2,160 matches
-
venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pretențioasă și sigur nu o să-mi facă observație că nu folosesc cuvinte prețioase într-o asemenea zi... Parcă o văd așa cum este ea, firavă, stând în prag, cu mâinile desfăcute a îmbrățișare, primindu-l cu multă ospitalitate... Prin ochii ei vioi și mirați (coborâți parcă din tablourile lui Luchian), s-ar prelinge ultima zi de iarnă, și în colțul buzelor i-ar înflori ghiocei. Știu că este o adevărată sfântă; cu mâinile ei pline de iubire (cu care a frământat pâine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
necunoscutei pentru o convorbire „interesantă și plăcută“, dar crisparea le mobiliza, în fiecare clipă, atenția, îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la Casa de Cultură unde aveam să-l cunosc pe unul dintre cei mai importanți bărbați ai carierei mele artistice. Mă fascinase dintr-o singură privire... Arma secretă...? Ochii negri, cei mai negri pe care i-am văzut vreodată, mari, vioi și inteligenți.... Păr ondulat curgậnd rebel peste gulerul cămășii impecabil de albe, contrastậnd izbitor cu vițele negre, nas fin, cật se poate de fin, buze senzuale, dinți mici și strălucitori ca diamantul. Frunte înaltă, plină de gậnduri, înalt visătorul critic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
romậnă; rar mi-a fost dat să văd asemenea abilități lingvistice! Pe I. îl cunoscusem în cantina studențească și, deși era de-abia sosit în țară, reușisem în doar cậteva luni performanța de a-l învăța perfect romậnește. Era deosebit de vioi și mobil în gậndire, după cum îmi indicase expresia ochilor. Făcea analogii perfecte între lucruri, substituind ușor termenii necunoscuți. Mi-amintesc că odată mậncam un măr, în timp ce îi conjugam în grabă un verb pe un poster lipit aiurea de un perete
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Aia trebuia să facă. Să se scoale frumușel de dimineață, să dea cu afterșeivu’ pe obrajii rași la sânge, să scoată costumu’ ăl bun de la naftalină, să agațe la gât cravata pentru ocazii speciale și să se deplaseze În pas vioi, alături de consoartă, către secția de votare. În timp util. Cu zâmbet pe chip. Știți vorba aia veche și de demult? Toate drumurile duc la Roma. Roma noastră fu secția de votare azi. Acu’ se-nchise Roma noastră, că e târziu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dat seama măcar că deja călcăm pe Podul Lung,cum se numea cândva Strada Nicolina de astăzi. Pășesc alături de ieșean și inteleg că spusa lui precum i s-au terminat rezervele din cambuză nu a fost decât o glumă, fiindcă calcă vioi, încât abia îmi pot acorda pașii cu ai lui. Nu mă pot abține și îl întreb: S-a isprăvit și ultimul praf de cărbune? Mai am doar atât cât să pot păstra presiunea până ajung acasă. Dar e mai bine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
limba maternă sau națională. Deși este adevărat cumcă cuvintele numai din obicei însamnă cugetările noastre; totuși prin lungă deprindere se prefac aceste semne ca și în natura noastră Apoi fiindcă înfățoșările pre cari le-am câștigat din pruncie sunt mai vioaie și mai trainice, pentru aceea limba cu care ne-am pomenit și ale căria cuvinte mai dentîi s-au tipărit în sufletul nostru, ni este ca și firească, și aceasta este pricina pentru ce ni vine mai îndămînă a cugeta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de-a pururea oarece greutate, este oarecum silită //și nefirească. Așijderea câștigarea ideilor celor necunoscute printr-o limbă străină, deși nu este cu neputință, dară este oarecum sacă, și ideile prin așa un chip câștigate nu sunt niciodată așa de vioaie ca acele ce izvorăsc din glasul limbei noastre; și de aceasta firește au pornit națiile Europei cele culte de a-și rezima luminarea și cultura lor pe fireasca limbă națională. Cultura limbei ca o firească urmare a culturei cei dinlăuntru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un adipoton împrotiva mîhniciunei și strugurii ei sunt cele mai bune și mai minunate roduri a pământului. De ar ști omul să se metahirisească cu dânsul după cum se cade, n-ar mai avea trebuință de altă doftorie: pentru că această doftorie vioaie și voioasă are daruri minunate. Când se ia cu măsură, face inima veselă, mintea voioasă, întărește trupul, gonește întristăciunea, arată iubință; pe oameni îi îndeamnă să cânte, să gioace, să aibă îndrăsneală și să se socotească viteji. Cu adevărat făr
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi pe bunic însă el nu avea nici un chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se stârnise cu furie asupra
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le scutură cum poate, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi magistrala, - Hai acasă... astăzi trebuie să merg și la serviciu, nu ca tine ! Merge vioaie ținându-l strâns de mână, privindu-l dintr-o parte încrezătoare. Ajung imediat pe strada lor, este trecut mult de miezul nopții și pustiu... oricum nu îi observă nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
accent franțuzesc aproape că a impresionat hârtia fotografică. Grecul, Michael, și Tatiana Venediktova asistă, în picioare, cu cafelele în mâini. în jurul unei măsuțe stau Gass, figură de bunicuț rotofei și cărunt sub pielea căruia s-ar fi strecurat un adolescent vioi, și Ihab, la costum și cravată, cu cearcăne la ochi, delicat și blând, mai curând un simbol al toleranței, pluralismului și unității planetare decât un teoretician literar. Sânt cu soțiile. Willie Masters'Lonesome Wife. Malcolm vorbește și vorbește și vorbește
