1,852 matches
-
calmează întotdeauna. alege din paharul cu ustensile de scris un creion roșu numai bun de subliniat. îl ascute. are de făcut un foarte scurt raport urgent despre un alt raport urgent dar foarte lung. X începe să citească un dosar voluminos și subliniază anumite pasaje. Din cînd în cînd notează scurte comentarii într-un nou fișier deschis pe computer. în sfîrșit, ceva ce funcționează. X își redactează raportul așteptînd să fie chemat dintr-un moment în altul la reuniunea de la ora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se amplifică după ce am deschis romanul. Chiar de la prima pagină, am avut o senzație de amețeală, de topire în cuvinte - și pe bună dreptate întrucît Domnișoara ri copiase în cartea ei povestea noastră de dra goste. romanul nu era excesiv de voluminos, doar 330 de pagini. ele erau însă îmbibate de un fel de veridicitate stranie. Cînd spun că Domnișoara ri copiase de fapt povestea noastră de dragoste nu greșesc : totul era reprodus acolo cuvînt cu cuvînt, gest cu gest, situație cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
minunat pe care l-am întâlnit vreodată. Fran auzi pe cineva, probabil soțul, comentând în fundal. Bietul om se săturase probabil să tot audă de minunatul doctor Westcott. Dosarul de extrase care-i fu trântit pe birou era surprinzător de voluminos, conținând mai ales articole despre eforturile secției de-a obține fonduri sau despre nașteri miraculoase. Ronțăindu-și biscuitul, se apucă să citească despre lupta dusă de Laurence cu administrația spitalului pentru achiziționarea unui echipament scump. Nu trebuie să-nceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chioșcul de ziare de la intrarea în gară era ca un magazin de delicatese exotice. International Herald Tribune stătea lângă L’Express, Corriere della Sera lângă El Pais, Paris Match lângă Hello. În Londra, chiar și ziarele locale erau aproape la fel de voluminoase ca New York Times, dând pe dinafară de suplimente gratuite. Adună un braț și mai luă apoi și ziarul de anunțuri gratuite Loot, așa, ca să fie. Cuibărită în tren aproape că adormi, gândindu-se iar și iar la ceea ce tocmai i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iar Fran Îi ceruse ajutorul chiar în dimineața aia. Să rateze așa o ocazie ar părea o lipsă de recunoștință. Capitolul 15 Fran ezită doar o clipă. Apoi, uitându-se hoțește peste umăr, strecură flaconul cu sânge în geanta ei voluminoasă și închise catarama chiar în momentul în care asistenta se întorcea urmată de doctor. — Vă simțiți bine? întrebă doctorul îngrijorat. — Minunat, răspunse Fran veselă, strângând geanta la piept. De fapt, nu m-am simțit niciodată mai bine. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ralph, tată. Vino înăuntru. Jack împinse ușa de la intrare și descoperi că era blocată de o grămadă de valize. Erau cinci cu totul, fiecare tivită cu piele verde închis și brună, ce le dădea un aer elegant, de la o valiză voluminoasă în formă de cufăr până la o poșetuță. Îi amintiră pentru o clipă lui Jack de acele premii pe bandă rulantă de la concursurile televizate, numai că acelea erau ieftine, iar acestea te costau probabil cât o mână și un picior. Ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că a scris și ea câteva capitole dintr-un roman și prin urmare ar fi de dorit să asiste la cursurile mele. Dar era vorba de fiul ei mort, care scrisese un roman întreg pe la început anilor ’60, un roman voluminos, iar ea insista acum să-l citesc. De ce-aș vrea să fac una ca asta? am întrebat-o. Pentru că este un roman extraordinar, a zis ea. De-a lungul timpului, am devenit expert în a scăpa de lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de antilopă. Ca și când ar fi vrut să verifice asta, Ignatius își îndreptă ochii lui neobișnuiți spre picioare. Păreau într-adevăr umflate. Era gata să-i ofere mamei sale priveliștea acelor cizme umflate, ca o dovadă a nepăsării ei față de dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi gata eu cu sabotaju’! Ai grijă ce faci, Jones. Nu te băga-n bucluc. — Ăău! * În ultimul timp, Ignatius începuse să se simtă din ce în ce mai rău. Valva lui părea lipită și oricât se balansa nu reușea s-o deschidă. Râgâituri voluminoase se desprindeau din pungile cu gaze ale stomacului și o porneau pe traseul aparatului digestiv. Unele scăpau zgomotoase. Altele se rătăceau și ajungeau în piept dându-i niște arsuri teribile. Cauza materială al acestui declin al sănătății era, își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintre acelea în hol chiar azi. Ai lăsat-o acolo dinadins, ca să profit și eu de mesajul ei, sau ți-a căzut din mână, într-una din orgiile cu vin de după-amiază, tu considerând-o o bucată de confeti deosebit de voluminoasă? Îmi imaginez că pe la ora două după-masa ai necazuri cu ochii, vezi totul ca prin ceață. Am citit toată broșura. E scrisă complet neliterar. Dumnezeu știe unde găsești asemenea porcării. Poate la bătrâna care vinde praline la cimitir. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
