34,796 matches
-
viață, într-o care le rostește cu competență conținut și formă, prin concentrarea țesătură lirică modernă, propusă didactică. Prin „Gândurile...” sale, ideilor poetice. Vorbind în numele său, judecății estetice și literare. Remarcăm adevărate leacuri de iubire pentru suflet, eul liric exprimă viziuni, sentimente și metafore de mare forță sugestivă poetul adoptă figura de misionar, a cărei aspirații intime, într-o comunicare cu („pleoapa istoriei”, „cuvinte mucegăite”, datorie este de a umaniza „pustia”, de a lumea, cu faptele și cu istoria: „ între noi
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
descoperit că ne confruntăm de multe ori aceleași probleme în activitatea și în viețile noastre. În cadrul acestui document vom încerca să explicăm care sunt discriminările și nedreptățile cu care ne confruntăm zilnic în special cele de natură sexuală. Manifestul este viziunea noastră prin care am dori să construim o societate mai echilibrată, în care în care lucrătorii sexuali, drepturile lor și dreptul la muncă să le fie recunoscute și apreciate", se arată în prologul manifestului. Dincolo de o simplă toleranță și compasiune
Asociaţia prostituatelor "Maria Magdalena" din România a aderat la manifestul prostituatelor din Europa. Vezi aici cerinţele () [Corola-journal/Journalistic/25399_a_26724]
-
strictă aplicație morfologică asupra limbii barbiene, în vreme ce Mircea Ciobanu e prezent cu un pitoresc eseu inspirat de stanțe. În totul, o antologie meritorie, al cărei scop - comemorarea unui număr rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau, inegalitatea de ton a contribuțiilor preschimbă volumul într-un vas ciobit, pe întinderea căruia se ițesc goluri terne, echivalînd cu un șir de eseuri fără har. Din acest motiv, să lauzi intenția din care s-
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și o componentă necesară a propriei vieți, o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la scară mică, și romanul Rădăcina de bucsau, dar și
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
povestiți îmi evocă mai degrabă urmările războiului din Vietnam, cu militari incapabili să se mai adapteze la viața obișnuită, decât pe cele ale Primului Război Mondial. Cum rescrie istoria recentă perspectiva noastră asupra momentului 1918? Istoricii francezi au împrospătat, în ultimele decenii, viziunea pe care o aveam despre Primul Război Mondial. Războiul despre care povestea tatăl meu nu mai seamănă cu ce știu eu azi că a fost. Instrumentele de analiză, de înțelegere s-au modernizat. Istoricii au început să se intereseze de
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
de radicalismul său politic. Chestiunea este esențială nu numai pentru Trost, ci și pentru a putea înțelege forța de atracție a suprarealismului, în acei ani nebuni și nehotărâți de după război. Pe de o parte, prea scurta sa traiectorie literară, de la viziunea ideologic coerentă a unei umanități sortită inexorabil evoluției spre stânga („...nu va mai trece mult până în ziua în care critica literară burgheză va trebui să pună pe primul plan opera scriitorilor de stânga”, cum zice el într-un text despre
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
ziua în care critica literară burgheză va trebui să pună pe primul plan opera scriitorilor de stânga”, cum zice el într-un text despre modestul romancier L.Guilloux, pe care îl opune lui Céline, în Azi, nr.2, 1936) la viziunea unei lumi obiective „pe care mișcarea suprarealistă ne-a dat mijloacele de a vedea pentru prima dată” (Le profil navigable, 1945) nu poate să nu fie influențată de drama existențială prin care trecuse. Aceasta, cu atât mai mult cu cât
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
taie lacul în două”, în Iubiți săteni niște „palizi amanți” (ca în Bacovia) sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-o spune chiar poemul de debut al culegerii din care remarcăm și o imagine memorabilă, de adăugat la tropismul universului vulnerabil (deșertul este o „rană a
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
în anii comunismului, prin relatări și portrete valoroase (Miron Radu Paraschivescu, Mihai Șora, Adrian Păunescu, Paul Goma, Matei Călinescu, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu), făcute cu dorința de a surprinde nuanțele și de a corecta, cum singură spune undeva autoarea, viziunea în alb-negru asupra epocii. O regăsim în aceste relatări, în funcție de subiect, atât pe jurnalista Gabriela Adameșteanu, cât și pe scriitoare. Întâia parte a cărții, al cărei conținut se referă în cea mai mare parte la prima „ieșire” din țară a
