2,884 matches
-
care încercam să mă iau, dar care, de fiecare dată, se topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un fulgușor de nea pe care l-am întrebat: Scuză-mă, îmi poți spune unde mă aflu? Bună! Cum adică, nu ști unde te afli!?! Nu! Îmi poți spune? Da! Te afli pe tărâmul iernii! Aici se produc frigul, gerul, viscolul și fulgii de nea și apoi pornesc către tărâmul muritorilor! Dar nu știi cum mă pot întoarce acasă? Dar unde locuiești? Păi, locuiesc pe tărâmul muritorilor! Nu știu sigur, dar cred că știu cine te poate ajuta! Vino cu mine
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
aceste rânduri Din adânc de dor, din gânduri, Din iubirea-mi de copilă... Lacrimi las pe prima filă! Iar pe-a doua, flori și muguri, Soarele pe cer, amurguri, Luna-n tainică idilă... Lacrimi las pe prima filă! Sfârșesc cu viscol și vânt, Când iarna visul ți-a frânt Într-o clipă! Fără milă! Lacrimi las pe prima filă! „”doinește, Scrie, cântă, te slăvește, Cu iubirea-mi de copilă... Lacrimi las pe prima filă!
Mamei. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_545]
-
O, vis , o, suflet ideal, De n-ar afla Amantele din vremuri. * HIBERNAL NOPTAT II Ce umbră stă la geamul tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
la mine cu ochi încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
punguță de tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și haine groase pentru sezonul cald, când Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o suporta relativ ușor, fiind obișnuit să meargă, chiar și pe viscol, În pantaloni de pijama și În tricou. Cu ochii ațintiți În ochi și bărbile revărste peste halbe, cei doi tovarăși de beție ai lui Noimann, Oliver și pictorul Bikinski, măsurau cantitatea de adevăruri supreme ce se afla În ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care le traversați din goana camionului sau În care vă opreați pentru a petrece noaptea sau ziua sub cort să poată fi depistate diferențe: Znaminovka, Orlinșcina, Mavrena, Carabinovka, Metrovka, Mejerici, Pavlohrad. Paștele din 5 aprilie 1942 și satul Zelioni și viscolul care apoi s-a transformat În furtună și a apărut și soarele. Înălțarea, sărbătoare ortodoxă care În 1942 a căzut chiar În ziua de 14 mai când o Întreagă companie de infanterie marină se cantona În orașul Dniepropetrovsk. Sfântul Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mănăstirea sau În cel de dincolo de cota 505. „Dom’le sublocotenent, mi-a zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul, e balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om simplu acest Grințu, dar dintr-o bucată, simplitatea lui nu era una vicleană și păcătoasă ca a multora, era una Înnăscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să se transfere În acest sat ca profesor?) sau lumea, lumea pur și simplu? S. Alte scenarii de pace Profesorul Grințu se Întoarce În satul G. De la haltă și până la casa gazdei lui sunt aproape trei kilometri. Îi străbate prin viscol și se teme de lupi. Uuuuuu! Sssst! Acasă găsește scrisoarea lui Zare: Nici În locul meu natal nu mă aflu, dar nici a primăvară nu prea miroase. T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“ Din nou dau știre despre concluziile neverosimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care i-au lăsat-o atunci acele daruri de Paști. Figura lui capătă nuanța dezamăgirii În timp ce rostește inventarul complet al celor primite În urmă cu 35 de ani din mâna unui sublocotenent rezervist. după ce am luat masa a Început un viscol mare de nu se vedea la mică distanță, dar eu stăteam În casă și mă uitam afară. Gest: nu totdeauna dracul e așa de negru pe cum ni-l imaginăm. iar a doua zi de Paște, după ce a trecut viscolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
viscol mare de nu se vedea la mică distanță, dar eu stăteam În casă și mă uitam afară. Gest: nu totdeauna dracul e așa de negru pe cum ni-l imaginăm. iar a doua zi de Paște, după ce a trecut viscolul, a fost o zi foarte frumoasă, fără vânt și cu soare. În carnetul de regie trebuie notat că locurile pe care, cu carul lui tras de boi și cu un cuptor de pâine instalat pe el, țăranul-caporal G.P., zis Bobocică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de boi și cu un cuptor de pâine instalat pe el, țăranul-caporal G.P., zis Bobocică, le-a cutreierat pe când era tânăr (poate avea vârsta mea de azi), aveau și o climă ciudată. În plină primăvară, adică de Paște, ba era viscol, va era soare. Ei, bine, pentru a nu Îngreuna prea mult filmările și pentru a nu aștepta să ningă de câte ori ne trebuie câteva imagini cu viscol, vom aduce pe ecran numai zilele frumoase din viața „eroului“. Astfel, În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
