1,526 matches
-
diferențial, căută să nu-și tulbure mintea cu împovărări inutile. Până într-un final anume, el rămase unicul dintre cei care nu avură acces la respectiva identificare a provenienței oaspeților din salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dispuși În semicerc În fața șamanului lor particular, care este dirijorul, și care Într-una din zile, Într-o oarecare săptămână, lună și an din viitor, vor primi acasă scrisorica de culoare violetă și vor lăsa locul liber, până ce un alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o orchestră care cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
radio. Te pocnește În ceafă și nu mai scapi de ea, gata, Începi să arunci cu măsline, ăsta e primul semn... Beau Tămâioasă cu măslină În ea, e un fel de martini tămâios. Tu ai minte, mă? Intră În cârciumă violonistul cartierului, un moșulică amărât și jerpelit care cântă la urechile chefliilor ca să scoată de-o vodcă. Gicu Îi face semn să se apropie: Mai ții minte, măi, dragăăăăă Mărieeeee! Hai, bagă! Ai o bere de la mine... Violonistul clatină din cap
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Intră În cârciumă violonistul cartierului, un moșulică amărât și jerpelit care cântă la urechile chefliilor ca să scoată de-o vodcă. Gicu Îi face semn să se apropie: Mai ții minte, măi, dragăăăăă Mărieeeee! Hai, bagă! Ai o bere de la mine... Violonistul clatină din cap, nu bea decât vodcă. Dar o hârtie de o sută de mii, lipită pe frunte, nu l-ar deranja. Vax, dă din mână Gicu, n-o mai avea suta valoare ca-n alte vremuri când te duceai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fruntea ta n-o pun. Pun cincizeci de mii dacă Îmi cânți, ca bonus, pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia. Pușca și urechea spartă, du-te, domnule, de aici, vrei să vin la cârciumă cu vată În urechi?! Ei, comedie... Băi, Gore, punem pariu că Gigi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ziua fiindcă meniul era: carne, cu carne din carne și deasupra fripturi cu sarmale. N-am putut bea decât cu mare greutate două sticle de Tuborg, fiindcă primăria decisese deja țuică, votcă, vinuri. Stăteam mută, fumând ca o nefumată, lângă violonistul din taraf (încaltea, omul foarte drăguț, într-o pauză de cântece patriotice și hore mehedințene, mi-a cântat Balada, uitându-se în ochii mei, și a cântat-o așa de frumos, de, o clipă, am iertat toată umanitatea pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deslușea de unde veneau acordurile de vioară. Nu erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu, se înfioră ea. Am o senzație curioasă. Parcă ne urmează cineva, ceva ca o muzică de vioară. Întoarse și el capul. Maestrul violonist se înclină respectuos, bătând ușor cu arcușul pe cutia viorii. Reveni spre femeie. O strâse de umăr. - Ce să fie... Unul care se ține după mine de când m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am mai spus, s-a făcut anchetă și au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți nevoie mare spusele ei. - Trăia cu una, Rela Soporan. Fratele Relei era la pușcărie. Îl înjurase pe Dej când cu colectivizarea, ceva în felul ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
curente și stiluri, e o modă de a muri, un stil neimitabil, o moarte unicat, așa cum în teatru nimeni nu e de neînlocuit, dar fiecare este unic, așa că înlocuirea cu un alt actor creează altă piesă, într-o orchestră un violonist va da alt suflu partiturii față de predecesorul său, deși instrumentul e același, are același griff, același număr de coarde, același arcuș, același bulgăre de colofoniu, dar măiestria și aici tu, Mamă, ești neîntrecută, tu ești rășina mea eu sunt viola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre aplauze cumpărate ușor, nu era un musical (că e gen greu), nu era teatru „de proză”, nu știm unde să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit și el) cântase în fiecare spectacol live, învăluitor, captivant, cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi putut să-i poarte după el, să-i ducă unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trase o linie pe hârtia albă din fața ei. Ăsta o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ce voce frumoasă are Tanța și cât a exersat ea pentru ediția asta de la «Cântarea României». Aici o să fie un scăunel galben, aici unul roșu și în fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pus bazele Fundației Celibidache. Vezi, cei care au rămas au nevoie să fie călăuziți în continuare de spiritul și mai ales de bunătatea ființei lui. — Spune-mi, Ioana, l-ai cunoscut pe Yehudi Menuhin? — Ne era mare prieten, era un violonist colosal și avea un suflet nemaipomenit. L-am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
despre care nu puteau vorbi... Nu vă mai aduceți aminte de mine?... zise deodată tipul negricios cu ochelari, întrerupându-l pe Fănel Trifu. Ne-am întâlnit acum trei ani aici, în București, la cârciuma lui Tănase... Sunt Corneliu Caraiani!... Fost violonist, dat afară din orchestra filarmonică de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători să-i privească speriați și Fănel Trifu îl trase discret de mânecă. Fostul violonist se aprinse însă și mai tare. Lasă, camarade, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
