1,491 matches
-
lor. De data aceasta, fiara este trimisă ca un fel de avertisment împotriva celor care îl adăpostesc pe ucigașul Peleus. Descrierea nu mai lasă loc dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
araba, deci ignorant, barbar. Arabii din Spania numeau limba spaniolă alagiamia, iar spaniolii dădeau acest nume (aljamia) castilianei corupte și amestecate [...]; de asemenea spaniolul algaravia însemnează galimatias din cauză că limba Maurilor nefiind înțeleasă de spanioli le făcea impresiunea unui șirte-mărgărite sau vuiet nedeslușit de glasuri 122. Avem și aici de-a face cu imaginea unei forme infinit variate, neraționalizată de nicio "gramatică", doar că accentuarea se face în sensul negativ al incongruenței: varietatea pe care o presupune "mărgăritarul" e percepută în acest
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
către un parapet de chei, apucând două receptoare de telefon care se găseau din întâmplare pe margine și cerând neîncetat doar vești din Pontus, în timp ce în telefon, nu auzeam nimic altceva decât un trist și puternic cântec fără cuvinte și vuietul mării. Înțelegeam foarte bine că nu e posibil ca niște voci omenești să-și croiască un drum printre aceste sunete, totuși nu renunțam și nu plecam"632. Instrumentele mediatoare ale comunicării, departe de a o favoriza, îi dezvăluie perturbarea; ele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt harfele?// Ritmic destinul bîntuie-n trupuri. Fără de preget/ tobe l-asmut./ Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
și ziua spartă în tot locul/ umplută cu flori de cicoare și picioare de boi/ forfecînd prin pulbere/ timp umed și timp uscat totuna/ în iubire și în uitare carnea gîfîie/ o luminiscență în iarba grasă cu excremente de gîște/ vuietul morții și frica" ( ceva profund imoral). Evident, într-un asemenea context al demistificării pe cît de neostentative pe atît de sistematice ( poetul nu are deloc aerul unui rebel, ci al unui ins care se desparte cu regret de clișeele grandilocvente
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
de Ionuț Sociu 9 Septembrie. Ora 2.30 a.m. Pedalez în drum spre casă și zâmbesc tâmp. Bulevardul Ștefan cel Mare e pustiu, dar încă aud vuietul străzii în urechi. Mă opresc la semafor la Dimitrov. În dreptul unui chioșc, un tip strigă către un taximetrist care mănâncă un kebab rezemat pe capotă: „Mulți ai dracului au fost!” Se face verde, intru pe șoseaua Pantelimon și simt cum
De ce este România altfel (decât în urmă cu câțiva ani)? () [Corola-website/Science/295681_a_297010]
-
până aici? C (bulversată): Păi ce să zic, copiii mei sunt sub cerul liber. Nu am unde să-i culc. T: Partida noastră te poate ajuta: Avem un apartament, îl putem da în chirie 2 ani. Doamnelor și domnilor, aplauze! (vuiete, rumoare, aplauze) C: Nu vreau să stau în chirie doi ani și după aia, iar în stradă. T: Ești prea figurantă, tu ești din Sabinelor, te știu eu, ia cu chirie. C: Nu iau. T: Ești prea șmecheriță. C: Cum
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
cameră ea se îmbibă cu cerneală și pătează lințoliul de zăpadă ea așteaptă să izvorască laptele din cele două sfârcuri erecte ale manechinului văzut prin geam ea tremură ca embrionul Pământului învelit în pânză de păianjen ea se umple de vuiet și ne alungă din ungherele întunecoase unde obișnuim să stăm cu ochii închiși lustruindu-ne pielea de pe coșul pieptului ea continuă să respire după ce două mâini de copil o sugrumă în taină. Poem cu arșice Mi-am văzut arșicele străvechi
Poezii by Irina Nechit () [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
crimă se petrece-n orice zi umbra lui Cain din tată-n fiu e trează iar brațul care mâine va lovi e-al celui ce acum îmbrățișează. Niobe dirijoarea fanfarei Are surâs de hârtie creponată. Părul ei platinat e-un vuiet de niagară revărsată din creștet până la coapse - în întuneric foșnește ca un mănunchi de bancnote. Când și-l piaptănă ning pe covor confeti și pulberi de comete. La gât are un lanț imens suflat cu argint de care atârnă crucifixul
Poezii by Ioan Evu () [Corola-website/Imaginative/3089_a_4414]
-
pe noi, vasalii poeziei, lasă-ne fruntea lucind de cenușă strălucitoare, în vântul renașterii, cu ochii în razele ivite din ochii maeștrilor. Nicio clipă tu nu ne părăsești, ne schimbi doar locul, la orga pădurii să putem cânta, iluminați de vuiet - să rătăcim printre caturi, în mână cu buchetul niciodată vestejit, tot mai tineri. Devoțiune În ce să-ți plătesc? am întrebat pasărea care trecea. În pământ, îmi spuse. M-am uitat la noroadele de bulgări pe ogorul arat. Așteptau ca
Poezie by Simona Dima () [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
fost și care va fi, înainte de a fi fost, în sufletul care încearcă să își reamintească și vag își reamintește, soarele aprig, strălucirea care nu orbea, frumusețea și adevărul ei revărsate în culori pure, aripile care sunt tuleie acum, vuietul quadrigii și forfota cailor în cerul albastru fără sfârșit, aproape în lumină, învelit cu voaluri, aproape sfâșiat, trupul meu se împărtășește în ele, în boarea lor, în duritatea lor plină de miere, și umbrele își pierd corpul, inconsistente ca zefirul
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
