7,506 matches
-
chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări călătoare Tot așa pe filmul vieții Îmi revăd anii tinereții Și în zori și-n asfințit La Coloana Infinit. Iar la apusul soarelui La Poarta Sărutului Ne țineam gingaș de mână După datina străbună. Ne priveam în ochi
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
în pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o floare Tu-mi dădeai o sărutare Și ne-așezam pe scăunele Și-ți ofeream buzele mele Prin frunziș și rămurele Trece-un stol de păsărele Și zboară spre zarea albastră Ca și tinerețea noastră. Acum privesc soare răsare Inima în piept mă doare Că viața zboară pe-o aripă Nu se oprește-n loc o clipă. Referință Bibliografică: Stau pe malul Jiului / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
fulger într-o criptă, vorbea cu cineva din altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-atinge, în timp ce altul, fulgerat, se stinge, precum și tunetul, în zări, pare o notă de jale dintr-o jale monocordă, iar tunetul de lângă noi ne înspăimântă, să spună cineva că viața-i blândă. Boris Marian Referință Bibliografică: Vanitas / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1149, Anul IV, 22 februarie
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
stă în pulpa stângă/ un semn/ un L și un D/ un ajutor din umbră/ o forță interioară din necunoscut/.”(Semnul divin). Sperăm ca această ”forță interioară” să irumpă, ca un cutremur al expresivității, eliberate din chingile poeziei canonice, spre zările albastre și nesfârșite ale mirabilei creații. ILORIAN PĂUNOIU PS: Prefața a fost scrisă în luna Martie 2016. Referință Bibliografică: Floarea poemului sau efectul morganatic / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
în adâncul firii trăiește-o lumânare ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare, sub raza tremurată citesc în mine, scriu, „De ce-nțelegem rostul iubirii prea tîrziu?”. Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul șaten, lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ținutul Goshen. Zâmbești ca un prunc înaintea descătușării din vis, zadarnic aș vrea doar cu mintea să-mi stăpânesc ochiu-nchis în mine, în inima care, bătând nebunește, cerșind, îți caută cu viclenie dorințele, șarpele - jind.. .. E totul rău, nimic
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
puțin deteriorată. Cu privirea ridicată și fascinată, porniră cu pași înceți. Imaginea sublimă a lui Decebal din piatră, zidit pe munte, cu fața spre Dunăre, ca un adevărat străjer, îi tăie respirația Adrianei. Statuia indiferentă și eternă privea țintă în zare, cuprinzând întreaga panoramă a Cazanelor Mici. - Oauuu! Doamneee! Este superb, n-am cuvinte! Exclamă Adriana. - Da, este într-adevăr superb și te lasă fără respirație. Deși am fost de atâtea ori aici, de fiecare dată când vin, sunt la fel de încântat
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
De pe pereții falnici dintr-o bursă, S-au prins pe negândite într-o cursă De șoareci, pusă de 2 lei faliți. Scăpând cu fuga s-au întors la sursă Dar au găsit pereții văruiți; Deci s-au lăsat spre alte zări momiți Spre a uita de epopeea scursă. Au încercat atunci diverse căi, Lipsite uneori de-un minim semn, Des înșelați de călăreții răi, Iar spre-a se învârti un pic și ei, S-au angajat într-un serviciu demn La
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
bată în a sufletului poartă, Cu jarul sufletului meu ți-oi arde-amorul, Să nu mai vină înspre mine niciodată. Cenușă-ncinsă-am să presar și pe cărări Și infinitul îl voi îmbrăca în stele-aprise, Oi scânteia pământul sub cele patru zări, Să arzi în doruri, de mine necuprinse. Și inima-mi arzândă căpătâi am să ți-o las, În nopți să ți se-aprindă gândul către mine, Durerii dorurilor tale i-oi da și al meu glas, Să pot să-mi
AMINTIRI ARZĂTOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362880_a_364209]
-
alergam cu soțul și copiii. Ei de mult sunt în „Țara Amintirilor”, dar o voce tainică mă îndemna .... ( Lumina scade în intensitate. EA se află în semiobscuritate) VOCEA I: Pleacă, Ema! Mergi, du-te și nu te opri, pentru că...dincolo de zare vei afla ceva. EA: Ce anume? VOCEA I: Ceva care îți va schimba existența. EA: Existența?! Dar, unde sunt soțul și copiii? VOCEA I: Ema, sunt soțul tău. Pleacă, mergi, du-te și mă vei regăsi... VOCEA II: Mamă...mamă
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
VOCEA II: Mamă...mamă...mamă...vino! VOCEA III: Vino, mamă și ne caută, pentru că jucăm jocul numit ,,De-a v-ați ascunselea”. VOCEA II: Sunt după un pom... VOCEA I: Sunt după o dună de nisip... VOCEA III: Suntem în zare... VOCEA I: Pleacă, Ema! VOCEA II: Vino, mamă ! VOCEA III: Hai, să mai jucăm cu toții jocul ,, De-a viața”... Lumina scade în intensitate, iar când se luminează din nou EA se află singură în cabană) EA: Când m-am trezit
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
se făcea că alergam cu soțul, iar copiii ... dar nu mai pot! (plânge). Lacrimile spun, din păcate, prea puține lucruri. Fiii noștri erau când lângă noi, când în depărtare și ... mă chemau, mă îndemnau să merg dincolo de linia orizontului, în zare. Astfel, m-am hotărât într-o zi să plec. Și am mers: o zi, două, trei ... pierdusem orice speranță, când, la amiaza celei de-a patra zi, s-a produs miracolul: te-am găsit pe tine în „Edenul acesta”. EL
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
