1,565 matches
-
tradus în viață pe plan intern și ignorat de practica raporturilor internaționale, în ciuda recunoașterii etniilor „antice” sub influența umanismului și iluminismului (Dacia romană, în cazul românilor). Oamenii de stat ignorau popoarele nu numai ca entități naționale, ci adeseori și etniile, zămislind proiecte de împărțire a lor grație unor impulsuri izvorâte din calcule ale puterii tipic feudale. Pentru cârmuitorii Rusiei, ca și pentru indiferent care alții, nu exista în secolul XVIII, de pildă, o „problemă română” în sensul emancipării naționale, conceptul având
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Turcia și Austria, că dubla alegere nu reunește în aceeași persoană funcțiile a doi domnitori, funcții care nu se exclud, nu sunt contradictorii și incompatibile; deci dubla alegere e legală! [...] prin această distincție între persoana fizică și persoana legală se zămislește dreptul în întregimea lui”; „două persoane fizice nu se pot topi într-un singur individ. Drepturi fără număr se pot reuni într-o singură persoană”; primul născut al Casei de Habsburg era în același timp arhiduce în Austria, rege în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
evenimente și silit de rudele fetei, trebuie în cele din urmă s-o ia de nevastă pe cea care se dovedește a fi "cea mai nesuferită și mai anostă creatură din câte a putut, într-o zi de crâncen splin, zămisli vreodată firea"54... Un alt om de litere, Lionel Radiguet, îngroașă și mai mult trăsăturile. Romanul său numit Flirts zugrăvește zburdălniciile unei tinere canadiene, Annie, care își umple decolteul cu bumbac, se "mulează" pe partenerii de vals, "încalecă pe genunchii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau practicat cu regularitate. Ca și în perioada Belle Époque, pentru a iniția acest joc erotic, erai nevoit cel mai adesea "să intri în horă". Însă în anii '20, "hora" nu mai era valsul vienez, ci tangoul argentinian. Tangoul, dans zămislit din multiplele încrucișări care avuseseră loc între balurile populare și bordelurile din Buenos Aires. Tangoul, această expresie tangibilă, latină, arzătoare a dorinței. În timpul acestui dans, trupurile fac mai mult decât să se atingă ușor. Se înlănțuie, se cuprind, se încleștează. Picioarele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sus, conducătorul revarsă din belșug laude asupra mulțimii iar aceasta din urmă, aflată în partea de jos a scenei, înalță în cor o salvă de laude și jurăminte, asigurîndu-l că el e unicul și de veacuri pămîntul n-a mai zămislit vreun om de grandoarea lui. Atît de o parte, cît și de cealaltă, fiecare îl aude pe celălalt, fără a îndrăzni însă să o spună întrucît nici unul, nici celălalt nu se află la locul potrivit: sus e acela care ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce vor face din el o ființă de excepție cu condiția să existe o diferență de nivel social între cele două familii. În familia sa autentică el se naște, în cea de împrumut se naște din nou sau se face zămislit în imaginație. Nu afirmă oare indienii că indivizii aparținînd castelor superioare "s-au născut de două ori?" Noi susținem același lucru despre indivizii de excepție, numai că aceștia nu se nasc de două ori în același mediu. O dublă filiație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
timid atât extrapolările, cât și explorările. Rosny, în ciuda titlului purtat de romanul său, Les Navigateurs de L'infini / Navigatorii infinitului (1925)34, nu-și conduce eroii dincolo de Marte 35, dar pune totși în scenă o iubire extraterestră din care este zămislit, fără a se trece la actul concepției, un ou conceput de o marțiană îndrăgostită și un francez care sărise în ajutorul marțienilor, în lupta dusă de aceștia împotriva creaturilor care le cotropeau teritoriul 36. Între imaginarul din acele pulps specifice
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea lumina verdele frunzei/ Cuvântul Dorire” (Tablou). Poetul abordează și tematica erotică, tratând-o în stilul biblic, al Cântării Cântărilor. În general, frecvența terminologiei biblice, liturgice și ecleziastice („Scriptură”, „ieslea slăvirii”, „aghiasmă”, „veniți și luați lumină” etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
la locul potrivit, cu certitudinea că ea va rămăne acolo un timp suficient de lung. Imaginați-vă însă niște cărămizi înzestrate cu conștiință și voință, capabile să se deplaseze, să-și schimbe forma și dimensiunile, să se distrugă și să zămislească alte cărămizi, impuse de dorința de a urca la etajele superioare și de a înlătura celelalte cărămizi... Cu ce ar mai semăna o asemenea casă? “Astfel, interacțiunea dintre două elemente, în cazul acesta dintre individ și mediul în care se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
Beata culpa..., în "Predania", anul I, nr. 5, 15 aprilie 1937, p. 10, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 82-83: "Mai bine ar fi fost, Iudo, de nu te-ai fi zămislit în pântecele maicii tale. Și bine ar fi fost de tine, vânzătorule, de nu te-ai fi născut" (În Sfânta și marea Joi, slava Canonului spălării picioarelor); "Iuda, cu adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
