3,365 matches
-
al realității. Diferențiind "acțiunile" imitate de poezie în "nobile" și "vulgare" și denumind modurile de reprezentare "stil narativ" și "stil dramatic", Aristotel separa genurile poetice astfel: tragedia (acțiune nobilă în stil dramatic), epopeea (acțiune nobilă în stil narativ), comedia (acțiune vulgară în stil dramatic); un al patrulea gen posibil (cel puțin printr-o simplă operație combinatorie) ar fi acțiunea vulgară în stil dramatic, ilustrată prin referiri aluzive la opere desemnate mai mult sau mai puțin direct prin termenul de parôdia 97
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
stil dramatic", Aristotel separa genurile poetice astfel: tragedia (acțiune nobilă în stil dramatic), epopeea (acțiune nobilă în stil narativ), comedia (acțiune vulgară în stil dramatic); un al patrulea gen posibil (cel puțin printr-o simplă operație combinatorie) ar fi acțiunea vulgară în stil dramatic, ilustrată prin referiri aluzive la opere desemnate mai mult sau mai puțin direct prin termenul de parôdia 97. Aristotel se află, de altfel, în postura ezitantă de a plasa parodia la limita dintre ideea de tehnică literară
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate (Zeus). Implicând întâmplările odinioară glorificate de Homer prin paralelismul desăvârșit al evenimentelor, se pare că Batrahomiomahia amesteca atât "figurile eroice" și modesta lume a vietăților (minicosmos parodic), cât și registrele stilistice "nobil" și "vulgar", înzestrând un biet șoarece cu discursuri demne, odinioară, de Ahile. Avem de-a face cu un tip de literatură aparte, care pregătește trecerea spre romanul animalier al Evului Mediu. Un gest similar va fi făcut Homer în poemul Margites, unde
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a parodiștilor cel puțin sub două aspecte: ea oferă posibilitatea imitației stilistice și a imitației conținutistice prin degradarea mimetică, graduală atât a limbajului, cât și a evenimentelor propriu-zise. În primul caz, vorbim despre tratarea unui subiect nobil într-un "stil vulgar"112 (limbaj colocvial, aparținând claselor inferioare social); în cel de-al doilea, despre un subiect lipsit de eroism, de idealizare și mit, tratat însă în registrul gravității cu care ne-a obișnuit formula epicului epopeic. O perspectivă interesantă vom întâlni
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă lume comportă o doză de umilință ce atinge grotescul, reușind, doar în câteva rânduri, să coboare stilul în cel mai vulgar registru 149. Conform tradiției lansate de satira menippee, parodia se realizează aici prin îmbinarea celor două genuri liric și epic cărora le corespund două registre de asemenea total diferite idilic și grotesc. Obscenitatea și limbajul scatologic sunt, de altfel, două
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de gât, care trăiau din această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de povești, romanțete sau romanțe"), romanele franțuzești și cântecele eroice sunt traduse, imitate și prelucrate în vulgară. Numărul aparițiilor se multiplică: Îndrăgostirea lui Carol, Îndrăgostirea lui Orlando, Rinaldo, Trebisonda, Florile paladinilor, Masa rotundă, Viața lui Enea sunt doar câteva titluri certificând libertatea parodică a invenției. Cine inventa mai mult, pornind de la un motiv literar secătuit de semnificații
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e cazul confuziei narator-autor-personaj din romanul Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, parodist declarat al poemelor eroi-comice (pe care le cunoștea îndeaproape, în calitatea sa de îngrijitor al edițiilor de lux Einaudi). În acest timp, Carol cel Mare țese intrigi vulgare, lipsit de glorie și îmbătrânit, Gano (replică parodică la trădătorul Ganelon din cântecul de gestă) își numără liniștit averile, Ulivieri (Olivier, prietenul și tovarășul de arme al lui Roland, glorificat până la sanctificare odinioară) e mai mult pasionat de doamne decât
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ascultători prin bogăția și felurimea intrigilor, atrăgându-i în aventurile cele mai ciudate. Dar concepțiile cele mai originale, situațiile cele mai interesante cedează tocmai când ating punctul culminant; te afli într-o lume fantastică, și te trezești deodată într-una vulgară, Angelica se transformă într-o femeiușcă, iar Orlando într-un nătâng"226. Este adevărat că Ferraguto, Ranaldo și Orlando, îndrăgostiți la prima vedere, pornesc pe urmele Angelicăi, lăsând baltă turnirul ce trebuia să se desfășoare respectând ritualul. Dar vulgarizarea de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei, factor generat de perseverența cu care textul s-a impus, în timp, ca operă de sine stătătoare. Pe lângă episoadele proprii pe care le-a introdus pentru a parodia romanele cavalerești, folosind aceeași limbă populară drept o continuare a latinei vulgare, dominată de dialectisme 257, dar adăugându-i termeni de specialitate din limbajul medical, Rabelais preia, tot în cheie parodică, și secvențe din Orlando furioso al lui Ariosto sau Morgante Maggiore al lui Pulci, dar mai ales din Baldus (1517) al