azi), aveau și o climă ciudată. În plină primăvară, adică de Paște, ba era viscol, va era soare. Ei, bine, pentru a nu Îngreuna prea mult filmările și pentru a nu aștepta să ningă de câte ori ne trebuie câteva imagini cu viscol, vom aduce pe ecran numai zilele frumoase din viața „eroului“. Astfel, În ziua de care tocmai vorbește, el preia, după-amiaza, serviciul de comandant de gardă. Ia masa mai devreme decât ceilalți soldați și se duce să Îl schimbe pe colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vin Înainte de masă. mă cam pilisem puțin și după ce am dormit vreo două ore, m-am sculat și am spălat un rând de cămăși, șervetul și batista. Imaginea de „premiul Întâi și medalia de aur pentru operator“: câmpia liniștită după viscol, zăpada Începând să se topească din cauza soarelui fierbinte, streșini curgând și, Într-o curte modestă de țară, Într-un sat pur și simplu necunoscut, un soldat (de fapt un caporal) spălându-și izmenele cu apă de ploaie Într-un lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
GÂNDURI TÂRZII O, gândurile care vin târziu, Într-un târziu, întârziat în vreme Aș vrea să le-nțeleg și să le știu Ca pe cuprinsul unor teoreme... Cu ele-aduc, acel fertil nămol Pe malurile râurilor noastre, Cum viscolele cumpănesc la pol Seninul înghețărilor albastre... Vin de demult, din depărtare vin Și-n așteptări au depistat lumina În care-acum ne regăsim deplin, Ca rodu-ngemănării cu tulpina; Sunt tot atât de așteptate azi Cum fost-au ieri și fi-vor poate mâine
G?NDURI T?RZII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83800_a_85125]
-
dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
di câineascî?” În timp ce își punea aceste întrebări, se gândea cum să scape de troienele pe care le aveau în față. Și-a adus aminte cum au scăpat de niște dune de zăpadă cât malul în vremea războiului. Se pornise un viscol atât de puternic încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate ziduri! Și, cum au plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rachiu, fiindcă omul merită! - și-a spus părerea Todiriță ― Întâi să-l întâlnim și pe urmă... ― Cam ai dreptate. Cum să defilezi cu sticla cu rachiu prin curtea cazărmii? Doar nu umblăm să chemăm lumea la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin curtea cazărmii? Doar nu umblăm să chemăm lumea la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în trăistuța unde pusese ceva de mâncare și sticla cu rachiu. Avem o... o sticlă... ― Ia s-o văd! - a poruncit sergentul, zâmbind. Cei pe care îi conducea sergentul s-au depărtat binișor, încât abia se distingeau prin perdeaua de viscol. Dumitru a scos sticla cu rachiu și a întins-o sergentului. Acesta a luat-o, i-a scos dopul și a mirosit. ― Nu pare rea marfa. Să mergeți sănătoși și să vă întoarceți cât mai repede la cei de acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trebuiască... Să mai uitați de necazuri. Drum bun, oameni buni. Când ajungeți în gară, vă prezentați la ofițerul care răspunde de transportul celor concentrați. ― Am înțeles, domnule sergent - a răspuns Dumitru. Au pornit spre gară, luptându-se din greu cu viscolul... La o bucată de drum, Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic, să pot păși și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ea cu vârf și îndesat - a răspuns Dumitru, dându-se înlături, să poată trece Todiriță. ― Nu-mi place, Dumitre, da’ ce să mai zic și eu, să-mi treacă de necaz? ― Cum o fi ajuns tata acasă pe așa un viscol? Parcă vine Crăciunul, nu Paștele - a apreciat Dumitru într-o doară... Mergeau de ceva vreme. În cele din urmă, un fuior de zăpadă învăluită de vânt a adus zvon de fluier al unei locomotive. ― Suntem pe aproape de gară, Dumitre - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de el. Când omul și-a terminat treaba, l-au întrebat: ― Unde i garnitura de tren pentru cei concentrați? ― Apoi îi tocmai la turnul de apă. Îi trasă pe o linie de garare, fiindcă va pleca abia mâine. Și cu viscolul aista nu se știe... ― Mulțumim - a răspuns Dumitru - apoi, către Todiriță: Noroc că ne-am luat de mâncare, că altfel, pe lângă frig, răbdam și de foame. Au ajuns destul de repede la turnul pentru apă, unde o garnitură de tren cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acasă și să nu știi când ai să te întorci. Oare ce or face cu noi, măi Dumitre? ― Au să ne pună pe instrucție până om cădea cum cade boul pe brazdă primăvara. ― Întrebarea îi când plecăm de aici, că viscolul ista încurcă lucrurile rău de tot. Am auzit eu că la așa o vreme nici nu pleacă trenul până nu merge o locomotivă cu plug în față - a vorbit Todiriță. ― La Gromovnic scrie că la sfârșit iarna asta are să fie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns povestitorul. ― Păi, un artilerist fără răbdare e pierdut, domnilor. Așa că „dă-i înainte”, vorba lui nenea Iancu - a intervenit profesorul. ― Ei, dar, încet-încet, s-a arătat la orizont și iarna, cu toate ale ei: lapoviță, apoi ninsoare răzbită și viscol de să nu dai nici un câine afară din casă. Și lotrul o ducea mereu pe șerpoaică în bârlogul lui, unde cu jarul dezvelit în gura sobei se iubeau nebunește!... După o vreme, însă, hangiul a băgat de seamă că îndată ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]