1,689 matches
-
îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a găsit, seara după nouă, ceva consolator, în genul că Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace-n tine! (Idioții care tocmai îmi refuzaseră romanul în manuscris, după luni de zile în care am comunicat orwellian cu bossul cel mare, prin vreo duzină de secretare care se schimbau mereu.) După primul somn de noapte, veneau orele destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o să fiu corector până la pensie), așa că nu ne prea pasă. Există și primejdia „restructurărilor“, vânturată periodic, dar preferăm să nu ne facem provizie de griji. 5 octombrie Stau de 12 ore pe un taburet, lângă patul de la reanimare în care zace tata după ce i s-a extirpat tumora de la vezica urinară. Acele din venele lui mă dor, sângele i se scurge într-o sondă, pe obrajii livizi i-au crescut țepi albi. Binevoitoare doar în secunda când le vâr banii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este un lucru minunat și straniu pe care artistul îl făurește din haosul lui, în chinurile sufletului său. Și când a făurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-am. Nici nu îndrăzneam să râd de neghiobia ce-o făcusem căutînd-o prin casă. Masa era pusă, scaunul ei ședea gol și o aștepta și el. Toți o așteptam, și ea nu mai apărea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a mai rămas de trăit, nu s-a terminat deja, oare, cursa importantă pentru mine? Nu-mi răspunde, nici eu nu mă-ncumet s-o fac deocamdată, îmi este teamă... Și, numai datorită faptului că nu-mi răspund, mai poate zace acum în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea?" mă întreabă, râzând, soția unui prozator. "Nu, doamnă, mulțumesc". Nu-mi place ideea că destinul meu zace într-o ceașcă de cafea. Deși, în privința aceasta, trebuie să admit că s-a progresat. Pythiile erau, toate, analfabete. Acum au studii superioare. Brusc, îmi vin în minte frânturi din alte veri. Horia Lovinescu, prăbușit într-un fotoliu, pe terasă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Marea e agitată și acum. Cerul, închis. Nu e, însă frig. Sunt 12 grade afară", ne anunță o voce feminini la difuzor. Iar a câștigat Ulici la poker. Theo are probleme cu bicicleta, se pare. Poetul turc cu voce cavernoasă zace bolnav. În rest, singura noutate e că nu vom merge toți la Efes. Cel puțin, așa rezultă din "comunicatul" auzit mai devreme: "Cei ce nu doresc să meargă la Efes sunt rugați să anunțe asta până la ora 10, la recepție
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici o furtună pe mare. N-am plecat ieri și nu plecăm nici azi deoarece a dispărut de pe vapor un ucrainean. A coborât în port și nu s-a mai întors. Circulă ― se zice ― diverse ipoteze: că a fost ucis, că zace undeva beat sau că era spion. Poliția nu e în stare să spună, deocamdată, nimic. Nu-mi dau seama dacă povestea are vreun sâmbure de adevăr ― chiar va fi dispărut un ucrainean? ― sau e produsul plăcerii noastre, irepresibile, de a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
totdeauna că nu e tifos.Mai degrabă tuberculoza intestinelor. Trăind aceste scene și transcriindu-le, îmi dau seama ce ridicole sunt, ce amuzante chiar, parcă imitație după cine știe ce pagină de satiră a lui Moliere împotriva medicilor. Dar pe un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi? De-abia pe la 11 noaptea, sub un cer superb, ne reluăm drumul spre port. Încep: - Nesiguranța este oribilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prins-o, mingea mi s-a izbit de palme, pielea mă ustura, iar când am plonjat, am strâns instinctiv mingea la piept, așa cum mă învățase nea Gică, ca să nu las nici o șansă atacanților, și l-am văzut pe Janika cum zace pe jos, lângă banca din vestiar, și am mai văzut că e nemișcat și-i curge sânge din ureche și am simțit că mingea e lunecoasă și știam că de la sângele lui Janika, și cum stăteam așa, strângând mingea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care părinții noștri au adorat-o sub trei forme duiferite tu care-ți arăți puterea în cer, pe pîmânt și sub pământ tu care ești văzută printre nimfe vânând fiarele pădurii fă-mă să descopăr, te implor locul unde zace dragul meu stăpân și fă ca toată viața să urmez pilda ta de milî și dragoste”. Întâmplarea, sau luna mișcată de ruga lui Medor, a destrămat norul și razele ei au inundat valea cu o lumină strălucitoare ca ziua. În
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Chablis, să mă păstrez în formă toată după-amiaza. Dar camera era plină cu sticle de scotch, gin și coniac, și mie toate ambalajele astea lipsite de conținut îmi provoacă o tristețe iremediabilă. Păi cum, o familie de africani ar putea zace beată o lună întreagă din materialul care rămâne de pe urma mea. N-am încercat să o sun pe Selina. Am vrut să-i fac o surpriză plăcută. Începută cu răbdare, strângerea bagajului s-a transformat într-o acțiune brutală și haotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui - frumoasă, nervoasă, rupătoare. Da, e nervos. E mult mai slab decât acum un an. Pe atunci le putea face pe toate. Acum nu mai e sigur de așa ceva. Unde e Selina? — Nu știu, mi-a spus Alec. Probabil că zace pe vreun maldăr de pule, cine știe unde. Dă din buci în vreun ogeac de lux. Una din două. — Cu cine se fute? — De unde să știu? — Mi-ai spus că e vorba de cineva pe care îl cunosc. Cine e? Cine? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