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
ispita unei stabiliri în materia dură ce ar asigura perenitatea: „Și mineral să sune vegetații/ în univers de muchii, mineral,/ ca o priveliște de incubații/ în așteptarea oului total” (Gîndind la alte lumi). Cele două extreme între care balansează această viziune a realului procesat de o sensibilitate analitică sînt geometria (indicată ca atare) și informul. Primul factor indică fluxul lucidității, iar cel secund refluxul său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
de epave. Cel care ar scoate la iveală micile comori din marele balast. Nu sunt convins că vânătorul va fi destul de meșter ca să descopere la Boliac, precum Călinescu, „dovada unei mari imaginațiuni și a unei amplitudini lirice excepționale”, ori „aptitudinea viziunii grandioase”, „solemnitate lirică” și, oarecum oximoronic, „o artă decorativă vrednică de un Th. Gautier”. La G. Sion, într-o pagină de proză uimitor de corectă, dar și agasantă prin nasul pe sus, deodată coana Profirița lasă să-i scape un
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
sincerei dăruiri de sine. De aceea vorbeam mai sus de mulțimea talanților primiți de acest artist, ivit nu de mult în lumea scenei. Iar nuanțele sunt și ele la fel de bogate ca și cele ale poeziei lui Emil Botta și ale viziunii lui Miriam Răducanu. Cele mai greu de realizat, adică cele mai greu credibile, sunt personajele literare pozitive, spunea Zoe Dumitrescu Bușulenga. Nu altfel se petrec lucrurile pe scenă. Gândul bun, sinceritatea, cer o scormonire în adâncurile ființei actorului, mai dificil
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
trăiri, învăluite însă toate într-o boare de căldură și delicatețe. Acest spectacol foarte special, ivit nu se știe cum în prezentul ambient cultural, în care ne sunt solicitate cu totul alte direcții ale atenției, o asemenea tematică, o asemenea viziune și o asemenea interpretare rămân aproape singulare. Oricum spectacolul Poezia visului face parte din acele momente de frumusețe care, așa cum ne promitea Dostoievski, vor salva lumea.
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
ar fi doar acele câteva filme „de care îți aduci aminte”. Ce-l deosebește pe criticul de film Cristian Tudor Popescu de cinefilul Cristian Tudor Popescu este un fapt esențial pentru a înțelege perspectiva sa asupra cinemaului, mai pretențios spus, viziunea sa „critică”. Criticul de film se situează cumva în actualitate, este mereu și nevoit contemporan cu filmele care apar, despre care scrie, alimentat desigur de o consistentă cultură cinematografică însemnând deopotrivă istorie a cinematografului și teorie a imaginii cinematografice. Cinefilul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
fi fost dacă oricare din experimente le reușea. Lucrare standard Amurit în vârstă de 82 de ani Hans-Ulrich Wehler, unul din cei mai influenți istorici postbelici ai Germaniei. Răsfățat de massmedia, a întâmpinat mari reticențe din partea colegilor de breaslă din cauza viziunii sale socialiste. A fost profesor din 1971 până în 1996 la Universitatea din Bielefeld, unde a întemeiat de altminteri Facultatea de Istorie. A fost docent invitat în centre din Harvard, Princeton și Standford. În 2008 Hans-Ulrich Wehler și-a terminat Opus
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
macroeconomice. Ne menținem obiectivul de a intra în zona euro, de a îndeplini toate criteriile, în 2015", a spus Băsescu, într-o conferință de presă comună cu cancelarul Angela Merkel. El a subliniat că a punctat în discuția cu Merkel viziunea României asupra Europei, adăugând nevoia unei Europe unite în fața unui proces de globalizare. "De aceea, România susține fără rezerve un proces de integrare accelerat ca soluție de a ne afla la pupitrul de comandă al procesului de globalizare", a spus
Băsescu: România îşi menţine obiectivul de a intra în zona euro în 2015 () [Corola-journal/Journalistic/24555_a_25880]
-
Ciocârlie, Șerban Foarță), cele referitoare la literatura română nu știu să fi fost puse într-adevăr la contribuție sau măcar menționate de profesioniștii domeniului pentru beneficiul unei posibile lecturi moderne a textelor: mă refer în primul rând la capitolul despre viziunea panoramică a timpului în opera lui Alecu Russo, precum în Memento mori, și în general la determinările tipologice care trasează linii nebănuite, dar sugestive de analogii, de la Cervantes la Caragiale, a cărui „artă nouă” a întreruperii epicului prin tablouri static
