoma cu vioara cu pâlnie „inventată” de englezul Stroh în secolul al XX-lea. Valurile Dunării, nu de Strauss ci de bănățeanul Ivanovici, reluat de Al Jolson, cel din Cântărețul de jazz, primul film sonor, sub titlul Anniversary Song, cântat apoi de Crosby
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
să părăsească apartamentul și Leningradul, procesul halatelor albe, al medicilor evrei este pe punctul de a se declanșa. Stalin pregătea un progrom pe care doar decesul său neașteptat l-a împiedicat. Însă cele care părăsesc Sankt Petersburgul sunt instrumentele muzicale, viori, piane, violoncele, trompete, viole, contrabasuri, saxofoane se înalță din apartamente și plutesc deasupra orașului, deasupra Nevei, îndreptându-se către o direcție necunoscută: o minunată metaforă a exilului, dar și a condiției artistului într-un regim totalitar. Însă cu adevărat subversiv
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
minte să o lovesc și eu, căci mi s-ar părea că dau în mama. Ocupă parterul și primul etaj. Dar eu mi-am amenajat subsolul după gustul meu. Ba chiar l-am și izolat fonic, ca să pot cânta la vioară fără ca ea să apară ca o furie și s-o rupă în două pe coapsă. Adeseori rămân acolo mai multe zile la rând. Mănânc pâine, jambon, brânză, mere. Am un vas de fiert apa electric și pot să-mi fac
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
un băiat, dar adeseori pun capul unuia pe trupul celuilalt. Sau dublez imaginea unuia pe trupul celuilalt. Anii au trecut. Cred că nu-mi mai iau medicamentele. Poate că înghit bucățele de pâine, au aproape aceeași culoare. Mă uit la vioară și nu îndrăznesc să mă ating de ea. Ultima oară când am cântat la ea, țipa de parcă i-aș fi smuls corzile. De când cad pe scară, soției i s-a făcut milă de mine. Îmi aruncă mâncare printr-o ferestruică
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
compozitorului Ciprian Porumbescu, care ,pe când se afla student la Viena, s-a îndrăgostit de fata unui pastor, dar tatăl acesteia a refuzat să i-o dea de soție, pe motiv de diferențe sociale și naționale. Ciprian a cerut de acasă vioara și a prins a cânta, undeva pe câmp, în singurătate, o compoziție care a frânt inima unei familii de nobili ruși, aflată tocmai atunci în apropiere. Fiica generalului se îndrăgostește fulgerător de tânăr, rupe logodna, și îi oferă inima ei
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
fi cu totul emoționat, în adevăr onorat, în momentul în care, la cererea insistentă a publicului, la finalul apariției sale pe scena Ateneului bucureștean, minunatul violonist Liviu Prunaru a anunțat că oferă celebrul Andante din Sonata în La minor pentru vioară solo de Bach - cum a spus domnia sa - „spre cinstirea profesorilor mei”. Rostit aici, de la nivelul primei noastre scene de concert, cuvântul său căpăta o specială greutate; aduce o firească recunoștință dascălilor care l-au format în anii de școală, de
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
la Roma, în Sala „Accademica” a Conservatorului „Santa Cecilia” sau la București în Sala „Atelier” a Teatrului Național, în primele două decade ale lunii martie au răsunat câteva dintre creațiile enesciene majore; mă refer la Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, la cea de a doua Sonată pentru violoncel și pian, la ciclul de Cântece pe versuri de Clement Marot. Sunt muzicieni performeri ce probează o orientare inteligentă în pătrunderea valorilor partiturii, sunt artiști conduși de o pasiune autentică
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
privirea sa atentă, faptele muzicii se rostuiesc drept prelungire a unei ordini interioare ce se împlinește abia în sunetul cântului coral, drept un ecou al unui dat lăuntric. Unii au fost tentați să facă o apropiere de sunetul unei superbe viori Stradivarius. Nepotrivită comparație. Căci Marin Constantin și „Madrigal”-ul său, mă refer la sunetul cu totul aparte al formației, sunt parte a unei culturi elaborate, stabilite direct pe relația dintre șeful formației și membrii acesteia. Sunetul devine un reflex firesc
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
Prokofiev, Haciaturian, spiritul acesteia nu dispăruse. Am trăit ulterior și zorii perioadei de deschidere. În mai multe rânduri am fost martorul unor prezentări susținute la pian de Șostakovici însuși; ... celebra Simfonie a X-a, Simfonia a XI-a, concertele pentru vioară, pentru pian...; Șostakovici explica, cânta... era absolut fantastic! Fiind acolo am avut acces la o bibliotecă extrem de bogată, am avut contacte cu muzicieni străini care veneau să concerteze. Inclusiv din România. George Georgescu, Constantin Silvestri se bucurau de o mare
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
Așa este. Pentru a fi promovate, vândute, cum spuneți, aceste valori trebuie știute. Privite astfel nu pot accepta că simfoniile lui Bentoiu ar fi mai puțin valoroase; sau cele ale lui Wilhelm Berger... D. Av. - Există și excepții. Concertul pentru vioară al lui Berger a fost cântat recent, la Atheneu, sub bagheta lui Horia Andreescu, cu participarea solistică a violonistei Jenny Abel. O.L.C. - În a doua jumătate a secolului XX, la noi, sunt valori componistice importante; ... Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
dirijorul Lawrence Foster. Tot în Studioul de Concerte din str. Berthelot, împreună cu O.N.R., în compania aceluiași dirijor și pentru prima oară în contextul vieții noastre muzicale, violonistul Alexandru Tomescu a prezentat - pe parcursul aceleiași seri de muzică - ambele Concerte pentru vioară și orchestră de Prokofiev, două capodopere ale artei violonistice din prima jumătate a secolului trecut. Nu mă voi referi prioritar la aspectul evident privind rezistența cu totul neobișnuită pe scena de concert; mai mult decât atât, trebuie amintit, la cererea
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
streașină Și șarpele are pielea aurie, Așa cum ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea cu pânză gălbuie se-apropie de insulă, Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide noaptea-nstelată. Iar cei ce-așteptau fulgere și tunete, Sunt dezamăgiți. Iar cei ce-așteptau semnele și trâmbițele arhanghelilor, Nu cred că se-ntâmplă. Cât timp soarele și luna sunt sus, Cât timp bondarul caută
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe care și-o făurise Stradivarius. Dar eu nu cred în moartea simbolică a lebedei, cum nu renunț, nestrămutat, la invincibila putere a frumuseții. Dan Hăulică Ilustrația eseului „” e alcătuită din lucrări de Olga Morărescu-Mărginean, care au figurat în expoziția
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]