1,862 matches
-
unul negru, lucru ce nu mi-ar fi fost la Îndemână acum 10-20 de ani. Ca să-mi dovedească cât de adaptat e, micul meu prieten a găsit cu cale să-mi nesocotească preocupările și convingerile provocând o catastrofă ecologică printre vrăbiile din balcon și o mulțime de mezalianțe cu siamezele din cartier. Spre deosebire de mine care, blond fiind, deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acela negru. Numai că termenul “vagabond”, adică fără relație cu omul și societatea acestuia, nu se poate aplica la pisică: ea e independentă, chiar dacă e de casă, fiind asemenea hulubilor din Piața Unirii, a veverițelor din Grădina Botanică ori a vrăbiilor de peste tot. Duce o viață discretă și nu se dă la om. Ca și câinii cu prieten sau, dacă vreți, cu stăpân. Deci, comunitatea umană este asaltată de indivizi străini ei, câinii vagabonzi care, ca și microbii la un organism
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spațiu În sânul său. Rezultatul? Odată dispărut omul, deci - permiteți-mi a visa puțin - a biocâmpului său, negentropic, natura are mâinile dezlegate. Acele vagi Încercări ale ei, dintre care am amintit mai an vreo câteva: mușchii și lichenii, dar și vrăbii, ciori, gâzgănii, care Încearcă cu destul de puțin succes colonizarea spațiului antropizat, acele Încercări deci, devin mai insistente. Dacă depășim stadiul acestui spațiu, lărgindu-l la scara unei așezări, fie și urbane, vedem aceleași Încercări, și tot cu rezultat incert. Iașii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Iașii sunt, de câțiva ani, asaltați de veverițe, negre la extrema tătărășeană, roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc de obicei. Toată această Viață nu așteaptă decât absența omului, pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală. Cu toate acestea, s’a integrat și ea perfect În ecosistemele locale, chiar dacă vrăbiile sunt de altă părere, iar relativ recentul ei popas pe meleagurile noastre nu a apucat să lase prea multe urme În etnologia română, decât că plecarea pisicii de acasă prevestește numai necazuri. Desigur e valabilă și reciproca, adică atâta vreme cât vedem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un impact difuz, ușor de tolerat de mediu. Pe aceeași cale, a excluderii altora, ea Își protejează vânatul, mulțuminduse doar cu tributul celor câțiva indivizi, de regulă aflați În afara normalului, care plătesc cu zilele lor protecția restului semenilor, șoareci ori vrăbii. Iată cam ce-am putea Învăța de la pisică, deși nu cred că suntem În stare, căci natura nu ne mai poate controla, cel puțin direct. Apropiindu-se de om, ca partener bineînțeles, pisica n’a uitat că e zeiță. Și-
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Motto: (Lev Tolstoi) Să ne amintim cu drag și cu duioșie de omul exemplar care a fost profesoara Maria Vrabie, prin străduința căreia acest liceu ce poartă numele înțeleptului cronicar moldovean a luat ființă și a început să se afirme în peisajul dinamic al învățământului ieșean. Imaginea acestei adevărate doamne a școlii ieșene a rămas vie în conștiința generațiilor de
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia omenească într-acesta se împlinește: pe neputincios să ajute și neștiutorului cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate. Început de carieră la Școala Probota Iași, Mariana Vrabie s-a dovedit încă de atunci înzestrată cu acest har de a convinge prin iscusința vorbei, dar și prin realitatea faptei. Un admirabil povestitor (istoria se cere povestită!), cu atenție și înțelegere pentru cei din jur, cu energie și voință
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
începută la Probota (săpături, descoperirea unor probe arheologice - ceramică, unelte, morminte), și prin publicarea rezultatelor în reviste de specialitate. Cabinetul și cercul de istorie COLUMNA, rezultatele meritorii ale elevilor la concursuri și olimpiade, programe artistice reușite, toate dovedesc că Maria Vrabie a fost un dascăl complet. Ca director al acestei școli a probat calități manageriale ce au trezit admirația întregului colectiv. Renovarea școlii, dotarea cabinetelor, demersurile convingătoare pentru înființarea Liceului Miron Costin, crearea unei ambianțe de muncă și seriozitate, calm și
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
Ioan Iacob, Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării psihomotrice Liviu Leonte, À la recherche du roman moderne. La réception de l'oeuvre de Marcel Proust en Roumanie Octavia Costea, Didactica lecturii. O abordare funcțională Cay Dollerup, Basics of Translation Studies Genoveva Vrabie (ed.), Constantin C. Angelescu. Centenar 2005 Simpozion comemorativ Lucio Fabbriciani, Implicarea umană și competitivitatea în afaceri Ronald McQueen, Christina Knussen, Metode de cercetare în științele sociale Doina Balahur, Sociology of Law. Studies and Research Felicia Dumas, Olivier Dumas, Iași et