I-am dat batista mea. L-am bătut amical pe umăr. Nu prea eram eu bun la chestii din astea. — Două săptămâni, am spus, două săptămâni și ai scăpat de aici. Două săptămâni, după care tu și cu mine vom zace beți în vreun cazinou cu două gagicuțe pe lângă noi. — Ba nu, eu nu. Eu voi fi cu Ella și cu copiii. Numai pentru asta trăiesc acum. Îmi oferi un rânjet disprețuitor. Beat într-un cazinou cu tine și cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel ca locurile pe care le bântuie, urlătorii funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, zi și noapte, non-stop. Ei nu închid niciodată. Femeia cu picioare bronzate - Doamne, ce putere are - care zace prăbușită prin ganguri, la toate orele, pe orice vreme. Împreună cu restul corului, ea face repetiții, la nesfârșit pentru aceeași revendicare, pentru singura conspirație, unica trădare. Totul eșuează în obscenitate, ură de sine, ca și cum n-ar mai suporta să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus. În adolescența mea, o dragoste nefericită și apoi expe riența mize rabilă a serviciului militar mi-au dezvăluit ce n-aș fi crezut niciodată că zace-n mine: multă ură, frus trare și lașitate, dar și multă putere de a îndura. Nu-mi mai fac de-atunci atâtea iluzii: nu sunt cu adevărat nici bun, nici frumos sufletește, nu pot fi un „model“ pentru nimeni, așa cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nici bun, nici frumos sufletește, nu pot fi un „model“ pentru nimeni, așa cum nici eu nu am modele în viață. Experiențele ulterioare m-au învățat și ele să nu mă păcălesc pe mine însumi. E tare bine să știi ce zace cu adevărat în tine. Am un amic care se consideră infailibil. E uimitor cum își convertește mereu eșecurile în victorii, cum își justifică gre șelile, cum le uită sistematic pe cele ce nu se pot justifica. Dacă-l asculți, ai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
posibile, căci, dacă nu le-ar conținea pe toate, n-ar mai fi un compromis 37 {EminescuOpXV 38} al tuturor. Cumcă însă nu poate conținea mai mult decât cele date este evident, căci n-are de unde. Așadar în natura lucrului zace că, dacă admitem un compromis de puteri vii ale naturii, acesta nu poate fi decât cel mai defectuos din toate cele posibile, căci legile acelor puteri, fiind de dinainte stabilite, ele nu pot face nici mai mult, nici mai puțin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
margini și dă ceva propiu. Arta stă asupra naturei însă să nu se înțeleagă rău. Trebuie să caracterizăm momentul unde se ating amândouă. Antiteza între om și natură a decis. Și noi suntem natură. Să restabilim unitatea. În simțirea nemijlocită zace deja unitatea. // Ce-i fantasia - spețial fantasia creatoare? Ea este o putere formatorie cu privire la idei. Ea devine practică. Ea lucrează cu simțiri, pasiuni, închipuiri. Nici o putere mare de fantasie fără mari puteri stimulatoare care nu sunt închipuiri, căci aceste sunt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Nu este productoarea simțirilor și pasiunilor, ea este ceva ce stă sub puterea unor puteri stimulatorii 409 {EminescuOpXV 410} predominante. Apoi se creează în fantezie ideile * și închipuirile, ce corăspund acelor pasiuni. Rădăcina este mai adâncă. Dintr-un teren care zace mult mai adânc percepțiunile izvorăsc corespunzând lor. Prin apropierea fantasiei de acele puteri. 7/1 [1873] Raportul între fantazie și aceea ce nu e închipuire în ele. Ele izvorăsc din ceva ce nu e idee. Puterea proprie de stimulație în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
LISTELOR DINASTIILOR"] 2257 În genere numele listelor dinastiilor coincid. A doua ș-a treia dinastie - de la aceștia asemenea numai numele. A doua dinastie a durat 302. 1) Boitos - 33 ani - sub el fură înghițiți [de pămînt] mulți oameni la Bubastis (zace-n Deltă, cam unde este canalul). 2) Calecheos - 39 ani - onorarea lui Apis, Mneuis și a țapului. Reședea în Memphis. Mormintele Apis-ilor - merg pân la Amenopis [Amenophis] al III. Cultul era mult mai vechi și-l găsim pomenit în inscripțiile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
închipuindu-se acel principiu al împreună-legărei se poate numi lege universală a cugetărei. Când cunoaștem noi nemijlocit împreună-legarea sau încopcierea a două concepturi, atunci n-avem nevoie de-un atare deosebit temei spre a împreună-lega aceste concepturi, pentru că temeiul lor zace într-însele. Pentru exemplu când zic: Dumnezeu este o ființă nemărginită. Însă când nu cunoaștem noi nemijlocit împreună-legarea așa unor concepturi, atuncea spre a le putea încopcie pre aceste laolaltă, ni este de trebuință un temei, care să fie deosebit de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
până ce vecinul de jos nu începe să bubuie cu pumnul în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le-a luat de pe internet. Nu era foarte pretențios. Trântea în cărțile lui tot ce putea găsi gratis. — Dar care e sursa poemului care ne interesează pe noi? zice. Habar n-am. Probabil că vreo carte veche care încă mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin cine știe ce pivniță. — Nu în casa lui Frankie, zice Helen Hoover Boyle. I-am cumpărat întreaga proprietate. Gunoiul din bucătărie încă mai era sub chiuvetă, lenjeria lui era împăturită în sertarele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]