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
intrat în impas. Superlativele au fost consumate, elogiile și-au pierdut forța caracterizantă, devenind stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète maudit... Dar ce tip de expresionism? Sub ce auspicii și în ce cadre sunt turnate viziunile? Cum se densifică, pentru a nu fi o poză, postura de poet blestemat, damnat? În viață, dramele lovesc și distrug omul, acoperă ca un lințoliu familiile, afectează o (micro)comunitate și destinul individual. De drame și tragedii, oamenii rămân marcați
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
civilizației, parte a patrimoniului universal, prin sorgintea sa greacă și latină; o ordine superioară, mereu in statu nascendi, dar și o luptă cu sinele, cu tenebrele proprii, o metodă de împotrivire față de haosul incipient al limbii și al societății. Întreaga viziune elioteană asupra scrisului ar putea fi pusă sub un moto din gânditorul T.E. Hulme, din care citează cu satisfacție: „omul e în mod esențial rău, el nu poate îndeplini ceva de preț decât prin disciplină - etică sau politică. Astfel, ordinea
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
patologice ale bietului exilat. Eram roboți clarvizionari explicînd totul pe loc. Ce nu știam atunci era că drumul acesta e atît de bătătorit încît sărăcia soluțiilor restrînge putința explicațiilor la doar cîteva poncife monotone. Rețeta e precară în remedii, iar viziunea e uimitor de îngustă. Cu timpul am intuit că psihanaliza nu e doar o dezvrăjire săvîrșită cu ajutorul unor formule-cheie, dar pe deasupra e o autosugestie în care te adîncești invocînd un număr uimitor de mic de expresii ritualice. Cu alte cuvinte
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
și învingă adversarul. E ca într-un duel cu aparențe protocolare în care respectul pe care îl arăți celuilalt e în contrast cu prăpastia ce te separă de el. Pe dinafară miere surîzătoare turnată în politețuri seci, pe dinăuntru aversiune ivită din viziuni diferite. Acesta e cazul polemicii la care Daniel Dennett și Alvin Plantinga, doi filosofi de notorietate ai momentului, au luat parte în aula Asociației Filosofice Americane de la Chicago în 2009. Tema dezbaterii a fost gradul de compatibilitate dintre religie și
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
o respingi pe una pentru a o sili pe cealaltă să facă exact greșelile pe care le făcuse mai devreme adversara sa. Singurul punct asupra căruia cei doi filosofi cad de acord e că evoluția speciilor nu e incompatibilă cu viziunea creștină, dar în rest deosebirea se adîncește pe măsură ce fiecare caută să-și nuanțeze opinia. E ca într-un război de tranșee în care stăruința de a-l convinge pe celălalt duce la sporirea încăpățînării vrăjmașului. Ruptura dintre Plantinga și Dennett
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
editor care și-a luat dificila sarcină de a aduce la lumină textele unui autor mult invocat, dar puțin reeditat (cu excepția teatrului) până în anii șaptezeci, și chiar după aceea. Dana Pîrvan-Jenaru își propune deci să configureze în această carte o „viziune unitară asupra profilului intelectual și moral al lui Mihail Sebastian, așa cum se conturează acesta din reacțiile la orientările spațiului cultural în care se mișca, din lecturile care i-au amprentat evoluția, din preocupările pentru definirea profilului noii generații și, implicit
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
un popor de critici și de vizionari” etc., din Cum am devenit huligan) împing însă discuția întrun spațiu verosimil în interbelic, dar neașteptat astăzi. În acest fel, nici receptarea romanului De două mii de ani nu poate fi încadrată într-o viziune fenomenologică a literaturii (p.23-24), pentru că acest roman nu este ficțiune, ci o confesiune dramatică îmbrăcată în haina „obiectivă” a romanului: este un exemplu excelent al confesiunii abia deghizate într-o proză de tipul „Bildungsromanului”. Tocmai cruzimea cu care autorul
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
și se limpezește o cercetare despre critica lui Sebastian. Mi se pare însă că, cedând unui stereotip care domină și alte capitole, autoarea pierde un avantaj când începe prin a schița un cadru al problemei și a expune propria sa viziune asupra temei (discuțiile despre declinul romanului la noi și în Europa, care au fost participanții și părerile lor, apariția unor romane considerate novatoare care justifică aceste discuții precum cele ale lui) pentru a ajunge târziu la subiect: primul text al
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]