1,599 matches
-
cu ochiul privitorului dar și cu trecerea vremii sugerîndu-ți că timpul e inegal. Pasărea vine și pleacă, se rotește în căutare. Numai că nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc mereu. Iar noaptea...Ei, bine, noaptea întunericul vitraliului se adîncește forfotind neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul pămîntului de sub picioare însemnat de firul roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării violet din vitraliu. Așa cum marea artă, dincolo de orice îmbogățire pe care o aduce omului, presupune ceva inefabil care te violentează și-ți subjugă admirația, nici căldura unui chip de om nu suportă adjectivul. Din eterul său se naște dragoste sau ură. Cu atît
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Sînt nimic. Numele ăsta mă doare și toți mi-l reproșează împrejur: copiii mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc privind din vitraliu la trupul meu din cameră. Pasărea albastră s-a oprit să se odihnească pe umărul meu. Alt umăr? N-aș putea să spun. Picioarele-mi sînt scăldate de valurile calde așa cum mă sprijin de stînca apărută deodată din adîncuri. Și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dintr-o lașitate turbată. V. tînăr fug de moartea lentă a însingurării privind un ștreng ca pe o unealtă de onoare. Încă visînd-o pe Elena-prima care să mi se alăture-stupidă satisfacție-precum Julieta. Acum: incert acest termen. Acum, cuprins de limpezimea vitraliului, V. tînăr este transparent. Toți trec pe lîngă el ca și cum nu l-ar vedea. Ai zice chiar că l-ar putea străbate. A devenit așa secretînd inerție: melancolia părăsitului de zeu. Doar Doctorul îl ia în rîs: „-Ce minunat ar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mereu de storci cearșafurile și febra nu scade. Parcă a băut uraniu. Aduceți pungi cu ghiață! Mă mir că nu-i fierbe creierul, cît i-a mai rămas!“. Se uită la mine, apoi studiază totul în jur: colțurile camerei, tavanul, vitraliul. Pasărea dispare și reapare în altă poziție sau chiar, pentru o fracțiune de 39 secundă, se dedublează, se suprapune peste ea însăși de parcă o mișcare vibratorie ar despărți-o. Privirea concentrată fuge o clipă de pe monitoare apoi se întoarce la
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume, observ că, atunci, în realitate, eram mai conștient decît în reverie. Plutirea mea de acum e abia mai adevărată pentru că simt durerea, Și nu durerea trupului ci una mai adîncă și sfredelitoare. Să fie adevărat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ieși niciodată din căcat. Cum, atunci, să vadă cerul? “ Iată: înălțimea se umple cu un aer nebun prin care pătrunde o lumină adezivă. V. din spital, ieșind cu greu din agitația celor ce mă înconjoară, plonjez în spațiul hipnotic al vitraliului căutăndu-l pe tînărul V. Nebunia inteligenței sale a înlocuit siguranța cu care trece prin viață animalul. El, bipedul rațional, nu s-a ales decît cu îngrijorare și suferință. Singuri pasionații pînă la manie, îndrăgostiții științei, sau cei ce bat la
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e dor de Elena pentru el. Robinson ăsta învață să iubească oamenii după ce i-a pierdut și plînge că umerii asudați i se apleacă sub plumbul razelor unei luni dușmane. Din adîncimea acvatică a vitraliului privesc afară unde toate se întîmplă cu o formidabilă repeziciune. Trupul se bate cu moartea pe care a adăpostit-o. Dar moartea e inefabilă. Nu intră nici în cuvîntul mister. Pentru că e evidentă. Te cuprinde sila purtînd-o și tot privind
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe care acesta îl conține, cînd voința e pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii de fărîme care se iubesc și se contrazic una pe cealaltă. Cînd tînăr, cînd matur, gîndind la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al fîntînilor
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
selectează elita sînt pizmașe și ipocrite căci țelul ei nu e eternitatea ci luxura. Acest V. este o variantă pe care-o secretă V. tînăr, îndurerat. Imaginile lor se unesc și se despart odată cu vibrațiile timpului exterior. Asemenea păsării din vitraliu, V. tînăr a descoperit însă, spre deosebire de celălalt, că el e altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
timpului exterior. Asemenea păsării din vitraliu, V. tînăr a descoperit însă, spre deosebire de celălalt, că el e altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe un rucsac. Nu-i drumul meu. „-Unde pleci, nebunule?”-îl întreb. Se scarpină în cap tot căutînd și-mi răspunde abia disimulîndu-și nemăsuratul orgoliu: „-Iaca, și eu , spre Teba.” V. din spital, scăldat de valurile din ce în ce mai înalte ale mării vitraliului, îi pierd pentru o vreme din privire pe cei doi. Dacă fluxul ăsta, mai mare decît toate de obicei, mai continuă așa va trebui să înot. Dar, știu eu înota? Înotul omului e o liniștită libertate de lagună. Subterana e
