1,953 matches
-
auză ? Abia-nțelese pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n cîntare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gîndu-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în ochii tăi cei negri Eu privirea să mi-o pierd. Să-mi pun gura la ureche Și să-ți spun că te iubesc, Că de drag ce-mi ești copile, Eu din ochi te prăpădesc. (Ondina și-a lăsat visătoare capul pe spate, pe umărul lui Delfin, care o sărută). {EminescuOpIV 310} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
au amar, fiindcă au măsură. {EminescuOpIV 337} UȘOARE SUNT VIEȚELE MULTORA Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din sbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie, ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vînt! " II Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă, Pe zeii vechii Dacii i-a fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. De-odată-n fundul salei, apare sub un arc, Cu stânga răzimată de spada-i de monarc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rătăcesc. În umbra lor eternă eu umbra-mi mistuesc, "Privesc cum peste frunze uscate fără urme "Aleargă zimbrii negri și cerbii fug în turme, Iar lângă vechi fântâne de lume date-uitării Privesc în iarba-nnaltă sirepii albi ai mării. Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pîn-în pământ, Spre marea-ntunecată se scutură de vânt ". {EminescuOpIV 421} Prin salele pustie un om în neagră haină Temîndu-se de pașii-i, se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
surtucul cu pricina e o sdreanță fără coate! {EminescuOpIV 520} 72. VRE O SGÎTIE DE FATĂ (cca 1878) Vre o sgîtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleți-ntoarce capul Când încolo, când încoace. Sau o alta visătoare Care lină și măreață Are-n ochi-i întuneric Și mândrie are-n față; Sau mai mici și mai plinuțe, Sau mai svelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape babe. Și zâmbesc atât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șiruri le desfac Și visurilor mele le zic încet să treacă, Iar ele ochi-albaștri și luminoși îi pleacă Asupra mea, atinse de-amurgul aurorii. Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Treceți în adâncimea uitării ș-a genunii Icoane visătoare și dulci a slăbiciunii. Ca flori, cu vestejite și triste frumuseți, Uitarea vă usucă sărmanele vieți. Ș-apoi? Ce-mi pasă? Fost-am în lume poate unic, Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunic? Mulțimea? nu se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
esențială a existenței. Adun zilnic pietre pentru soclul micii mele speranțe. Talent înseamnă ieșirea din contingent. Scriu cu gândul la agricultorul Ion, dar și la fratele lui, renumit doctor docent. Absența unui ideal în viață este un lux imbecil. Mulți visători cad sub dărâmăturile unui ideal. Singurătatea creatorului de frumos o vindecă pe a celor din jur. Marii artiști știu oricând și oriunde să-și construiască libertatea. În privirile copiilor sclipesc și speranțele bunicilor. Creația este o taină. Deci nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bârfa - o acuplare de viduri intelectuale. Multe capodopere au fost salutate, la apariție, cu impresionante cantități de salivă. Tranziția de la o epocă la alta poate fi un bordel politic. Dețin unii secretul transformării privirilor în bolovani. Noaptea - acest teren al visătorilor și al vicioșilor. Mascota haitei este ciolanul. Marii nedreptățiți nu beneficiază de scuze decât post-mortem. Despre unii oameni nu știm dacă au venin în sânge ori invers. Lipsa de timp este avocatul suveran al comodității. În ultimul timp, frumoasa jună
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și-a așezat așteptările, gândurile și sentimentele, când de dragoste, când de răfulare, când de apropiere, când de respingere. Încrederea că e capabilă să scrie, să arate că poate, că are curaj, a făcut-o să devină dintr-o copilă visătoare, plină de speranțe, reușite și eșecuri, o femeie puternică și iubitoare. Alexandrina Chelu Pentru tăticul meu care mă privește acum din ceruri, Dumnezeu să te ierte, tată drag! Te iubesc și n-am să te uit niciodată! De asemenea cartea
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
cunoaștere mai veche. Dacă nu ar exista, poate că ai mai uita Ce înseamnă viața asta, De câtă durere ai nevoie pentru a învăța Că viața e o victorie doar pentru cei care Știu ce înseamna a visa! POEM DE VISĂTOARE Cristale pierdute în timpul anost, Iubiri ce nu mor împăcate, Pierdută în fapte, gândiri și remușcări, Iz de somn și păcate. O inimă bate tare într-un piept, O alta încetează a bate. Un imn se aude, în depărtare, încet, Într-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