când vede ochii trupului ei hâd. Tai șerpii și-i înfășur pe mână cu brățări, din brațele-i de bronz îmi fac toiege. Doar aripile nimeni nu vrea să mi le lege de umeri spre-a zbura cu ele-n zări. Nu sunt Perseu și-n ploaie de aur nu-s lăut. Sunt muritor, dar am putut învinge fiindcă nici o săgeată de rău nu mă atinge atâta timp cât binele mi-e scut. Anatol Covali Referință Bibliografică: Pome / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
cântă aerul pe liră, Am nouă luni deja și toți, știți bine, Ați fost și voi neumblători ca mine... Voi învăța să merg și eu odată Și să cutreier Țara asta toată, De la Arad și până-n Sohodol Și-n toate zările să-i dau ocol, Să mă opresc la Țebea și la Vața, Să le ascult străbunilor povața, Nu știu de ce, dar lumea mă răsfață, Am nouă luni și doar trei dinți în față, Am nouă luni și poate cine știe
AM NOUĂ LUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362952_a_364281]
-
gemene, în oceanul inimii. Îmi ocup timpul cu anotimpurile, cu schiatul pe cărările curcubeului. Privesc cu simpatie pământul.E blindat de vise. Mi se-așterne înainte până la tine, până la margine, până la cutremur, până la rod. Cu soarele la drum, emir peste zare, brândușe-mi înfloresc în fiecare deget. În fântâna vieții, credința respiră. Sunt o grădină în mișcare, tu, lumină. (17.02.2015) Referință Bibliografică: Preocupări / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
ce cred că-n ai mei ani curaju-a obosit sau chiar absent e. Mai pot să râd,să plâng ? Sunt fericit că inima nu mi-a îmbătrânit și împletește miilor de visuri superbe aripi spre-a ajunge-n zbor în zările ce par în viitor mirabile și sfinte paradisuri. Mai pot să râd,să plâng? E-atât de clar că-mi dă destinul dreptu-acesta-n dar. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mai pot să râd,să plâng ? / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MAI POT SĂ RÂD,SĂ PLÂNG ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362945_a_364274]
-
voci poetice. Admirându-l pe Sadoveanu, i-a făcut un frumos portret: „ E-n fața mea, cu părul din flăcări de zăpadă, cu ochii plini de pâcle și plini de-nseninări; o albă înflorire de vișini în livadă, minunea licăririi unei zări. Nu are nici o vârstă. În el sunt mii de oameni, și-ntr-însul anii proaspeți cu toții s-au păstrat ... ”. În iunie 1954, deci la absolvirea școlii, a fost angajat de către revista Contemporanul, apoi de Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
În care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. / Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună ... Nu a scris „mama a zis”, ci „mama și-a zis” ... Genial! În „Lupta cu inerția”: „Tot ce-am iubit, niciodată / N-am mistuit într-al
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut și alb când tata / Mi-a șuierat cu
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > MĂ JOC Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă picura toamnele, Mă scutură frunzele, Mă clatină dorurile, Mă zdruncina timpul. Mă țipă furtunile, Mă fulgera zările, Mă cântă chemările, Mă tulbură gândurile. Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Referință Bibliografica: Mă joc / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MA JOC de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362959_a_364288]
-
Pe ramurile înfrunzite Se joacă razele-aurite. În sat e-atâta voie bună, Bătrâni și tineri se adună La slujba de Florii, frumoasă, Cu crengi de salcie pe masă. Copacii toți îs albi de floare, Întreaga zi e-o sărbătoare, Din zarea largă, din câmpie, Se-nalță-n cânt o ciocârlie. Referință Bibliografică: LA FLORII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LA FLORII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362990_a_364319]
-
le-a fost temelia de-a reuși în a-ndrăzni spre ele iar peste nori, în tușe, cutezanța a mii de aripi frânte pentru zbor ar contura credința și speranța că mintea te ridică peste nor ne cheamă îngerii spre zări albastre ei sunt trimiși de-acela care sus ne-nvață sensul devenirii noastre și sacrificiul vieții prin Iisus. *** Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: ne cheamă îngerii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04
NE CHEAMĂ ÎNGERII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362996_a_364325]
-
Autorului E tot mai singur, obosit de drum, Trupul acesta ce îmi poartă vina, Tu uită-te în ochii lui de-acum, Ce tânără și-ntreagă e Lumina! Nu sunt bătrân pentru surâsul tău, Miroase-a fân cosit acolo-n zare, Mă ninge floarea cu păreri de rău Din vârsta amintirilor ce doare... Ah! de-aș putea să fiu la cârmă iar, Corabia să-mi spumege pe ape! Sirenele mă cheamă, în zadar Cântecul lor se mistuie sub pleoape. Dar cine
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
s-a oprit, nu mai poate fi rostit decât cu silabe și cu noduri, pe când lacrimile se revarsă peste digul ochilor tristei mame, tristelor fiice, zdrobitei familii a sa de acasă, ce-o va aștepta zadarnic să se întoarcă din zarea coborâtă dedesubtul pământului de unde numai Ana nu va mai veni niciodată, pe când zarea, în fiecare dimineață, la celălalt punct cardinal. Zi sumbră (18, mai, 2015), venită ciclic din timp, pe când Ana ieșea din timp, definitiv și trist! În miezul acestei
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
noduri, pe când lacrimile se revarsă peste digul ochilor tristei mame, tristelor fiice, zdrobitei familii a sa de acasă, ce-o va aștepta zadarnic să se întoarcă din zarea coborâtă dedesubtul pământului de unde numai Ana nu va mai veni niciodată, pe când zarea, în fiecare dimineață, la celălalt punct cardinal. Zi sumbră (18, mai, 2015), venită ciclic din timp, pe când Ana ieșea din timp, definitiv și trist! În miezul acestei zile, Fuego ne-a adus aminte că moartea nu vine din ecou mitologic
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]