50,154 matches
-
rezistat altfel în unele situații limită. De pildă, ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că se speriau satele din împrejurimi. Chiuiturile femeilor pe la unele nunți sunt și ele isterice, dar nici nu se compară. După istovirea de strigăte, începea cinismul gardiencelor pe coridoare: "Pe noi ne așteaptă bărbații peste o
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
veniri ale prea multor Messiah. În orașul lui Messiah de ziua mea. De la un mormînt la altul în Israel. Cel al tatălui meu. Luminițele a un milion și jumătate de copii licăresc într-o infinitate de oglinzi la Yad Vashem. Vocea lui Benny Hendel le citește numele. Mormîntul lui Iisus. Zidul Plîngerii. Morminte din zid în zid, o, Ierusalime, Groapa cuvintelor vechi, cuvintelor noi, cuvintelor viitoare. Morminte așteptînd alte morminte. Acolo mi-am sărbătorit nașterea în urmă cu 48 de ani
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Cristos, apoi s-a deschis și acum femei și bărbați toți pot ajunge acolo dacă fac ce e bine, sînt credincioși, sărută pietrele, cumpără ulei sfînt, își ung rănile și se roagă pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
a spus ea, bolnavă fiind și de mai multe ori spitalizată, această carte îi făcuse mult bine. Am verificat eu însumi acest efect stimulator, dătător de viață și de energie citind jurnalul Gabrielei Melinescu și simțindu-mă îndemnat - chemat de vocile amintirii care veneau din text, delicate și totodată vibrînd de o forță subtilă și severă - să scriu despre această carte extraordinară, să scriu numaidecît - ceea ce am și făcut, trimițînd fără întîrziere articolul meu revistei 22, unde a apărut. (Un fragment
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
ca Baiazid la Mircea înainte să-l interpeleze cu întrebarea dacă el era chiar el. Toată lumea știe urmarea minus unii elevi pentru care se plătesc meditații cu bani grei - scuzați devierea! - Da' de unde ești, bade?m-a întrebat el cu vocea calmă. După ce am constatat din nou, cu mândrie patriot-națională, ce caractere puternice au unii oameni, i-am răspuns cu nedisimulată mândrie (parcă așa se spune atunci când minți cu nerușinare): - De la Ipotești. Știți cine s-a născut în aceeași localitate cu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
visam, așa că am procedat în consecință și în conformitate cu regulile comportamentale ale unui mediocru care dă cu capul de perete de trei ori când i se înțepenește mintea de uimire. Însă, întrucât imaginea nu a dispărut, ci dimpotrivă i-am auzit vocea, am convenit cu mine însumi să-mi schimb modul de a vedea lucrurile și să-mi revizuiesc nivelul de mediocritate... La urma urmei, era posibil să fi fost mai puțin incult decât mă credeam. - Bună seara, mi-a zis Frumoasa
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
din coarne/ îi sclipește/ un șurub de aur/ într-un picior poartă o opincă/ dintr-un fier de călcat/ un cablu de înaltă tensiune/ îl urmează/ tîrîndu-se pe pămînt/ pînze de circular/ i se bălăngăne/ pe piept/ și cu o voce de burlan/ răcnește ceva indescifrabil/ în capul străzii// computerele delirează/ Micul dejun plouă mărunt/ plouă didactic/ soarele mic alburiu/ ca o linguriță de argint/ se scufundă/ în aburul norului/ la micul dejun// în ziare/ s-au închis/ fabricile/ și rugina
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
prestigiul politic și faima Brătienilor, al cărui descendent direct era, autoritate pe care a îndulcit-o patima sa pentru poezie. În anul 1944, căsătorindu-mă cu Dinu Pillat, a trebuit să locuim în apartamentul părinților săi. Auzeam, prin ușile deschise, vocea graseiată a lui Ion Pillat chemându-și zilnic la telefon prietenul pentru un sfat sau comentariu. Straniu dar adevărat, Doctorul era cel care stingea arderile repezi ale lui Ion Pillat sau potolea incertitudinile celuilalt prieten al său, Ion Marin Sadoveanu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea o voce șoptită pe care și-o dregea tot timpul ca un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica unui tablou. Purta o rochie verde din stambă cu mâneci scurte și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
surprinzătoarelor sale povestiri, încheiată la 28 iulie 1958 cu Pescarul Amin pe care ne-a citit-o în casa mea părintească, unde ne mutasem, după ce am fost nevoiți să părăsim casa Pillat. Toți din jur ascultam cu sufletul la gură vocea sa acidă, nuanțată, supravegheată până la șoaptă cu care povestea întâmplări fantastice, clocotitoare de vitalitate, forțe primare și mister pe care le năștea realitatea însăși, străbătute de nădejdea de sfințenie a ființei sale. Treceau iernile și verile cu povestirile și cu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc. Vladimir Streinu masca adâncul răscolit al ființei sale citind sonetele declamativ, detașându-se de propria sa simțire, ca și cum s-ar fi supravegheat din afară pe sine însuși