speranța că ne vom îmbogăți odată pentru totdeauna, însă deocamdată ne ajungeau infimele sume lunare primite de acasă. Speram că într-un viitor foarte apropiat se va ivi alt amic cu disponibilități financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dimpotrivă, cocheta cu alții până la 58 exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și mă zdrobea în fiecare confruntare. Niciodată, la nimeni (induding Nerval, Jean Paul și toți ceilalți mai sus pomeniți), n-am întîlnit vise mai... puternice, mai arhitecturale, mai așezate cu labe grele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de la masă n-au intrat în joc, se uitau pe undeva prin tavan, ronțăiau o napolitană... După câteva clipe însă, pe neașteptate (căci nu scosese o vorbă până atunci de la-nceputul mesei), Dubravka a rupt tăcerea pe tonul ei ușor visător, ușor afectat, făcând ca toți să se-ntoarcă brusc către ea: "Am cunoscut o dată un romîn..." După care, ca o actriță, a-nceput să râdă singură, cum făcea întotdeauna când se pregătea să spună ceva amuzant. Dubravka vorbea rar la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
țese realitatea, într-un fel, e vorba de un "imaginar obiectiv", care produce realitate, care la rândul ei produce imaginar într-un circuit etern. Prin urmare, straturile (pseudo-, pre-, meta- sau post-) istorice ale balcanismului nu sânt niște pasive și visătoare construcții interioare. Din ele curge sânge. Ele au dus direct, mai mult decât disputele economice, politice sau religioase (și incluzîndu-le pe toate), la tragedia iugoslavă. Relația mea primordială cu Balcanii este una maternă: am văzut întotdeauna un simbol în faptul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
măcar să nu-1 uităm) când vorbim despre un posibil viitor al regiunii. Și atunci? Unde plasăm, în această geografie imaginară, Srebrenița? în ce stâncă de halva au fost săpate gropile comune din Bosnia? Cum au ajuns acești oameni buni, naivi și visători să comită sălbăticiile din Kosovo? Și cum rezultă din acest tablou mirific tragedia refugiaților în masă? Refugiați din paradis? Cum a ajuns acest ținut protoistorie un post-istoric infern? Mecanismul e dezamăgitor de simplu, și, cel puțin în vechea Europă, a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Era 10 noiembrie 19.., o după-amiază liniștită cu soare blând ale cărui raze călduțe băteau în parbrizul trabantului unei tinere care conducea visătoare în drum spre Târnăveni, neputându-și explica temerea care o cuprinse. Încă înainte de a pleca de acasă încerca să și-o ascundă amintindu- și un episod din anii ei de studenție, căruia-i zâmbea. La bariera închisă unde trebuia să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ce să-i răspundă, zise: -A... nimic. Ramona nu i-ar fi spus mamei sale niciodată despre gândurile și durerea ei în legătură cu Radu. Doamna Neli bănuia ceva, văzând-o mereu tristă și uneori pusă pe gânduri, având privirea în gol, visătoare, din acea zi pe care ea o numea nefericită, în care se întâmplase acel incident. Ea nu doarea ca acel străin să intre vreodată în viața fiicei sale, întrucât nimeni nu știa nimic despre el și mai ales că Ramona
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mic la insistențele lui din această seară. -E treaba Ramonei. -Nu e numai a ei, zise Andrei. -Atunci fie cum ziceți voi, zise Radu, zâmbind înspre Ramona. -Mi-ar face multă plăcere să fiu nașă și mai ales vouă!, zise puțin visătoare Ramona, privind în jos. -Ne-am găsit nașii, strigă vesel Andrei. Atunci toți patru râdeau fericiți. După ce mai discutară veseli pe această temă, distrându-se, Andrei și Livia se pregătiră de plecare. -Plecăm pentru a vă putea înțelege în legătură cu nunta, glumi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
rară a unei frumoase și blânde dimineți de septembrie, când o adiere ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat intră în cameră, încă visătoare și crezând că este căutată
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat intră în cameră, încă visătoare și crezând că este căutată de Radu, ridică receptorul. Fără nici o ezitare zise: -Tocmai vreau să plec la școală. -Foarte bine, dar te rog caută-l pe Radu să vină la spital pentru a-și lua copilul. Pentru câteva clipe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Eva se ocupa de ultimele pregătiri, doamna Angela o ajută pe Ioana să-și aleagă vestimentația pentru această seară. Amintindu-și de tinerețe, o întrebă pe Ioana: - Cum merge relația cu fiul meu? -îl iubesc foarte mult, zise Ioana puțin visătoare repetând în gând ultimele două cuvinte care i se păreau că nu sună bine. -Ioana, îmi permit să-ți dau un sfat, dacă crezi că Ionuț te iubește continuați, daca nu, să rupi orice relație cu el. Nu aș vrea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]