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cărți, jurnale, etc. La cumpărarea spațiului pentru muzeu au contribuit români din țară și străinătate, printre care: Sergiu Grosu, Franța, Ovidiu Creangă, Canada, Elvira Opran, California, SUA, Toma Istrati, Brașov, Ioan Alexa, Iași, Alexandru Budișteanu, București, Andrei Ciurunga, București, Irina Vrabie, Toronto, Nicolae Iașcinschi și mulți alții, cer iertare că nu i știu pe toți. Domnul Vadim Pirogan, a urmat renumitul liceu din Bălți „Ion Creangă”, unde i-a avut colegi pe renumitul poliglot Eugen Coșieriu, dr. Vlad Bejan, dr. Mihai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dacă a meritat, însă una e să-ți pui întrebări răvășitoare muncind și alta e să-ți pui aceleași întrebări tânjind, abandonând, amânând și neducând nimic până la capăt. Țicneli de pensionar „Bre, nea Spiridoane - l-a întrebat cam răstit inginerul Vrabie pe administratorul blocului - din ce bani îl plătești, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele?“ Administratorul a ridicat din umeri: „O face de capul lui. A zis că înnebunește, dacă mai stă degeaba“. De două luni, profesorul pensionar Popa ieșea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pensionar Popa ura dezordinea și murdăria. Suferea cu toată ființa când vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fundul fustei. „Ei, și matale - s-a alintat doamna Gângu când i s-a pomenit de fund -, nu e pată, e desertul de la un parastas. M-am așezat, pardon, cu dosu’, pe o bucată de tort.“ După o lună, inginerul Vrabie a simțit că-l iau toți dracii și i s-a plâns administratorului: „Bre, nea Spiridoane, văz că nebunul nostru face curățenie și la alte blocuri. Unde o s-ajungem? Zi-i să se potolească, să nu încălcăm naibii vreo lege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Popa a murit. I-a căzut în cap un cărucior de copil, aruncat de la zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noi sosiți în timpul nopții. Dintre ei nu mi-l amintesc decât pe generalul Vâscu și pe un muncitor tipograf. Dimineața de 4 aprilie 1959 se anunța ca o zi frumoasă de primăvară, cu un soare luminos și cu ciripit de vrăbii. Nu știam că ziua aceea avea să-mi pecetluiască destinul întregii mele vieți. În jurul orei opt, un milițian din paza închisorii m-a scos din celulă și m-a dus la camera de serviciu de la intrarea pe celular. Aici mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sinucigaș, a spus despre acel „accident de vânătoare“: „Vânătorul ochește în direcția în care fuge cerbul, dar de data asta cerbul i-a fugit vânătorului pe gură“. Asemenea glume își cereau continuarea, o vorbă o atrăgea pe alta: „Mai bine vrabia din mână decât cerbul din gură“ sau: „Mai bine biserica în sat decâtploșnița sub dulap, dar mai bine ploșnița sub dulap decât capacul pe sicriu“. Fiecare mai adăuga câte ceva, și așa s-a ajuns la aceste basme improvizate- un mozaic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și ce-a urmat a fost de-a dreptul înfricoșător. S-a primit ordin. S-a organizat acțiunea până la ultimul amănunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe care l-ai construit timp de o viață, ce miracol, ce existență minunată!) Nu există imagine mai tristă decât ninsoarea care cade într-o biserică. Andrei Rubliov, Tarkovski. Sau ploaia din ceașca de ceai din Solaris. La polul opus, vrăbiile și porumbeii solari din biserica dărâmată a mănănastirii Maxineni, pierdută în deșertul Bărăganului, fostă ctitorie a lui Matei Basarab, în lumina topită a lunii august. Muzica, acest vehicul al memoriei. Ascult Simon and Garfunkel și mă simt transportat la Costinești
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Europei? Anul 2004 9 ianuarie 2004 Revenire în forță la Geneva, marcat încă de excesele alimentare ale perioadei precedente petrecute acasă. În sala de informatică, două studente de 20 ani. Buric gol, îmbrăcăminte sexy, crocante. Ciripesc tot timpul ca două vrăbii gureșe pe o creangă, pentru a se face remarcate. Le aud spusele și pot arunca un ochi pe ceea ce scriu, așa cum sunt așezat la un calculator, lângă ele. Pregătesc un subiect de seminar. Gender studies. Paginile pe care le cercetează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în areal a acvilei de munte, varietatea acvilei de stâncă (Aquila chrisoatos), pasăre răpitoare de zi, mare, cu deschiderea aripilor de peste doi metri, cu cioc puternic încovoiat la vârf, care se hrănește cu păsări mai mici, gaițe, coțofene, sturzi, sticleți, vrăbii și cu animale mici șoareci, șobolani, iepuri, ba uneori atacă chiar turme de oi din care răpește câte un miel mai tânăr. Pădurea, hotarul și lunca noastră sunt populate de fapt de păsări de tot feliul din care o să enumerăm
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de câmp (Alauda adversis L.), Presura sură, presura mare (Emberizamiliaria L.), Presura galbină (Emberiza citrinella L.), Pasere-domnească (Fringillacolebs L.), Cintiță, Cinchiză, Cinteza ( Fringilla montifringilla L.), Franțoz (Ligurinus chloris), Țaisăl (Frangilla spinus L.), Știgliță (Frangilla carduelis L.), Cânepariu (Cannabina linota L.), Vrabie de casă (Passer domesticus L.), Vrabie de câmp (Passer montanus L.), Cireșariu (Coccothraustes vulgaris Pall), Ghimpăl (Pyrrhula rubricilla Pall) Graurul (Sturnus vulgaris L.), Corbul (Corvux corax L.), Cioara (Corvux corone L.) Cioara sură (Corvus cornix L.), Cioara de holde (Corvus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sură, presura mare (Emberizamiliaria L.), Presura galbină (Emberiza citrinella L.), Pasere-domnească (Fringillacolebs L.), Cintiță, Cinchiză, Cinteza ( Fringilla montifringilla L.), Franțoz (Ligurinus chloris), Țaisăl (Frangilla spinus L.), Știgliță (Frangilla carduelis L.), Cânepariu (Cannabina linota L.), Vrabie de casă (Passer domesticus L.), Vrabie de câmp (Passer montanus L.), Cireșariu (Coccothraustes vulgaris Pall), Ghimpăl (Pyrrhula rubricilla Pall) Graurul (Sturnus vulgaris L.), Corbul (Corvux corax L.), Cioara (Corvux corone L.) Cioara sură (Corvus cornix L.), Cioara de holde (Corvus frugileus L.), Ceuca (Corvus monedula L.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]