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Alexandru Niculescu Am citit cu surprindere intervenția (la rubrică "Voci din public", România literară, 33/ 2002, p. 21) în care dl Mircea Platon din Iași susține că "Basil Munteanu a fost un mare naționalist", ca "nu era democrat în înțelesul ateu, plebeu și haotic al zilelor noastre" - pentru ca, în consecință
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
Anton Holban, de la a cărui naștere s-a scurs un veac, analiza operei prin stările vieții, pare a se impune cu precădere la un scriitor cu insistente scormoniri în propriu-i eu și destin. Nuvelele, romanele sale se construiesc prin vocea la persoana întâi ce-l înfățișează nemascat ca, de altfel, și pe eroinele în cauză. Suntem, totuși, de abia acum în posesia unei exegeze fondată pe strategia reflectării în oglinzi paralele a faptului existențial în concurență cu cel ficțional, într-
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
11: Mă dau repede jos, înainte să închidă ușile. La derută. Ora 14.00: După o ocolire prin Ploiești și 24 de mijloace de transport, dintre care o căruță, o tricicletă și niște scări rulante, ajung la redacție. Îmi îngroș vocea și îi spun lui Dede de la recepție că îl caut pe Mircea Toma. Pe Toma îl caută tot felul de ciudați. Dede îmi zice că nu este. Îi mulțumesc și-i cer voie să merg până la toaletă. Mă lasă. Mă
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
cer voie să merg până la toaletă. Mă lasă. Mă preling pe lângă pereți. Mă întâlnesc cu câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a mai golit. Mă preling iar pe lângă pereți. La recepție nu mai e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
animați? Hai, hai, nu ți prefaci că nu știi despre ce ii vorba. Îi vorba di desenul ăla animat făcut di Walt Disney, în cari Virjil Ianțu faci vocia unui cățiel, Oțil al tau întruchipeazî un hamster, iar tu dai voci la o pisici maidanezi, maidanezo! Vai di capul tău cît ești di oportuniști, da’ să știi că n-o să mă las mai prejos nici di dată aciasta. Mai am di înfășurat 180 di sarmali, da’ după ce li termin, o să sun
Andreea Marin către Mihaela Rădulescu: O sî ti oftici, mîţî mediocrî ci eşti! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21203_a_22528]
-
a provocat? Ne băgăm noi pentru toate curvele? Cristina Corciovescu: Domnilor, în calitate de critic de film, permiteți-mi să vă semnalez că ați început să confundați ficțiunea cu realitatea. Cristina Dochianu: Ce este aceea “ficțiune”, nu vă supărați? Narcisa Tcaciuc (cu voce cântată, de cuplet): Dați-mi voie să-i răspund/ Ficțiune este când/ Viața se preface-n artă/ Dar tipa e cam bagaboantă. Cristina Dochianu (șocată): Cine? Eu??? Cristina Corciovescu: Cred că s-a referit la tipa din film. Dar în calitate de
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
și prietenul ei), niște mobilă și o sticlă de coniac Napoleon. De la asta din urmă mi s-a tras. Sau, mă rog, de la vreo 100 ml (hai, 150) din conținutul ei. Pe care i-am degustat, încet, încet, minunîndu-mă cu voce tare că nu simt nimic. Fiindcă chiar așa era, nu simțeam nimic. Nu tu amețeală, nu tu o creștere a cotei de voioșie, nu tu probleme de dicție sau de coerență. Nimic, nene, eram ca nouă. Proaspătă ca un ghiocel
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
Simona Tache Discuție în metrou, acum juma’ de oră, între un tânăr și o tânără. Despre restanțe, cu voce tare, fără vreun aer conspirativ. EA: A, păi a rezolvat fratele lu’ prietenul meu... EL: Da? Cum? EA: Păi, s-a dus la aia și i-a zis așa, direct, pe față: “Am și eu mai multe restanțe, cum facem
Merită să dai 2 milioane pe-o restanţă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21280_a_22605]
-
Cu această ocazie, mi-a oferit și un serviciu GRATUIT de telefonie fixă. “Bine, zic, dar sigur, sigur e gratuit, da? Nu mă trezesc după 2 luni că începeți să mi-l facturați”. “NUUUUUU! SIGUR-SIGUR-SIGUR e gratuit!”, m-a asigurat vocea de la celălalt capăt al firului. Bun. Zis și făcut. Au venit băieții, au schimbat receiverul și mi-au montat și telefonul fix. Peste două luni, factura a venit, brusc, mai mare. La TV și internet, se adăugase telefonia fixă. Da
Da, companiile vor să ne fure! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21272_a_22597]
-
scârbă că nu e gata și că să vii luni), așa că mă aflam în căutarea altui loc în care să rezolv problema. Am intrat în atelierul de pe Academiei, unde am dat peste o doamnă cu un chip drăguț și o voce extrem de blândă. M-a izbit atât de tare blândețea ei, că aproape m-am clătinat pe picioare. A fost ca și cum aș fi fost lovită de un val de bunătate, care m-a împins un pic înapoi. Îmi venea să ies
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
Banii strânși din vînzarea CD-ului sau din donații în contul RO18RNCB0071011434790048, deschis la BCR (titular este fundația “Salvați Copiii”) vor fi investiți în educația muzicală a celor 15 copii din proiect. Deci și în educația Georgianei. Care are o voce foarte frumoasă. “” se numește piesa ei de pe CD. Uite-o: Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]