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încercare de definire a parodiei romanești trebuie să ia în calcul revenirea, cât privește procedeele și strategiile narative, la "literaritatea literaturii". Aceasta și din pricină că parodia a fost, de la origini și până în Renaștere, cu rare excepții, considerată un produs literar parazit, vulgar și vulgarizant, căruia i-ar lipsi individualitatea, originalitatea și geniul creatorului autentic. Revenirea ei în forță din primele decenii ale secolului XX și până în prezent se datorează în principal conjuncturii favorabile inițiate de cercurile de teorie literară și poetică, dar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
diferențele dintre cele două variante ale latinei (v. F. Dimitrescu, 1978). Celebru a rămas Appendix Probi, un glosar apărut probabil, la Roma, în secolul al III-lea. Cuprinde în partea a treia o listă cu 227 de cuvinte din latina vulgară, majoritatea forme sincopate, corectate cu variantele corespunzătoare, existente în latina clasică. În analiza limbajului obiectual al latinității târzii sunt utilizate forme de metalimbaj, de tipul: oculus non oclus; columna non colomna; viridis non virdis; rivus non rius; speculum non speclum
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
înafara textului lingvistic. Din arhetipul cultural, social - matricea oricărui tip de publicitate - ar supraviețui eventual, un episod comun, redus la ideea de flirtu (în clipul pentru promovarea Sidolin), circumstanță ce ar determina destructurarea întregului mesaj, creând un sentiment profund al vulgarului. Argumentarea iconică nu poate fi corect formulată decât în condițiile receptării ei prin limbaj. Este un tip de receptare realizată fie în maniera unei reflecții rapide (de tipul Sidolin), fie sub forma unei analize profunde (generate de achziționarea unui autoturism
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Tănase Scatiu evoluează în capodopera Viața la țară, el își va întregi profilul în volumul următor care-i poartă numele (Tănase Scatiu). Ca și Filimon, Duiliu Zamfirescu dovedește remarcabile calități de moralist, sancționându-și personajul cu severitate. Tănase este brutal, vulgar, insensibil, venal. El este dominat de un singur țel: averea, parvenirea. Îi dă bani cu camătă chiar lui Mihai, ruda lui, pentru a-i acapara averea. Prin acest prim roman ciclic în epica noastră, cel al boierilor Comăneșteanu, Duiliu Zamfirescu
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
zilele treceau. Au căutat-o peste tot pe unde credeau că ar putea fi, dar nimic...De la o vreme au găsit-o într-un grup de tineri ce-și duceau viața pe unde apucau. Lidia, murdară, despletită, cu un vocabular vulgar, dar cu ochii strălucind ciudat abia i-a recunoscut pe prietenii care o căutau cu disperare. După multe discuții și argumente au convins-o să se întoarcă acasă, pentru că să locuiască la vreunul dintre ei nici n-a vrut să
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
imaginea lumii în care evoluează personajele. - Particularitățile de limbaj și de stil constau în utilizarea unor termeni abstracți din sfera psihologiei, frecvența mare a monologului interior sau redarea reflecțiilor eroului în stil indirect/indirect liber. Romanul (fr. roman - limba populară/vulgară vorbită în Evul Mediu timpuriu în Franța), cea mai amplă specie a genului epic, este o narațiune în proză, cu acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu intrigă complicată, cu personaje nume roase. Subiectul însumează două sau mai multe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
