2,178 matches
-
să luați masa în sufragerie ? În hol se aude un zgomot ușor, ca și cum ar fi fost aruncat ceva pe jos. — A venit ziarul, spune Trish. Da, Samantha, poți să ne servești micul dejun în sufragerie. Iese iute, însă Eddie mai zăbovește. Știi ceva, m-am răzgândit. Îmi zâmbește larg. Nu mai vreau pâine prăjită. Vreau faimoasele tale ouă Benedict. Mi-ai făcut poftă aseară ! Aseară ? Ce-am zi asea... O, Iisuse. Ouă Benedict. Faimoasa mea specialitate, atât de iubită de Lordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre firimituri, după care se mută la paharul meu de vin. — Bună, zice într-un final. Ești noua bucătăreasă, specialista în cordon bleu ? — Ăă... da ! Categoric ! Îmi netezesc uniforma. Sunt Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pași mari pe drum - dar eu pur și simplu nu mă pot mișca. Mă uit cu gura căscată la priveliștea din fața mea. Satul ăsta e absolut uluitor de frumos. Habar n-am avut. Mă uit în jur și privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul mărginit de sălcii. Mai sus pe drum se vede pub-ul pe care l-am remarcat în prima noapte, cu fațada ornată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
planetă. Și, brusc, Arnold și Carter Spink și toți ceilalți par să aparțină unei alte vieți. Nu am scăpat doar din strânsoare, ci am scăpat de această viață, cu tot ce înseamnă ea. Însă cum stau așa și privirea îmi zăbovește asupra peisajului liniștit de țară, simt că eu sunt cea care trebuie să îi pună punct final cumva. Nu pot încheia acest capitol altfel ; nu mă pot liniști. Ar fi destul să dau un singur telefon unei singure persoane... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Imediat ! îi răspund peste umăr. Bună, zic când ajung lângă Nathaniel. Frumoasă cămașă. — Bună, zice în treacăt. Cum a fost călătoria ? — Nu prea rea, spun dând vag din cap. Nathaniel ridică blatul pliabil al tejghelei ca să intru, și privirea lui zăbovește asupra mea, căutând indicii. — Deci... s-a terminat ? — Îhâm. Îmi pun brațele în jurul lui și îl strâng tare. S-a terminat. Și, în timp ce spun asta, o simt din tot sufletul. DOUĂZECI ȘI TREI Nu se întâmplă absolut nimic până la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acord, se bagă Paul repede, aruncîndu-mi cel mai grețos zîmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cît se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințînd. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întîlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanînd lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? MÎna Îmi zăbovește nehotărîtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gîndeam că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
puternică și rece se Întindea cât vedeai cu ochii, iar noi am fost din nou nevoiți s-o luăm către Miazăzi. Am dat de alte neamuri. Am văzut ce fel de luntre trimiteau ei pe Marea cea mare și am zăbovit mai multă vreme la ei, doar ca să vedem cum e cu luntrele alea care aveau și un fel de blănuri foarte subțiri ridicate pe un copac - blănurile alea se făceau ca burțile oamenilor grași și prindeau vântul În ele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a dovedit absolut fericit. Ne plimbam de la o vitrină la alta. Termenul francez pentru „a cumpăra din ochi” este lèche‑vitrines - linsul vitrinelor. Aceasta presupune un răgaz perfect, or, micul dejun ne mâncase cea mai mare parte din dimineață. Totuși zăboveam admirând colecțiile de ciorapi, cravate și cămăși de comandă. Pe urmă am grăbit pasul. I‑am spus lui Abe că etalarea aceea de lux Îmi Încordează nervii. Prea multe tentații. Nu puteam suporta să mă simt tras din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și generează mărfuri noi, adesea mai lucrative (de la breloc la DVD și jocuri de computer, de la parfum la magazine și parcuri de distracție tematice), nenumărate best‑sellers au viață scurtă, trecând fulgerător din vitrină În containerul din fața librăriei, În care zăbovesc puțin ca solduri, sfârșind În procesul de reciclare a hârtiei. Zeitgeist‑ul nu mai are răbdare... The Closing of the American Mind și autorul său au avut parte de o soartă și mai ingrată, pentru că au pus degetul pe răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Șoptireanca, îl omorse pe activistul acela de la raion sau regiune, de pe unde venise să facă colectivizarea. Înainte de a intra în sala de lectură și de a-și ocupa locul la masa sa, a treia pe rândul de la fereastră, Burtăncureanu mai zăbovea câteva lungi clipe în fața celor două vitrine în care erau expuse toate cărțile sale, 17, plus două antologii județene și una republicană (Prozatorii Bălții), precum și o culegere de autori reprezentativi pentru proza județeană din R.S.R., publicată în 1983, la Murmansk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ales toți nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din Piața Primăriei, funturi de plumb rece îl trăgeau la adormire, sau, mai știi, menitoarea îi trimisese aburul somnului, să-l încerce. Picotea, mai-mai să adoarmă. Își auzea de-acuma și sforăitul.Trecu în baie, să-și răcoresacă fața. Nu zăbovi decât preț de câteva aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bottom; în același timp, făcu ocolul mesei cu o privire fioroasă de parcă ar fi vrut să ne atragă atenția că intenționa să taie din scurt orice glumă care s-ar fi făcut la adresa lui pe tema asta. Am remarcat că a zăbovit cu privirea mai ales asupra lui Hugo, lucru pe care cu greu i-l puteam lua în nume de rău. Nu-l știam pe Hugo decât de jumătate de oră, dar puteam deja să-mi dau seama când îi ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul pustiu visul verii eșuat cioburi de stele Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci valsul frunzelor. O admirăm pentru bijuteriile lirice pe care le-a ivit și considerăm că cititorul poate zăbovi pe paginile cărții, într-un moment de liniște și meditație. Laura Văceanu, 22 noiembrie 2010. POEZIA FEREASTRĂ SPRE LUME Unul dintre poemele fascinante ale Taniei Nicolescu, poetă trăitoare în Tulcea dunăreană și-n întreg arealul literar românesc este: Copil în
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
noastră este să facem tot posibilul ca acest timp să se prelungească... Nu păreți foarte optimist. — Nu, firește... Chiar și așa, rămâneți în continuare aici, sacrificându-vă. Nu vă îndoiți niciodată de utilitatea muncii dumneavoastră? Nu vă pierdeți speranța, atunci când zăboviți gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se servească. — Eu nu vreau. Sunt pentru tine... Smulse o banană, o descoji și i-o vârî ei în gură. Pentru tine! Pentru tine... hai, du-te și mănânc-o în altă parte și lasă-mă în pace... Fata zăbovi îndelung până să înțeleagă și rămase nemișcată, cu banana în gură, fără să facă nici un gest. În cele din urmă, se întoarse sub copac, se așeză pe vine în poziția în care rămăsese toată dimineața și începu să înfulece banane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că multe ființe primitive - și multe spirite - își ascund numele sau refuză să îl aibă.“ Era un primitiv sau un spirit? Sau era doar un „snob“, care refuza să aibă un nume ca să se deosebească de restul oamenilor? Niciodată nu zăbovise cu gândul la asta, așa după cum nu-i păsa nici puțin, nici mult de părerea celorlalți despre el și despre „ne-numele“ lui. Cel pe care îl avea nu-i plăcuse niciodată: era vulgar și stupid, după cum tot vulgară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Yubani-i se tem de Taré al nopții și de apele adânci. Nimeni nu se așteaptă la un atac de noapte, nici dinspre râuri. De aceea... de data asta yubani-i vor ataca noaptea și venind pe râu. Ai înțeles? José Correcaminos zăbovi cu răspunsul. S-ar fi zis că îi venea greu să asimileze o nouă strategie. În cele din urmă, clatină din cap în semn de negație: — Eu pot înțelege, m-am educat printre albi și cunosc modul lor de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale debarcaderului din fața bazilicii Santi Giovanni e Paolo, zăbovi acolo preț de-o clipă, apoi se eliberă, picioarele rotindu-i-se spre exterior Într-o delicată mișcare arcuită ca de balet care-l desprinse din loc și-l făcu să plutească din nou spre Întinsul apei și spre libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
își amintea durerea de cap năucitoare cu care se căptușise el. Iar în ceea ce privea persoana care agrea sashimi de mare proaspăt mâncat de pe pielea goală a partenerului, senzația de ton crud pe piele era îngrozitoare, iar aroma de pește zăbovea mult timp după ce actul sexual se încheia. Dar, cântărind lucrurile, se putea spune că partidele fenomenale fuseseră mai multe decât cele lipsite de succes. Rezultatul uneia dintre aceste întâlniri de succes fusese cererea în căsătorie făcută la beție, de Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai răsufla, asculta nădușit de sudoare. Ușa se deschise încet... încet, și, în prag, o formă abia se arătă și înaintă până lângă pat. Nu distingea nimic, deși își auzea bătăile inimii și-și simțea răsuflarea fierbinte. O clipă, doar zăbovi peste ochii lui lumina ochilor ei întunecați și obosiți, fără s-o cunoască. Ea trecu mai departe, dreaptă, fără să întoarcă capul. Într-o fulgerare a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Deodată, ușa de la cameră s-a crăpat un pic, și prin deschizătură se auzi glasul Vasilicăi... ”-Gogu, Gogu nu uita... mâine plecăm în concediu, pregătește-te..!” ”-Bine, bine, Fata..!”, i-a răspuns el. Inainte de plecare la gară, Iorgu mai zăbovi cu niște treburi. Când a ajuns la gară, peronul era pustiu și întunecat. Trenul pornise din gară... pleca. De la fereastra unui vagon, o mână făcea semne disperate... Iorgu, așezat pe valiză, neputincios, începu sâ plângă, uitându-se după tren cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai importante și anume, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Nu era așa multă lume. Frusina îl zări pe Petre. La sfârșitul slujbei preotul ieși în față și spuse enoriașilor să mai zăbovească puțin că unul dintre cei de față are să spună ceva. Petre ieși în față și spuse: - Iubiți credincioși, vă voi povesti ceva, ce mi s-a întâmplat.Am fost mort și am înviat. Am fost în comă și mi-am
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]