xenofobă. Posteritatea formelor fără fond va fi marcată de predilecția noilor generații intelectuale (influențate de exegezele lui A.C. Cuza și Nicolae Iorga) pentru stratul vizionar și antisemit al gândirii eminesciene. Acel Eminescu al junimismului clasic este ignorat de cei ce zămislesc mitul profetului naționalismului integral. Fără săși propună a fi o istorie politică a Junimii, contribuția de față este scrisă de pe poziția intelectuală asumată a unui liberal conservator. Ultimul capitol al volumului poate fi citit, astfel, ca o tentativă de a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rămâne pe platoul de joc pentru a supraveghea dezvoltarea ordonată a spectacolului, ținându-l cu strășnicie în frâu. El se constituie într-o prezență de o natură aparte, superioară și străină, dar întotdeauna gata să intervină dacă e cazul. Kantor zămislește o lume căreia îi asigură o evoluție precis determinată, el este deopotrivă „genitor” și „veghetor”. Regizorul se înscrie ca atare în operă, iar aceasta nu poate nici să-l excludă, nici să-l marginalizeze. Prin dubla sa funcție, Kantor își
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea alcoolurilor tari", din când în când, mai urcă în lumea "liniștei senine",însă tot într-o ipostază plutonică: "Și-atunci aprind mari focuri/ Și zămislesc comori/ Uimindu-vă pe cei ce nu-nțelegeți". În poezia lui N. Labiș distingem tendința de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
quadruplu,/ E-o nuntă petrarchistă, scrisă-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă: "Condeiul tău nu-l face bisturiu!/ Ci nici nu-l face peană, nici scalpel,/ Când fulgerul n-a zămislit prin el!" Asistăm la o estetizare a naturii: astfel, nu creatorul modelează arta după perfecțiunea naturii, ci râul sculptor pare un herculean Brâncuși cu braț de apă: "Netemător de timp, prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu știu dacă tu mai semeni cu tine." În "Cartea de nisip", N. Ioana încearcă un alt portret, după ce în volumul "Monologul alb" nu reușise să spună nimic în plus, portret care amintește vag de Lucian Blaga: Acolo s-a zămislit prunul care va da calului apă și vitele le va duce la păscut/ și-ndărătul fântânii va sta cu buzele închise." Un tremur senzual cuprinde unele versuri, singurele care rămân notabile: Cine te va mai înfrigura când luceafărul va cădea în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
el se așeza la masă și începea să scrie ori să-și revadă și să-și corecteze cele scrise"32. Cine urmărește începuturile sale poetice, folosind ediția Perpessicius, observă nebănuit de frumoase figuri poetice în versurile care de-abia se zămisleau, rămînînd ca, mai tîrziu, să le modifice și iar să le modifice, pînă cînd le da forma defi nitivă. Dar de la început, cînd poetul n-avea decît paisprezece ani, găsim în versurile sale: sub blînda batere de vînt, apa sură
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul umbrei:// ("Cutremurător și suplu un cerc de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu prezentul eseu al domnului Bachelard, am insistat îndelung asupra rolului capital al negației. La fel ca domnul Bachelard, credem că ea ține de timp. Dar, pentru noi, ea este însuși timpul; dl. Bachelard îi adaugă afirmația, astfel încît amîndouă zămislesc". Și Lupasco înfige un cui, un cui ce i-a fost, poate, fatal: Pe undeva, regretăm că îl vedem aici pe dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
asupra lumii contrară viziunii iudeo-creștine. Desigur, și în Geneză, și în mitul grecesc Lumea se ivește dintr-o Dezordine primordială, Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și imense flageluri. Cultura europeană s-a universalizat, nu doar sub efectul hegemoniei puterilor europene asupra lumii, ci și pentru că lumea dominată și colonizată nu s-a putut elibera decît însușindu-și formula statului-națiune, precum și puterea tehnică, industrială și militară zămislită de Europa. Ea s-a universalizat și pentru că umanismul, rațiunea, știința îi confereau o veritabilă universalitate, pe care nu au putut-o sufoca niciodată torsiunile și distorsiunile eurocentriste. Firește, celelalte culturi ale lumii nu au putut sădi în ele tehnica
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fost fotografiată de către naveta Mariner 10 în 1974-1975, aceasta fiind una din primele navete spațiale care s-a apropiat de Mercur. Potrivit mitologiei grecești, Hermes (Mercurius) era fiul lui Zeus și al nimfei Maia. Mitul spune că Hermes a fost zămislit în taină și născut în grota locuită de Maia, în Arcadia locuită de păstori. Se mai spune că sceptrul lui Hermes (caduceul un toiag de aur dat în dar de Apollo în schimbul lirei lui Hermes) a fost numit esculap, care
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
aruncată din înalturi pe pământ, ci este chiar expresia intrinsecă a naturii umane, eminamente terestre, de a modela condiția umană. Managementul, care are și funcția de a reglementa, este o activitate specific umană și doar sistemele ierarhice, unde s-a zămislit piața ca factotum economic, încredințează puterea vârfului absolut, fie el astăzi mai puțin divin. În construcțiile societale de tip orizontal, în privința dependențelor se marchează triumful mental al omului de a-și regla propria condiție umană și de a încheia contracte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]