URSS care face o vizită în SUA, iar în martie 1960 în Franța. Cu această ocazie, Hrușciov apare în ochii occidentalilor ca un fel de mujic simpatic, jovial, cu spirit practic deși cam guraliv. Dar „Domnul K” poate fi și vulgar sau violent - când, nemulțumit de unele luări de poziție din cadrul Adunării generale a ONU, el scoate un pantof și bate cu el în pupitrul din fața lui pentru a-și manifesta dezaprobarea. De altfel, politica de coexistență pașnică se poticnește în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sociologiei moderne alături de Emile Durkheim, de Max Weber și de Vilfredo Pareto. Marx înțelege să rupă cu explicațiile metafizice și să subordoneze transformarea societății unei analize riguroase a contradicțiilor ei interne. Degradarea ulterioară a marxismului în economism și mecanicism - „marxismul vulgar”, după Lenin - nu anulează importanța pe care descoperitorul lor a acorda enunțării unor legi verificabile și imperative ale evoluției. și, mai ales, Marx și-a pus concepția lui „științifică” asupra lumii în slujba unei speranțe revoluționare, iar o evidență a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G. Călinescu - C. „nu e un scriitor, ci un bun foiletonist” - temeiul e greu de contestat. Mai nimic nu vine la el dinspre invenție și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
limbii pe care le modifică semantic, iar ca donator poate influența, la rîndul său, aceste varietăți, cărora le trasferă creațiile sale. Totuși, în terminologia lingvistică românească precum și în cea internațională, există delimitări stilistice clare între jargon, limbaj familiar, popular și vulgar. Jargonul se definește ca varianta familiară a unui limbaj de specialitate, folosită în interiorul unui grup profesional: limbajul medical, informatic, juridic etc. Argoul folosește într-adevăr cuvinte din jargon, din limbajul popular, familiar și vulgar (cu predilecție), însă aceste cuvinte primesc
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între jargon, limbaj familiar, popular și vulgar. Jargonul se definește ca varianta familiară a unui limbaj de specialitate, folosită în interiorul unui grup profesional: limbajul medical, informatic, juridic etc. Argoul folosește într-adevăr cuvinte din jargon, din limbajul popular, familiar și vulgar (cu predilecție), însă aceste cuvinte primesc marca specifică de elemente argotice doar dacă au suferit evoluții semantice speciale, care le conferă alte sensuri decît cele denotative. De exemplu: streptomicină = băutură alcoolică, texte sau tromboane = minciuni ș. a. Limbajul argotic este fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neștiință, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie și să rămână de neînȚeles de cele dintâi. 8. A Încuraja publicul să se complacă În mediocritate. A Încuraja publicul sa creadă ca e „bine” să fii prost, vulgar și incult. A-l Îndopa cu seriale americane și emisiuni de tele-realitate, niște dobitocenii monstruoase. 9. A Înlocui revolta cu Învinovățirea. A face omul sa creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligențe insuficiente
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ansamblul format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b) Operele de exegeză ale lui Grigorie Activitatea lui Grigorie din acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, adică de „catolicism vulgar, umil”), în timp ce în vremurile noastre doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse când Grigorie se
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
țină piept monofiziților din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită și acest lucru e confirmat chiar de opera propriu-zisă, destul de dezordonată la nivelul structurii și la cel al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară și departe până și de sintaxa corectă”. Cosma a ajuns vestit pentru opera sa geografică intitulată - într-un mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare pentru că, în esență, nu e o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
noului Babilon în apropiere de oraș, vorbește de la sine despre originea astrologiei egiptene), centru de prim ordin religios - științific, marele preot al Soarelui avea titlul de Marele Văzător sau Marele Observator - Urman, iar ceilalți "cei ce văd". "Privirea" era sensul vulgar al cuvântului observație; figurat, însemna cercetarea zeului, iar în sens ermetic - studiul orbitei astrului. Dealtfel, în ochii inițiaților toate cuvintele aveau trei fețe: una vulgară, așa cum pare; a doua figurată, așa cum se înțelege; a treia mistică, cea pe care o
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de Marele Văzător sau Marele Observator - Urman, iar ceilalți "cei ce văd". "Privirea" era sensul vulgar al cuvântului observație; figurat, însemna cercetarea zeului, iar în sens ermetic - studiul orbitei astrului. Dealtfel, în ochii inițiaților toate cuvintele aveau trei fețe: una vulgară, așa cum pare; a doua figurată, așa cum se înțelege; a treia mistică, cea pe care o simbolizează. Inițierea se făcea în temple. Cel mai de seamă îi aparțienea lui Osiris - zeul Soare, pe frontonul căruia era scris: Sunt Tot ceea ce este
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]