coborând scările cu un alt braț plin de hârtii, apoi se opri pe trotuarul de cărămidă, se întoarse și privi casa. Ignatius își dădu seama că încearcă să-și imprime în minte scena: Eliza traversând gheața cu un geniu deosebit de voluminos în brațe. În cele din urmă, ca răspuns la strigătele lui Ignatius, veni la mașină și aruncă a doua încărcătură de hârtii în poalele lui Ignatius. Au mai rămas câteva sub pat, cred. — Nu te mai gândi la ele, țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încă fierbând, Isobel termină procedura de Început, alese o pereche de foarfece scânteietoare de inox de pe tava cu instrumente și Începu să taie banda adezivă, dând detalii despre starea corpului pe măsură ce Îl dezvelea. Sub bandă, fata era dezbrăcată. Un smoc voluminos de păr amenința să se desprindă În timp ce Isobel Încerca să desfacă banda de pe capul copilului. Îl Înmuie În acetonă, iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse În nici un canal timp de trei luni. Isobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru odorul ei. Peter era norocos că avea un tată vitreg care să aibă grijă de el... — Te-ai văzut cu Inchiziția Spaniolă până acum? Întrebă Inch, În timp ce Logan se Înscria În sensul giratoriu de la capătul Queen Street. O statuie voluminoasă a Reginei Victoria era așezată În centru, pe un piedestal din granit. Cineva Îi pusese pe cap un jalon de pe stradă. — Standardele Profesionale? Nu, Încă nu. Încă mai avea de trecut și hopul ăsta. Insch oftă. — La mine au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i făceau ochii să sclipescă În lumina fluorescentă. — Am Încercat să-l fac să-nțeleagă că putem trece de asta Împreună. Să fim acolo unul pentru celălalt. Că Încă-l iubesc. Că știu că Încă mă iubește. O singură lacrimă voluminoasă trecu peste marginea pleoapei și În jos pe obraz. O șterse cu dosul palmei. — S-a supărat și a țipat și mai tare... Apoi a zis că o meritam. Că era numai vina mea! Nu se mai Întoarce niciodată... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o floare prea exotică pentru a se Încadra În spațiile vaste ale primăverii, așa cum se Încadrase În cuibușorul de la clubul Minnehaha. În mai i-a scris documente de câte treizeci de pagini, aproape seară de seară, expediindu-le În plicuri voluminoase, cu indicația exterioară „Partea I“ și „Partea a II-a“. — Oh, Alec, cred că m-am săturat de colegiu, a răbufnit Întristat o dată , când se plimbau la asfințit. Cred că și eu, Într-un fel. — Tot ce-mi doresc este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție de fotografii de oameni celebri cu bărbi mari și zburlite: Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i s-au Împăienjenit ochii de somn și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună un armistițiu. — Departamentul Șerifului. Sunt detectiv la comitat. Cei doi intrară cu pistoalele în mâinile întinse. Cel mai înalt dintre ei îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sinuciderea cu ajutorul tutunului franțuzesc. Și el ar fi făcut același lucru pentru Stefan. Nici n-ar fi stat pe gânduri. Documentele erau aranjate frumos pe biroul său. Mal se puse pe treabă, aruncând din când în când priviri spre teancul voluminos destinat marelui juriu. Îi adresă lui Ellis Loew câteva note, în care îi sugeră numele unor anchetatori care să strângă probe suplimentare, apoi bătu la mașină note de lucru referitoare la cazurile pe care le vor prelua acum procurorii stagiari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Erau cele trei victime alese arbitrar, doar ținând cont de homosexualitatea și dependența de droguri, sau asasinul le cunoscuse în prealabil? Tot mai multă oboseală. Circuitele din creierul lui Danny cedau nervos: prea multe informații, prea puține conexiuni. Își privi voluminosul cadran fosforescent al ceasului de mână, străduindu-se să rămână treaz. Tocmai trecuse de 3.11 când auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru rapoartele celor patru anchetatori din echipă: M. Considine, D. Smith, T. Meeks și D. Upshaw. Teancul de formulare de interogatoriu ale căpitanului Mal - cu întrebări croite pentru personajele de stânga, legalizate și remise de funcționarii de la municipalitate - era foarte voluminos. Rezumatele rapoartelor de teren ale lui Dudley se înălțau de cinci ori mai sus decât lățimea lor. Dudley transformase deja paisprezece indivizi ostili în turnători ai apărării și adunase dovezi compromițătoare la adresa a o sută de persoane turnate. Propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a sensului originar, care făcea din el zeul unei beții mai redutabile, furia ucigașă. „Nu există nimic în tradiția dionisiacă veche - conchide René Girard - care să se raporteze la cultura viței-de-vie sau la fabricarea vinului” (106, p. 145). Dosarul este voluminos și problema e controversată (107, pp. 152 și urm.). Evident este faptul că, cel puțin în faza istorică a mitului, Dionysos a fost acela care „a descoperit vinul și i-a învățat pe oameni să cultive vița-de-vie” și să bea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
știa doar tata să trecem cât mai repede granița spre România și apoi vom vedea ce se va mai întâmpla. Am ajuns la graniță noaptea, unde erau zeci de căruțe și mulți oameni cu saci în spate sau cu bagaje voluminoase, fiecare încercând să ajungă cât mai repede pe celălalt mal al Prutului și am reușit acest lucru foarte greu, iar după câteva zile am sosit în orașul Vaslui. Aici, tatăl meu a primit serviciu și locuință, familia noastră străduindu-se
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
bazin țâșnesc în ploaie valurile de apă gazoasă și publicul aplaudă frenetic. Fabricanții de chibrituri lucrează în mers. Tăbăcarii urmează. Apare un car monumental tras de 24 boi, reprezentând noua matcă a Dâmboviței. Dar carul e atât de înalt și voluminos, iar atelajul atât de numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]