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase, umerii lui erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se țineau destul de vioi, dar Iahuben nici nu băgă în seamă drumul sau oboseala, înviorat de vraja cu care-i ispitea sclavul privirea. Stelele nu dădeau lumină. Cu sau fără ele, cerul era tot negru. Lumină palidă răsfrângeau numai torțele purtate de robi. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
După vreo trei ceasuri de vânt sălbatic, cerul se lumină în câteva clipe și plămânii se încărcară de aer aproape curat. Soldatului i se păru că trecuse un an, dar acum se mira că e neașteptat de sănătos și chiar vioi, după atâta timp. Avea din nou chef de vorbă. - Spune-mi, Auta, de ce a cântat nisipul? Cine a cântat în el? Un zeu, poate... - Nu. - Sau steaua de azi noapte? - A cântat vântul, nimeni altcineva. - Vântul e zeu! spuse Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căpetenie, ne-a luat-o apa! spuse râzând unul cu barbă neagră, ajuns în Atlantida de undeva de departe, dintr-un mic ostrov răsăritean. Erau gata să întindă pânzele, și când nu se mai aștepta nimeni, se cățără vesel și vioi pe corabie, ca o pisică, Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la lumina palidelor felinare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ad-o aici. Străinul clătină din cap: - Să nu se ducă el. Și uitîndu-se la băieții care se jucau la marginea maidanului, îl întrebă din ochi pe Auta. Acesta îi strigă. Veniră mai mulți. Auta alese pe unul care părea mai vioi, iar pe ceilalți îi trimise la joacă. Până atunci băieții nu-i văzuseră, iar acum nu se îndurau să plece, privind hainele argintii. - Vrei să te duci ca să chemi aici o femeie neagră? îl întrebă Auta pe băiatul ales. Băiatul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând două bețe uscate începu să le frece de zor. Abia atunci își aduse aminte Nefert și o opri. - Nu te chinui, Ntombi, aduc eu foc numaidecît! îi spuse și alergă vioaie spre turnul argintiu, de unde se întoarse în câteva clipe fără torță și fără opaiț. Văzînd-o, Ntombi începu iar să frece bețele. Dar Nefert întinse o cutiuță neagră cu o gaură într-un capăt spre rug, apăsă cu degetul un sâmbure
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă cu o prudență excesivă în această materie ajungem tot la vechiul Eu sunt alfa și omega, începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. - Deci dumneata ai certitudinea acestor vizite? întrebă oaspetele nesigur. - O am. Oaspetele se uită în gol. Apoi spuse vioi: - Cunosc ipoteza unui astronom asupra sateliților lui Marte... Ai pe Swift în bibliotecă? Gazda se sculă și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un timp. - Uite ce scria ăsta la 1726, zise el. Astronomii lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iar părul lucios pe care-l purta peste urechi i se păru o claie încâlcită, dezagreabilă dar și barba pe care nu și-o mai răsese din ziua cu pricina. După ce făcu un duș și se bărbieri arăta mult mai vioi. Simți o mai bună dispoziție. Acum starea lui se îmbunătăți vizil. Deodată îl apucă un dor de a pleca undeva... oriunde, numai să plece. Nerăbdarea puse stăpânire pe el. în jurul amiezii intră Andrei cu un bagaj în mână. -O! Salut
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
arunc o privire bucățicii blonde și sexoase În civil, dar n-am bucuria asta. Lennox Îi dădea târcoale mai devreme la cantină, puțoiu ăla pervers. Toalie pare stresat când mă așez lângă el. Se poate vedea. Nu-i niciodată prea vioi, dar gestul care-l dă de gol pe Confratele Toal e că-și bagă buzele-ntre dinți. Pune-i o basma și o s-arate ca bătrâna ta mamă. — Trebuie să ne punem Împreună mințile la contribuție, Împreună Robbo, Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă aflu aici, spune ea cu amărăciune, iar eu sunt pe cale să răspund ceva de genul „pentru că ești o ștoarfă care vrea să se fută“, dar Îmi mușc limba. M-a sunat, Carole adaugă pe neașteptate, lovită de o inspirație vioaie, În speranța că o să mă Înduioșeze. — Mi-a spus că nu vrea să mai aibă nimic de-a face cu tine. Dacă Încerci să-ți vezi copilașul... — Eh! Ce știe ea? Nu știe nimic! Asta-i tot ce știe n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acasă, oprindu-mă pe drum la un magazin de băuturi să-mi mai fac provizii și după aia luând-o spre Hector Fermierul să-mi dea niște cărți speciale care ne, Îmi vor furniza distracția din seara asta. Hector e vioi când ajung la el. Fumează pipa aia, care Întotdeauna Îi conferă un aer și mai mulțumit de sine. — Știi, Bruce, cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vriodatăi că mai pus n legătură cu mititica de Claire. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
determinată de starea biologică, nivelul de sănătate, condiția fizică, aspectul extern al individului etc.; vârsta socială, care este cea mai grea categorie și este legată de senzațiile proprii În situațiile publice permanent schimbătoare; social tânăr este acea persoană care reacționează vioi la procesele ce au loc În societate și permanent tinde către autodeterminare și crearea valorilor sociale. De aceea problema conservării statutului social propriu la o vârstă Înaintată apare la oamenii care pe parcursul Întregii vieți au avut unele categorii de valori
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]