București, la cârciuma lui Tănase... Sunt Corneliu Caraiani!... Fost violonist, dat afară din orchestra filarmonică de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători să-i privească speriați și Fănel Trifu îl trase discret de mânecă. Fostul violonist se aprinse însă și mai tare. Lasă, camarade, nu-mi băga pumnul în gură, protestă el, că mie nu mi-e frică să spun adevărul în piața publică!... Eu nu sunt laș!... Nu mi-e frică, dacă o iudă infamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se îndepărtaseră și nu mai era nimeni prin apropiere care să audă aceste declarații. Mai schimbară câteva vorbe, apoi își strânseră mâinile și se despărțiră. Hm, ciudat! zise Ticu, atunci când cei doi nu se mai văzură. Mi-aduc aminte că violonistul ăsta vorbea tot așa și când l-am noi întâlnit prima dată... N-o fi cumva vreun agent provocator?... 2 Începea să se însereze când Stelian, însoțit de Ticu, suna la ușa fratelui lor vitreg. Le deschise, după câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile din parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fănel Trifu, fostul vărăștean, plecat de mulți ani în lumea largă... I-o spusese tot omul de la Comitetul Central, care-i avea pe toți trecuți pe o listă în total o echipă de vreo zece inși, dintre care unul, fost violonist în orchestra filarmonică (da, tipul ăla, Caraiani parcă-l chema, nu?) ar fi mierlit-o la Băneasa, împușcat de securitate... Fănel Trifu scăpase nevătămat, dar s-ar fi aflat în arestul Ministerului de Interne. Alții cică ar fi scăpat neprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fereastră și-napoi. Cred c-ar trebui să ne căsătorim. Bine, n-a fost cererea în căsătorie plină de romantism la care visase Susan... nu fusese o scenă din aia cu genunchiul în pământ, în vârful turnului Eiffel, cu un violonist care să cânte în fundal, dar fusese un pas uriaș înainte. Așa că femeia a zâmbit. Ar fi minunat. Și m-am gândit foarte bine la ceea ce mi-ai spus... în legătură cu copilul. Susan a tăcut, dar a clătinat din cap. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care avea să-l ruineze. Aproximativ În aceiași ani ce preced primul război mondial, „un mic grup de scriitori se plasează În vecinătatea dandysmului, la granița cu el, Într-o zonă intermediară, Între inventarea și transgresarea regulilor, care, În materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cum făcea de-obicei, ca și cum s-ar fi temut că poate să dispară de la locul ei: Da, eu cred că România seamănă cu o orchestră, numai că n-a ajuns încă la concert, ci tot face repetiție. Mai scârțâie un violonist, mai greșește intrarea solistul, mai dau chix suflătorii sau se supără dirijorul și oprește muzica și-i ceartă pe toți, de-a valma, totul e fragmentar și mereu reluat de la capăt, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega fără
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să fie capabilă, măcar uneori, de acorduri magice. Din păcate, se pare că eram prezenți, în ultimul timp, la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi autori rătăciți în labirintul clipei: Andra și Z, o pictoriță și-un violonist... La vârsta teribilismului vârstă la care credeam că mă voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care avea să mă așeze eram și mai masochistă decât acum. Mă tot gândeam, ca adolescentul îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
când mă priveam în oglindă. Mai curând, gândeam eu, jefuiești un compozitor celebru. Așa, măcar ai o scuză: te-a ispitit geniul acestuia. Dar când ajungi să furi melodia unui câine, e prea umilitor. Treptat, pe măsură ce aveam să devin un violonist invitat pe marile scene ale lumii, sentimentul acesta de jenă avea să se atrofieze. Văzusem atâtea scandaluri de plagiat, încât... Argumentul meu forte era însă altul: Jojo nu putea în veacul vecilor să mă toarne celor din înalta lume muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mongolă? Am auzit că o lună de zile, cât ai stat acolo, numai preparate pe bază de lapte de iapă ai consumat... Din unele gesturi te recunosc, chiar și dacă nu ți s-ar preciza identitatea. Dacă aud că un violonist a susținut un concert pentru turiști pe cel mai înalt vârf de munte din România, este oare necesar să mai citesc și numele violonistului? E clar că acesta ai fost tu. Probabil că acolo, în apropierea zeilor, ai inaugurat noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gesturi te recunosc, chiar și dacă nu ți s-ar preciza identitatea. Dacă aud că un violonist a susținut un concert pentru turiști pe cel mai înalt vârf de munte din România, este oare necesar să mai citesc și numele violonistului? E clar că acesta ai fost tu. Probabil că acolo, în apropierea zeilor, ai inaugurat noul arcuș cu păr ecologic de cal. Când am auzit că ai ținut morțiș și chiar ai reușit să dormi o noapte întreagă pe scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]