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mult sau mai puțin complezentă. „-Știi la ce visează infirmul?”-îl întreabă pe Doctor. „La membrul întreg, viu. Mînuind o armă.” Doctorul se apropie de fereastra deschisă. „-Ce pasăre o fi aceea?”-întreabă el. V. din spital observ că înaripatele vitraliului meu au dispărut lăsînd cerul mării pustiu. Pătrund pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și psihiatrul” -îi răspunde tînărul V. fericit și sterp ca o lehuză. „-Ești și tu personajul meu!” Dar tresare imediat pentru că surprinde, ca o imagine suprapusă, chipul vulturului reptilian foarte aproape de sine, gata să-l înhațe pe cînd aici, în vitraliu, păsările își iau zborul pe traiectorii năucitoare, țipînd speriate. Dincolo de sticla timpului Doctorul îl întreabă din nou: „-Tu știi de ce te vînează lumea? Pentru că ești dezertor iar ea are nevoie de soldați încolonați, să-i servească, să-i întrețină starea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
propriul stăpîn, că tu hotărăști totul. Și iată că te mîngîie dintr-o dată cea care, pe toate drumurile fiind și-n toți, e invizibilă. Pas’ de te luptă cu ea. Nu poți să-i știi niciodată următoarea mișcare.” Din interiorul vitraliului îți simt, tinere, suferința, așa cum stai și nu vezi nimic în fața ferestrei. Ai avut iluzia că viața ți-e pur și simplu un partener. Și ai dorit să-ți construiești tu însuți zeii care să-ți apere soarta și să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
timpul. Te aruncă înapoi într-un trecut fantastic ca o uitare de zei. Îl văd pe V. tînăr întorcîndu-se în zîmbetul său și înțelegerea mea trece brusc înăuntrul lui, eu rămînînd pentru cîteva momente amorf. Un luciu inocent pe suprafața vitraliului. V. tînăr presimt strategia Doctorului. E o metodă subtilă de a-și aduce pacienții la fructul imediat al vieții pe care-l pot ușor atinge. La plăcere. Dar cuvîntul sună frumos doar cînd aceasta e stăvilită. Cînd răsună între pereții
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu mîinile legate. Ca orice loc al imposibilei reîntoarceri, un anotimp al regretelor. Nu-ți va părea rău că ai trăit ci că ai făcut-o greșit?” Din spital, maturul V., urmăresc discuția. În camera alăturată de care mă desparte vitraliul se aud voci în contradictoriu. Aproape o ceartă. Umbre agitate întunecă din cînd în cînd porțiuni de sticlă. Toată imaginea s-a aburit de o umbră lăptoasă. Vocile tac. O ușă se trîntește. Apoi un plîns de femeie; un minut
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mint. Că moartea e adevăr irevocabil și concret stă dovadă, în ceea ce ne privește, inutilitatea cuvintelor. Mergînd înspre moarte, pășești încet într-o tăcere plină. Doar ea te silește să speri cu adevărat.” Să speri? Închis în limpezimea înghețată a vitraliului, V. din spital îmi pare că toată lumea pînă la mine, într-un efort de trezire la moarte, se modifică. Că fiecare acces la viață este ieșirea la un terminal de templu. Toți sînt oficianți. Fiecare specialist e conștient că știe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ești în stare să-i dăruiești. Abia așa te vei putea cîntări cu adevărat.” Și m-a plimbat cîteva zile printr-o zonă a suferinței. V. din spital îi simt din nou repulsia celui tînăr pentru că, pînă aici în adîncimea vitraliului acum cenușiu, mirosul care l-a cutremurat pe el pătrunde murdărind totul oricîte dezinfectante și arome crude sar împrăștia în jur: transpirația umană. Dar tînărul V. a avut tăria să reziste pînă la capăt încercării. S-a îmbuibat cu pastile
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
are decît distrugerea. Orice far pus la marginea mării este pîndit de surpare.” Doctorul se oprește o clipă din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii, cum fluxul urcă apele peste noi. Și nu mai am timp să-mi pregătesc ca Noe o corabie. Nici n-aș avea cu ce o umple. N-am cum să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor. Înfricoșat de cele văzute de cel tînăr, V. din vitraliu capăt îndărătnicia de a mă ridica împotriva furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors privirea către înapoi. Și-acum aștept ca dintr-o clipă în alta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a inimii, atunci cînd totul te îneacă? În suferința finală devii vierme și tu crezi că un vierme mai poate fi fericit!...” 14 La căpătîiul meu, Doctorul privește cu atenție. Examinează îndelung aparatura, lenjeria, mobilierul. Apoi, ochii lui zăbovesc asupra vitraliului. Concentrarea e maximă, privirea, fierbinte. Deschide o carte și începe a recita cu voce tare. Cuvintele sale plutesc parcă în aer, umplînd încăperea și prind a intra încet în lucruri îmbibîndu-le. Invocă un demon pe care dorește să-l alunge
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție apăsătoare căci știu că va veni noaptea și după ea, o altfel de zi. V. tînăr tresar și vederea sinelui meu închis în cleștarul vitraliului dispare, cade ca un zgomot, ca un lest. Am senzația că Doctorul mă ocolește în ultima vreme. Cu fiecare replică a sa pare că se leapădă de mine. E speriat de cînd i-am spus că am întrezărit adevărata geografie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]