pentru experimente brutale cu scopul de a învăța despre anatomia și psihicul speciei umane. Aceste fabrici automatizate vor produce mașini de război extrem de avansate pe baza prototipurilor primitive create de Cyberdyne Systems: "Și aveau platoșe ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulțimi de care cu cai, care aleargă la luptă" (Apocalipsa 9:9) Tipuri de mașini: Unii dintre aceștia au rol de infiltrare și distrugere și doar cu greu pot fi deosebiți de oameni
Skynet () [Corola-website/Science/298545_a_299874]
-
a învăța despre anatomia și psihicul speciei umane. Aceste fabrici automatizate vor produce mașini de război extrem de avansate pe baza prototipurilor primitive create de Cyberdyne Systems: "Și aveau platoșe ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulțimi de care cu cai, care aleargă la luptă" (Apocalipsa 9:9) Tipuri de mașini: Unii dintre aceștia au rol de infiltrare și distrugere și doar cu greu pot fi deosebiți de oameni: Skynet însuși dezvoltă o inteligență colosală
Skynet () [Corola-website/Science/298545_a_299874]
-
lui legătură cu Hatsue rămânând cea sufletească precum și schimbul de scrisori pe ascuns dintre ei. Starea lui Shinji era parcă reflectată de "marea care se frământa și se prăbușea cu violență lovind în stânci", de "zgomotul valurilor furioase" și de "vuietul unei ape spumegânde". Cu toate acestea cei doi îndrăgostiți nu își pierd speranța, optimismul lor refecându-se în rugăciunile aduse zeului găzduit de templul Yashiro. Rugăciunile lor vor primi răspuns în momentul în care Terukichi afirmă că meseria de marinar
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
un homme!" („Iată, un om!”) și decorând-ul cu "Crucea Legiunii de Onoare". Napoleon îi propusese lui Goethe, să meargă la Paris, și să scrie piese despre eroi. Cu Carl Friedrich Zelter, a cărui muzică îi era mai plăcută decât "„vuietul”" lui Beethoven, a continuat persistent extinsa corespondență de 30 de ani (1799-1832). Cu acesta, Goethe se înțelegea nu numai în materie de muzică ci și prietenește. În lucrarea sa "Zur Farbenlehre" („Teoria culorilor”, 1810), ia o poziție contrară concepției lui
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
iar iarna, între lat. 50ș S și 55ș S. Regiunea cuprinsă între aproximativ lat. 40ș S și 50ș S, prin care trec rutele navelor ce se îndreaptă spre părțile sudice ale Africii, spre America de Sud, este cunoscută sub denumirea "roaring forties" ("vuietul de la 40ș latitudine"), iar vânturile de vest care suflă în această regiune sunt denumite "forties". În prezent, navele de transport moderne evită "să coboare" la latitudini mai mari de 40ș S deoarece în aceste zone marea este permanent foarte agitată
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
“Vuietul muntelui”, roman scris de scriitorul japonez Yasunari Kawabata, publicat pentru prima dată în limba japoneză în anul 1954, sub titlul “Yama no oto”. Prima ediție publicată în românește a fost la Editura Minerva în anul 1973, în același volum cu
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
publicată de către Editura Humanitas în anul 2000, făcând parte din colecția “Cartea de pe noptieră”. O traducere direct din limba japoneză sub titlul “Sunetul muntelui” a apărut în 2010 în aceeași colecție la editura Humanitas, în traducerea lui George Șipoș. În “Vuietul muntelui” autorul aduce în prim-plan trăirile cele mai intime ale unui bărbat în vârstă, inclusiv sexualitatea sa restantă. Ca peste tot în opera lui Kawabata, femeia, în ciuda frumuseții, a fragilității ei, sau poate tocmai din această pricină, este înfățișată
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
lui nu mai poate continua. Sentimentul reciproc pe care Kikuko îl nutrește față de Shingo, îl va determina pe bătrân să încurajeze, până la un anumit punct, relația fiului său cu amanta. Seria portretelor feminine din opera lui Kawabata este continuată în “Vuietul muntelui” prin Kikuko, de altfel centrul luminos al romanului. Kawabata vede în ea o fragilitate și nevinovăție dublate de o infirmă capacitate de a îndura, modestă și tăcută, orice. Drama nespectaculoasă a lui Kikuko aduce o notă de poezie acestui
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
simte că îmbătrânește, că i se aproprie sfârșitul. Memoria îi joacă feste, somnul îi devine din ce în ce mai agitat, pune întrebări care par “bizare” în ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
că i se aproprie sfârșitul. Memoria îi joacă feste, somnul îi devine din ce în ce mai agitat, pune întrebări care par “bizare” în ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost anunțat că moartea
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost anunțat că moartea era pe-aproape.” Tatăl nu-și înțelege fiul, fiul își neglijează nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soțului ei
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
-și înțelege fiul, fiul își neglijează nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soțului ei decât de toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soțului ei decât de toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și în „Buletinul de Arad” (An I
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
aproape de tatăl soțului ei decât de toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și în „Buletinul de Arad” (An I, nr. 21, 5-11 octombrie 2000
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]